8,989 matches
-
Miron Cristea. În această campanie care s-a desfășurat de-a lungul câtorva luni de zile și care a mobilizat o serie de ierarhi, Nae Ionescu, printr-o impresionantă erudiție canonică și dogmatică, reușește să demonstreze imposibilitatea Patriarhului de a sluji la doi stăpâni, situație gravă pentru buna funcționare a Bisericii. A doua campanie de presă care va constitui și obiectul studiului de față privește data prăznuirii Paștilor în 1929, ca urmare a unei încălcări canonice. În această campanie este antrenată
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de patimi și dobândește virtutea (Capete practice); a doua se va opri asupra contemplării rațiunilor divine ale naturii, care implică "o minte curățită de privirea pătimașă a lucrurilor; o minte care nu le vede ca obiecte de sine stătătoare și slujind patimilor. De aceea capetele acestea se numesc naturale și vorbesc despre curățirea minții. Fără îndoială, această contemplare naturală nu se face fără ajutorul Duhului Sfânt. Ea este a doua treaptă a urcușului duhovnicesc"4. Puterea soteriologică a rugăciunii inimii și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Am zis că nu se cuvine episcopului sau prezbiterului să se deie pre sine în ocârmuiri publice; ci să se îndeletnicească în lucrurile bisericești. Deci, ORI SĂ SE SUPUNĂ a face aceasta, ORI SĂ SE DEPUNĂ; căci nimeni nu poate sluji la doi domni, după dumnezeiasca poruncă"; Canonul 11 al Sinodului local din Constantinopol (861) stabilește: "Pe prezbiterii sau diaconii cari primesc asupră-le slujbe sau purtări de grije civile (...) canoanele dumnezeiești și sfințite îi supun depunerii. Deci aceasta și noi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
grije civile (...) canoanele dumnezeiești și sfințite îi supun depunerii. Deci aceasta și noi întărind-o, rânduim că, DACĂ VREUNUL DIN CEI CE SE NUMĂRĂ ÎN CATALOGUL SACERDOTAL AR ÎNTREBUINȚA LUMEȘTI DREGĂTORII (...), ACELA SE SCOATE DIN CLER; căci nimeni nu poate sluji la doi domni, precum zice nemincinosul glas al lui Hristos, adevăratului Dumnezeului nostru". 4 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an III, nr. 825, 1 august 1927, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, Canoanele, p. 121: "Cad canoanele
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
81 Apostolic: Nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul a se pune pe sineși în ocârmuiri publice, ci să se îndeletnicească la trebuințele bisericești. Deci ori să se supună a nu o face acesta, ori să se caterisească. Că nimenea poate sluji la doi Domni, după Dumnezeiasca poruncă". Iar Pidalionul spune în tâlcuirea acestui Canon: "Și canonul acesta, asemenea cu cel al 6-lea, oprește pe cei Ierosiți a nu se împletici în lucruri lumești, zicând: Nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, Primatul spiritualului, pp. 375-376: "Actul de curajoasă hotărâre al P. S. Episcop al Oradei, Roman Ciorogariu, prin care se cere preoților să demisioneze din partidele politice, sub citarea canonului apostolic că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, este în atmosfera de anarhie și de uitare a sfintelor așezări în care se zbate Biserica noastră un suprem cordial. Nu este vorba de eficacitatea actului în sine. Poate că, la urma urmelor, îndreptățirea canonică a pastoralei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de Slujbă au predicat, veacuri de-a rândul, din amvonul smerit, care a fost strana. Avem îndestulătoare dovezi că din amvon omilia a coborât în strană, adică în cântările cărților de slujbă. De aceea, pe vremuri, preotul nu predica, ci slujea. El nu râvnea să ajungă un mare predicator, ci un bun slujitor. Iar poporul cel românesc era, pe atunci, un sobor de sfinți, care, la nevoie, pentru a-și apăra credința, se prefăcea într-unul de mucenici. Deci, și Sfântul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în drept, profesor); „o ilustrare certă a unui efort considerabil depus în numele unei cauze - susținerea „esenței moldovenești a țării”, promovarea conștiinței naționalstatale” (Victor Moraru, doctor habilitat în politologie). Și noi care credeam că singura cauză pe care trebuie să o slujească un istoric este adevărul istoric!.... d) Alte forme de manifestare a moldovenismului Manualul de istorie integrată. Ultimii ani au înregistrat și încercarea autorităților comuniste de a înlocui materia de studiu și manualele de Istoria Românilor (nu Istoria României, a altui
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
un mod diferit față de cei care nu se află într-o astfel de poziție. Oamenii ce lucrează în anumite domenii (medical, educațional, științific, tehnic, afaceri, drept) pierd de multe ori contactul cu persoanele pe care încearcă în realitate să le slujească. Și managerii din prima linie văd de multe ori lucrurile diferit față de furnizorii de prima mână. Aceste diferențe pot provoca probleme mari, mai ales atunci când nu sunt depistate și înțelese. Scopul este acela de a afla care sunt factorii ce
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
le și comentează. Protagonistă și factor coagulant al romanului, Augusta nu e doar prima „doamnă” a țării, e deținătoarea puterii supreme, absolute, sub acoperirea docilului Bazileu. Regimul instituit de neîncoronata regină Dracula e un despotism absurd, grotesc. Ca unealtă îi slujește tânărul amant, căpitanul de securitate Bob Orlando, o pușlama isteață, răsfățat al femeilor. Prin el septuagenara își retrăiește junețea aventuroasă, punctată de momentul trecerii de la fetie la o feminitate orgiastică cu participarea unui ofițer neamț, în timpul războiului, între șinele dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
pacem. Este foarte important de ținut cont că această atitudine nu reflectă o atitudine montanistă din partea acelui miles, întrucât un anumit rigorism nu aparținea exclusiv acestei mișcări eretice ci întregii Biserici. Tot el ne spune că un bărbat nu poate sluji concomitent lui Dumnezeu și Cezarului, și se întreabă cum va putea să lupte ori să-și desfășoare serviciul militar în timp de pace cu sabia, pe care Cristos a suprimat-o. Împărtășim opinia lui Daniélou care, referindu-se la acest
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Marcellus, Tipasius și Fabius, ne confirmă că Africa, deși era instabilă politico-militar, constituia una dintre regiunile cel mai bine creștinate. Asistăm la manifestarea unui puternic spirit de autonomie al creștinilor africani specific regiunii lor; întâlneau dificultăți foarte mari de a sluji corespunzător în armată: e foarte posibil ca intersectarea elementelor păgâne sosite din trupele recrutate în regiunile necreștinate, probabil majoritare, cu cele creștine, să fi creat o anumită dificultate în cadrul acestora din urmă, provocând efecte de conștiință. Chiar și armata lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să ia armele în pace, să nu mai fie admiși în comunitate. Expresia: refuză să ia armele în pace a fost interpretată diferit de-a lungul timpului. Canonul definește prima atitudine oficială a Bisericii cu privire la chestiunea militară: creștinii trebuiau să slujească în armată în timp de pace, evident în servicii de poliție și altele asemănătoare. Implicit era vorba despre o confirmare a faptului că nu-i era îngăduit creștinului să ucidă în vreme de război. Conciliul fusese convocat pentru a pune
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o teologie și o morală evanghelică străină concepțiilor religiilor antice; se asistă la o anumită tendință de asimilare mai ales în descrierea divinului. Faptul istoriografic slujește prea puțin schițării unui cadru istoric opus celui creștin, după cum putem vedea în opera sfântului Augustin (354-430), Cetatea lui Dumnezeu. Capitolul II Serviciul militar și războiul drept în concepția creștină 1. Serviciul militar și războiul drept 1.1. Concepția Vechiului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
primit sabia de la Dumnezeu, răzbuna răul și oprea catastrofa finală. În acest fel, și profesiunea soldatului se afla într-o dublă lumină: în măsura în care numele împăratului și al autorității salvgarda ordinea, soldatul devenea necesar și ca atare trebuia tolerat. Însă, în măsura în care slujea împărăției diavolului și vărsa sânge nevinovat, aparținea acestuia din urmă, în aceste condiții nici un creștin nu putea să recomande profesia militară. Întrucât papa a folosit un cuvânt amical față de împărat, tot astfel găsea unul adecvat și pentru starea soldatului. Textul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
anumită relevanță în cea din Melitene: I-am chemat pe cei ce se numesc creștini; interogându-i, am aflat că dânșii erau o mare mulțime. Creștinii prezenți în serviciul militar nu se revoltau și își recunoșteau dreapta îndatorire de a sluji și de a se supune cu respect împăratului, servindu-l și arătându-și în orice vreme devoțiunea și supunerea; îi negau doar cultul divin: de acord în toate cu soldații păgâni, se deosebeau de aceștia prin adorația unui singur Dumnezeu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cum, în adunările sale, au fost preamăriți prin aplauze cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De fapt, ce este arta divinatorie? Și de ce vă lăsați înșelați? Ea este pentru tine dispensatoarea plăcerilor lumii. Tu vrei să lupți și te slujești de Apollo ca și consilier al masacrelor tale. Scriitorul sirian ne spune că orice lăcomie își are slujitoarea ei, iar un exemplu în acest caz este Apollo, simbolul masacrelor în războaie. Se poate vedea legătura pe care autorul o realizează
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
abuzive care folosea religia ca instrument de domnie. Cels îi acuza pe creștini că vor să revoluționeze obiceiurile celor mulți și instituțiile consolidate ale statului, provocând dezordine socială; că vor să se izoleze de lume, cu scuza că nu pot sluji la doi stăpâni; că vor să fie absenți de la ceremoniile religioase oficiale, iritând divinitățile protectoare ale orașului; îndemna creștinii să jure pe împărat cu încredere și că ar fi deținut o putere izvorâtă din divinitate. Origene răspunde punct cu punct
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și în taberele militare! Cu toate acestea, se pare că în tonul apologetului lipsește orice accent de complăcere. Verbul implevimus nu se referă îndeosebi la castra, poate să dea de înțeles deși manifestă o stare de fapt, potrivit căreia creștinii slujeau în armată, vrea să arate autorității publice numai interesul pe care coreligionarii săi îl aveau față de stat. Din întreg contextul se deduce că multitudinea creștinilor trebuia să fi fost obedientă legii iubirii, din moment ce preferau mai degrabă să fie uciși decât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
anumită elasticitate din partea Bisericilor locale care, deși nu aprobau, tolerau această situație de facto. Slăvind comportamentul soldatului în De corona, 1, și utilizând limbajul militar metaforic, reia tema oștirii lui Dumnezeu ca un itinerar creștin ce exclude posibilitatea de a sluji la doi stăpâni. Dacă în mesajul evanghelic această concepție se referă la libertatea omului față de bogăția percepută ca autoafirmare egoistă cu scopul de a sluji cât mai deplin lui Dumnezeu, apologetul, îndepărtându-se de specificitatea acestui concept, ne propune o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
metaforic, reia tema oștirii lui Dumnezeu ca un itinerar creștin ce exclude posibilitatea de a sluji la doi stăpâni. Dacă în mesajul evanghelic această concepție se referă la libertatea omului față de bogăția percepută ca autoafirmare egoistă cu scopul de a sluji cât mai deplin lui Dumnezeu, apologetul, îndepărtându-se de specificitatea acestui concept, ne propune o interpretare diferită, deși păstrează substanțial intactă semnificația: dacă sclavia bogăției este o formă de idolatrie, apartenența la o oștire seculară, represivă a libertății de conștiință
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Vasile cel Mare (329-379) în îndemnul său la viața ascetică, la renunțarea la bunurile pământești și la spiritul de penitență, face apel la disciplina militară care obligă soldații să se adapteze unei vieți de privațiuni, necesară celui care vrea să slujească cu fidelitate propriul suveran, spunând că: Ilustre sunt edictele împăraților, care au scopul de a-și guverna proprii supuși, însă poruncile, care sunt date soldaților, pentru ca să fie observate, sunt mult mai importante și mult mai auguste. Așa ca și cum ni s-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Așa ca și cum ni s-ar fi dat ordine militare, fiecare dintre noi, dornic de marea și cereasca demnitate, trebuie să vegheze și să dorească să rămână totdeauna în Cristos, atunci când aude acea voce maiestuoasă: „Dacă vrea cineva să să-mi slujească, să-mi urmeze. Și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul meu“ (In 12, 26). Unde este Cristos, regele? În ceruri, desigur. Aici, tu, o soldatule, trebuie să-ți ghidezi proprii pași. Uită orice odihnă pământească. Nici un soldat nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unuia singur? (Is 30, 17). Ieronim preamărind arta războiului și tăria unei armate, îi îndemna să lupte pentru apărarea patriei străbune și a civilizației romane. Asemenea lui Augustin, considera că războiul nu este rău în esența sa pentru că Dumnezeu se slujește de acesta în scopurile sale misterioase. Vedea în război o armă eficientă în mâna lui Dumnezeu pentru a-l pedepsi pe cel păcătos și mai ales pe cel care persecută Biserica, după cum mărturisea Lactanțiu în Despre cum au murit persecutorii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să plece liberi. Un alt caz de conștiință era misiunea unor soldați de a elibera fecioarele creștine din lupanare, la care erau condamnate de către guvernatori, încă de pe vremea lui Tertulian. Acest fapt rușinos s-a petrecut la Cartagina și a slujit ca exemplu pentru alți guvernatori pentru a viola ori a lăsa să fie violate fecioarele și soțiile creștine, pe durata persecuțiilor. Neintervenind împotriva violențelor carnale, Dioclețian cădea în cea mai grosolană contradicție a guvernării sale, favorizând extinderea destrăbălării, condamnate personal
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]