8,957 matches
-
urmată de Istoria literaturii române. Compendiu (1945) și Impresii asupra literaturii spaniole (1946). Dramaturgul se semnalează cu Șun sau Calea netulburată. Mit mongol (1943), reporterul cu însemnările de călătorie Kiev - Moscova - Leningrad (1949) și Am fost în China nouă (1955); prozatorul este din nou prezent cu volumul Trei nuvele (1949) și mai ales cu romanele Bietul Ioanide (1953) și Scrinul negru (1960), inegale ca valoare. Neobosit, istoricul literar publică monografiile Nicolae Filimon (1959), Gr. M. Alecsandrescu (1962), după ce textul acestora apăruse
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
se fixează asupra câtorva mari valori, ce rămân indiscutabile: Dimitrie Cantemir, întâiul romancier original, C. Negruzzi, creatorul prozei literare, Odobescu, creatorul eseului, Filimon, al romanului, Hasdeu, al dramei istorice. Eminescu, „poetul național”, reprezintă steaua polară a literaturii române. Cei trei prozatori „clasici”, Creangă, Caragiale (la care se omite dramaturgia) și Slavici, aduc nota specifică a celor trei mari provincii românești: Moldova, Muntenia și Transilvania. Tratat cu severitate este Titu Maiorescu, de-a dreptul minimalizat, așa cum vor fi mai toți criticii. În
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Între critici, 102-106; Cotruș, Meditații, 472-488; Sângeorzan, Anotimpurile, 90-98; Dimisianu, Lecturi, 13-40; Faifer, Dramaturgia, 31-37; Trandafir, Dinamica, 220-236; Țeposu, Viața, 108-117; Raicu, Fragmente, 113-118; Cioculescu, Itinerar, IV, 372-384; Ciopraga, Propilee, 253-265; Scarlat, Ist. poeziei, II, 129-132, 176-180, III, 14-16; Leonte, Prozatori, I, 60-78; Adam, Planetariu, 112-134; Ungureanu, Proza rom., I, 91-116; Tihan, Apropierea, 93-100; Cosma, Romanul, I, 108-114; Vasile, Conceptul, 152-156; Alex. Ștefănescu, Sensul entuziasmului, RL, 1989, 3; Mircea Martin, Sensul clasicismului, RL, 1989, 26; Viorel Alecu, G. Călinescu și „Jurnalul
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
literaturii lui Ion Minulescu (85-88/1942). În 1942, când Panait Istrati revine în țară, Tudor Arghezi, G. M. Zamfirescu și C. Tavernier se alătură celor care, în alte periodice, îi fac „o caldă primire, salutându-l ca pe un mare prozator”. Mai colaborează cu versuri Zaharia Stancu, Horia Furtună, Ion Pillat, N. Milcu, Dem. Bassarabeanu, G. Voevidca, F. Aderca, Artur Enășescu, V. Demetrius, Eugen Constant, Aron Cotruș, iar cu proză, G. M. Zamfirescu, Radu Boureanu. Mai multe desene de Anestin, xilografii
CLIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286300_a_287629]
-
CIOFLEC, Romulus (1.IV.1882, Arpătac, azi Araci, j. Covasna - 13.XI.1955, București), prozator și publicist. Dintr-o familie de țărani, C. urmează cursurile Școlii Normale din Câmpulung (absolvită în 1901), după care lucrează ca învățător în satele prahovene Chiojdeanca și Lipănești; dă examenele de diferență pentru liceu și trece bacalaureatul la București. Între
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
GHEORGHIU, Virgil (22.III.1903, Roman - 7.III.1977, București), poet și prozator. Este fiul lui Miltiade Gheorghiu, ofițer. Își începe studiile în orașul natal și le continuă la liceele „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealu și „Gh. Lazăr” din București, unde în 1922 și-a dat bacalaureatul. După terminarea liceului, ia lecții de
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
, Tudor (22.VIII.1939, Slatina-Nera, j. Caraș-Severin - 22.VII.1998, București), prozator. Este fiul Mariei și al lui Velcu Gherman, țărani. Între 1967 și 1969 urmează școala elementară la Sasca Montană, apoi liceul la Oravița (absolvit în 1958) și Facultatea de Filosofie a Universității din București (1958-1963), obținând ulterior titlul de doctor
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
parte a romanului Moromeții de Marin Preda nu numai prin omologia tematică, ci și prin tratarea deschisă și neconvențională a psihologiilor, prin surprinderea grotescului, absurdului și a ticăloșiilor prilejuite de eveniment. Povestirile din Câteva considerații asupra originii bronzului atestă disponibilitatea prozatorului pentru tematica variată („...proze scurte, scrise impecabil, cultivând cu umor și lirism atât parabola în gust modern, cât și povestirea istorică tradițională, registrul realist ironic, ca și jocul cu fantasticul sau doar cel cu puterile imaginative nelimitate ale textului...” - Alexandru
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
GHEORGHIU, Val[erian] (25.I.1934, Dorohoi), prozator și eseist. Este fiul Elisabetei (n. Răileanu) și al lui Mihai Gheorghiu, funcționar de tribunal. Urmează clasele primare (1942-1945), gimnaziul și liceul (1945-1952) în orașul natal. Chiar dacă de pe acum pictura prinde să exercite asupra-i un irezistibil apel, sub presiunea
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
, Ion (21.XI.1930, Șimleu Silvaniei - 11.V.2004, București), prozator. Este fiul Elenei-Viorica (n. Hulea) și al lui Victor Gheție, director de bancă. A urmat liceul la Arad și la Cluj, între 1941 și 1949. După terminarea Facultății de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1953), lucrează în calitate de cercetător
GHEŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
, Vasile (26.XI.1893, Marginea, j. Suceava - 10.II.1933, Cernăuți), poet, prozator, eseist, istoric și critic literar. Este primul dintre cei unsprezece copii ai Domnicăi (n. Pomohaci) și ai lui Gheorghe Gherasim, cântăreț bisericesc. Întâii ani de școală îi face la Marginea, de la vârsta de nouă ani tatăl său trimițându-l să
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
, Ovidiu (pseudonim al lui Ovidiu Bibire; 10.XI.1934, Bacău), poet și prozator. Fiu al Mariei (n. Vasile) și al lui Constantin Bibire, G. a urmat liceul la Bacău, terminându-l în 1953, și a absolvit, în 1957, Institutul de Cultură Fizică și Sport din București, după care a fost profesor la Școala
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
GHICA, Pantazi (15.III.1831, București-17.VII.1882, București), gazetar, prozator și autor dramatic. Era unul dintre copiii Mariei (n. Câmpineanu) și ai marelui logofăt Dimitrie (Tache) Ghica. Învață, ca și fratele său mai mare, Ion Ghica, la Colegiul „Sf. Sava”, fiind apoi (1846) trimis la Paris. Boem, iubitor de petreceri
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
pe care le interpreta amicul său I.D. Ionescu, „cânticele comice”, o revistă slabă, Ai cuvântul!, și o alta, de umor politic, Aripile furtunoase. S-a încercat și în dramatizări, ca de pildă aceea după romanul Kârdjali de Mihail Czajkowski. Ca prozator, el se arată copleșitor prin abundență și dezolant prin facilitate. A produs, de la cea dintâi încercare, Amazoanele române, publicată în „Naționalul” (1858), un lung șir de nuvele, schițe, basme și legende (în volum s-au tipărit, în 1858, Cămătarul și
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
GEORGESCU, Paul (7.XI.1923, Țăndărei, j. Ialomița - 24.IX.1989, București), critic literar și prozator. Este fiul Mariei (n. Ștefanovici) și al lui Dumitru Georgescu, medic. După absolvirea Liceului „Matei Basarab” din București, își ia licența în litere și filosofie tot în capitală (1945). A fost redactor la „România liberă” (1944, ca membru al Partidului
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
din urmă critica. Proza sa narativă e de aparență autenticistă, dar, spre deosebire de autenticismul așa-zis clasic, nu respinge „literatura” sau o respinge doar declarativ și nu în permanență. Nu numai că nu o repudiază, dar și-o asumă chiar ostentativ. Prozatorul, care debutează cu volumul Vârstele tinereții (1967), nu încredințează, de regulă, funcția narativă unor personaje, asemenea lui Camil Petrescu, și nu consideră, ca acesta, perimată ideea de caracter. Nu refuză convențiile, în orice caz nu pe toate. De unele se
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
într-un fel al său), în cele mai insolite moduri, pune lucrurile și cuvintele în relații imprevizibile, amuzante și deconcertante, sucește fraza în fel și chip, uneori o rupe, o schilodește, frecvent o artificializează ilar prin hiperbat. La nivel lexical, prozatorul schimonosește vocabulele, creând adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările și limbajele, în spirit demitizant, el orientează scripticul, literaturizează oralitatea, înjosește sublimul, proiectează prozaicul în metafizic, reduce, când vrea, toate câte
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
Revelionul, București, 1977; Volume, București, 1978; Vara baroc, București, 1980; Solstițiu tulburat, București, 1982; Siesta, București, 1983; Mai mult ca perfectul, București, 1984; Natura lucrurilor, București, 1986; Pontice, București, 1987; Geamlâc, București, 1988; Între timp, București, 1990; Învățăturile unui venerabil prozator bucureștean către un tânăr critic din provincie (Corespondență către Ion Simuț), Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Felea, Reflexii, 154-159; Cesereanu, Ipostaze, 136-143; Dimisianu, Prozatori, 111-116; Ardeleanu, „A urî”, 79-88; Sorianu, Contrapunct, 155-161; Stănescu, Cronici, 99-106; Andriescu, Disocieri, 237-241; Grigurcu, Idei, 159-163
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
Natura lucrurilor, București, 1986; Pontice, București, 1987; Geamlâc, București, 1988; Între timp, București, 1990; Învățăturile unui venerabil prozator bucureștean către un tânăr critic din provincie (Corespondență către Ion Simuț), Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Felea, Reflexii, 154-159; Cesereanu, Ipostaze, 136-143; Dimisianu, Prozatori, 111-116; Ardeleanu, „A urî”, 79-88; Sorianu, Contrapunct, 155-161; Stănescu, Cronici, 99-106; Andriescu, Disocieri, 237-241; Grigurcu, Idei, 159-163; Raicu, Structuri, 217-222; Dimisianu, Valori, 43-47; Nițescu, Repere, 91-97; Iorgulescu, Al doilea rond, 49-54; Ștefănescu, Preludiu, 248-259; Tudor-Anton, Ipostaze, 62-70; Raicu, Practica scrisului
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
, publicație apărută la Bacău, anual, între 1986 și 1989, editată de revista „Ateneu”. Rubrici: „Caleidoscop”, „Valori românești”, „Știința și viața”, „Misterele istoriei”, „Critici, prozatori”, „Memorialistică, interviuri”, „Dialoguri”. Semnează proză Livius Ciocârlie, Val Condurache, Ov. S. Crohmălniceanu, Nicolae Manolescu și Constantin Pricop, iar publicistică, Mircea Coloșenco, Victor Nadolski, Corneliu Albu. Compartimentul istorico-literar, cuprinzând evocări, documente inedite, memorialistică, interviuri, este foarte bine reprezentat. Astfel, Marius Mircu
ALMANAHUL „ATENEU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285274_a_286603]
-
ALMANAH „VIAȚA ROMÂNEASCĂ”, publicație editată la București între 1983 și 1988. Redactor responsabil: Gheorghe Pituț. Dacă dintre cei cărora li se publică versuri se reține îndeosebi numele lui Nichita Stănescu, prozatorii sunt mult mai numeroși: Fănuș Neagu, Vasile Andru, Ileana Mălăncioiu, Petre Anghel, Maria-Luiza Cristescu, Marin Sorescu ș.a. Teatru publică Nicolae Breban și Pașcu Balaci. Bogat și de substanță este sectorul publicisticii. În 1984, Mircea Handoca publică fragmente din dialogurile cu
ALMANAH „VIAŢA ROMANEASCA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285269_a_286598]
-
ALEXIU, Mircea (1898 - ?), prozator și publicist. Intrat voluntar în armată în timpul primului război mondial, A. devine ofițer de carieră. A debutat cu o povestire în revista școlară „Omnia” (București, 1914), al cărei „director” era. După alte colaborări, ziarul „Steagul” îi premiază și publică în
ALEXIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]
-
ALEXIU, Ștefan (7.IX.1900, Ploiești - 4.II.1969, Ploiești), poet și prozator. Fiu al Mariei și al lui Nicolae Alexiu, dascăl în satul prahovean Lunca Mare, A. a slujit cu modestie un crez, tradiția. A scris poezie, file de jurnal, proză scurtă, romane, recenzii literare, articole despre limba și cântecul popular în
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
anul 1985. Colectivul de redacție este alcătuit din Petre Bucșa, Al. Căprariu, Nicolae Prelipceanu, Eugen Uricaru. Semnează versuri Horia Bădescu, Adrian Popescu, Victor Felea, N. Prelipceanu, Dan Damaschin, Virgil Mihaiu, Virgil Bulat, Aurel Gurghianu, Aurel Rău, Ștefan Aug. Doinaș ș.a. Prozatorii prezenți aici sunt Grigore Zanc, Mircea Ghițulescu, Leonida Neamțu, Teohar Mihadaș, Horia Stâncă, Viorel Cacoveanu ș.a. Mircea Oprită oferă un fragment dramatic. Cel mai bine ilustrat este compartimentul traducerilor, unde sunt de semnalat nume multe și autori foarte diferiți valoric
ALMANAHUL ASOCIAŢIEI SCRIITORILOR DIN CLUJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285280_a_286609]
-
, F.[elix] (13.III.1891, Puiești, j. Vaslui - 12.XII.1962, București), prozator, eseist, publicist, dramaturg și poet. Primul dintre cei cinci copii ai Deborei (Dobrișei, n. Iosub) și ai lui Avram Adercu, primește la naștere numele Froim Zeilic. Părinții, „comersanți” săraci de religie mozaică, veniți de prin Cehia, ajung în Moldova. A
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]