10,656 matches
-
De ce m-aș bucura pentru lucruri care nu mai există? Zeii mi-au dat o viață pe care nu vreau s-o risipesc Întorcîndu-mă mereu pe un drum pe unde-am trecut. CÎndva, tatăl meu Egeu a ascuns sub o stîncă o pereche de sandale și o sabie pe care la șaisprezece ani le-am luat, urnind stîncă, și am plecat În căutarea părintelui meu. De atunci nu m-am Întors niciodată la stînca aceea. Nu am ce găsi sub ea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care nu vreau s-o risipesc Întorcîndu-mă mereu pe un drum pe unde-am trecut. CÎndva, tatăl meu Egeu a ascuns sub o stîncă o pereche de sandale și o sabie pe care la șaisprezece ani le-am luat, urnind stîncă, și am plecat În căutarea părintelui meu. De atunci nu m-am Întors niciodată la stînca aceea. Nu am ce găsi sub ea decît amintirea unui copilandru. Destinul meu e să ridic o singură dată fiecare stîncă. În clipa cînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tatăl meu Egeu a ascuns sub o stîncă o pereche de sandale și o sabie pe care la șaisprezece ani le-am luat, urnind stîncă, și am plecat În căutarea părintelui meu. De atunci nu m-am Întors niciodată la stînca aceea. Nu am ce găsi sub ea decît amintirea unui copilandru. Destinul meu e să ridic o singură dată fiecare stîncă. În clipa cînd am lăsat-o să cadă, a Închis ca Într-un mormînt o parte din mine. Mormîntul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am luat, urnind stîncă, și am plecat În căutarea părintelui meu. De atunci nu m-am Întors niciodată la stînca aceea. Nu am ce găsi sub ea decît amintirea unui copilandru. Destinul meu e să ridic o singură dată fiecare stîncă. În clipa cînd am lăsat-o să cadă, a Închis ca Într-un mormînt o parte din mine. Mormîntul meu nu va fi unul singur, ci În toate Întîmplările pe care le-am trăit din plin odată pentru totdeauna. Părerile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stoarcă toată bucuria posibilă din succesele sale, de teamă să nu ajungă la ceea ce bănuiește amar În ele. Preferă de aceea să fie risipitor. Iar ochii lui scînteiază ca un frig luminos. Nu va putea spune niciodată: toate acestea, marea, stîncile, nisipul, amintirile Îmi aparțin pentru că nu mi-a fost teamă În mijlocul lor să mă gîndesc la mine așa cum sînt. Îmi reîmprospătez aventura lui Tezeu din Infern unde a coborît Împreună cu prietenul său Piritou ca s-o răpească pe Persefona. Nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dragostea. Tot ce se Îndepărtează de el În clipa aceasta nu mă mai interesează. SÎnt gata să Întorc spatele mării dacă mi-ar cere să uit. Sisif Grecii au spus fel de fel de anecdote despre ficțiunile lor, iar În ce privește stînca Împinsă de Sisif am fost tentați să ne-o Închipuim ca atare. De aici nu mai e decît un pas pînă la greșeala de a crede că oprirea stîncii pe vîrful muntelui ar constitui obligatoriu Încununarea efortului său. În rest
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spus fel de fel de anecdote despre ficțiunile lor, iar În ce privește stînca Împinsă de Sisif am fost tentați să ne-o Închipuim ca atare. De aici nu mai e decît un pas pînă la greșeala de a crede că oprirea stîncii pe vîrful muntelui ar constitui obligatoriu Încununarea efortului său. În rest, e foarte trist să citești ce spune Homer despre acest Sisif care legase odinioară Moartea și era cel mai Înțelept și mai prudent dintre muritori. Mai bine să uităm
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înseamnă că trebuie neapărat să-i impunem o mască tragică, socotind că singura obligație ce ne rămîne este aceea de a ne Înduioșa de soarta lui. Poate, grecii n-au vrut să spună decît că mîinile sale nu ating indiferente stînca, iar faptul În sine nu conține nici un motiv de tristețe dacă voi părăsi prejudecata de a vedea În acest munte o Golgotă. Cu puțina fantezie, aș putea auzi În această noapte cum lumea se umple de zgomotul stîncilor ce se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ating indiferente stînca, iar faptul În sine nu conține nici un motiv de tristețe dacă voi părăsi prejudecata de a vedea În acest munte o Golgotă. Cu puțina fantezie, aș putea auzi În această noapte cum lumea se umple de zgomotul stîncilor ce se rostogolesc. Problema este ce semnificație dăm termenilor și dacă voi ști să mă bucur suficient de ideea că același munte e scăldat dimineața de lumină pînă la limita morții unde, desigur, orice stîncă se oprește. Și iată paradoxul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lumea se umple de zgomotul stîncilor ce se rostogolesc. Problema este ce semnificație dăm termenilor și dacă voi ști să mă bucur suficient de ideea că același munte e scăldat dimineața de lumină pînă la limita morții unde, desigur, orice stîncă se oprește. Și iată paradoxul. Sisif nu trebuie să dorească să rețină stînca În vîrf. Unica lui speranță e ca stînca să se rostogolească din nou. Atunci are dreptul să coboare iar și să urce iar muntele. Mi-l Închipui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dăm termenilor și dacă voi ști să mă bucur suficient de ideea că același munte e scăldat dimineața de lumină pînă la limita morții unde, desigur, orice stîncă se oprește. Și iată paradoxul. Sisif nu trebuie să dorească să rețină stînca În vîrf. Unica lui speranță e ca stînca să se rostogolească din nou. Atunci are dreptul să coboare iar și să urce iar muntele. Mi-l Închipui, chiar, apropiindu-se de vîrful muntelui cu teama că stînca va rămîne nemișcată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bucur suficient de ideea că același munte e scăldat dimineața de lumină pînă la limita morții unde, desigur, orice stîncă se oprește. Și iată paradoxul. Sisif nu trebuie să dorească să rețină stînca În vîrf. Unica lui speranță e ca stînca să se rostogolească din nou. Atunci are dreptul să coboare iar și să urce iar muntele. Mi-l Închipui, chiar, apropiindu-se de vîrful muntelui cu teama că stînca va rămîne nemișcată acolo, putrezind după ce el va dispare. Moartea Îl
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dorească să rețină stînca În vîrf. Unica lui speranță e ca stînca să se rostogolească din nou. Atunci are dreptul să coboare iar și să urce iar muntele. Mi-l Închipui, chiar, apropiindu-se de vîrful muntelui cu teama că stînca va rămîne nemișcată acolo, putrezind după ce el va dispare. Moartea Îl așteaptă numai pe vîrful muntelui. Sisif suie mereu stînca prăvălită În vale, dar există numai cît timp face acest lucru. De ce ne-ar speria atunci o idee În care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să coboare iar și să urce iar muntele. Mi-l Închipui, chiar, apropiindu-se de vîrful muntelui cu teama că stînca va rămîne nemișcată acolo, putrezind după ce el va dispare. Moartea Îl așteaptă numai pe vîrful muntelui. Sisif suie mereu stînca prăvălită În vale, dar există numai cît timp face acest lucru. De ce ne-ar speria atunci o idee În care triumfă viața?: trebuie să ne suim fiecare stînca proprie. Șansa de Împlinit e de a trăi cum putem mai corect
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
va dispare. Moartea Îl așteaptă numai pe vîrful muntelui. Sisif suie mereu stînca prăvălită În vale, dar există numai cît timp face acest lucru. De ce ne-ar speria atunci o idee În care triumfă viața?: trebuie să ne suim fiecare stînca proprie. Șansa de Împlinit e de a trăi cum putem mai corect și de a sui și coborî muntele cît mai demn. Într-o zi stînca se va opri În vîrf și clipa aceea, În care sfinxul se Întoarce cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar speria atunci o idee În care triumfă viața?: trebuie să ne suim fiecare stînca proprie. Șansa de Împlinit e de a trăi cum putem mai corect și de a sui și coborî muntele cît mai demn. Într-o zi stînca se va opri În vîrf și clipa aceea, În care sfinxul se Întoarce cu fața spre moarte, spune totul despre naivitatea de a-l fi socotit pe Sisif un ocnaș. Nu există alt paradis În afară de acest munte. Fiecare crede ceea ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceea ce este În stare despre „meseria de a trăi” cum o numește Pavese, dar ceea ce trebuie repetat cu obstinație e că viața constituie singurul paradis posibil, că totul se rezuma la acest munte În afara căruia nu există nimic și că stînca nu e decît curajul de a ne atinge destinul. În măsura În, care Înțelege acest lucru, Sisif poate fi nefericit sau nu. Drumul lui trece, ca și al lui Oedip, pe la o răspîntie unde va trebui să aleagă Între ceea ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
demola, scepticul va Întoarce atunci obosit o față care se Îndoiește de toate și nu mai crede În nimic, locul În jurul său e destinat să rămînă pustiu. Împotriva acestui pustiu se Încăpățînează Sisif. El crede și de aceea Își Împinge stînca. Ar fi trist să considere răspunsul un eșec al Întrebării și culmea muntelui un eșec al speranței. Nu, va opune scepticismului credința că acesta este destinul său și trebuie să și-l Îndeplinească nu cu resemnare, ci cu convingerea că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întrebării și culmea muntelui un eșec al speranței. Nu, va opune scepticismului credința că acesta este destinul său și trebuie să și-l Îndeplinească nu cu resemnare, ci cu convingerea că este unicul și că depinde de el să Împingă stînca sau nu E un gînd pe care Sisif și-l repetă mereu. (Muntele e sfinxul meu El mă Întreabă și răspunsul meu trebuie să fie da, nu mă tem să-l urc din nou, pentru că eu, care am legat odinioară
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nou, pentru că eu, care am legat odinioară Moartea, nu trebuie să mă tem să Înfrunt Viața De fiecare dată Înainte de a sui muntele Îmi aduc aminte acest lucru. Și m-am gîndit adeseori În timp ce suiam că eu nu am decît stînca mea. Și această tărie de a socoti muntele meu un lucru firesc, e tot ce pot opune zeilor care au vrut să-l simt ca pe un blestem.) Văd În stînca Împinsă de Sisif dovada că-și atinge cu mîinile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gîndit adeseori În timp ce suiam că eu nu am decît stînca mea. Și această tărie de a socoti muntele meu un lucru firesc, e tot ce pot opune zeilor care au vrut să-l simt ca pe un blestem.) Văd În stînca Împinsă de Sisif dovada că-și atinge cu mîinile destinul și nu se Înspăimîntă de aceasta. E victoria lui cea mai pură. Nici lui Don Quijote, un Sisif al himerei, sau lui Hamlet, un Sisif al melancoliei, nu le cerem altceva
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și nu se Înspăimîntă de aceasta. E victoria lui cea mai pură. Nici lui Don Quijote, un Sisif al himerei, sau lui Hamlet, un Sisif al melancoliei, nu le cerem altceva decît consecvență cu sine. Un Sisif dezabuzat, Împingîndu-și În silă stînca, ar semăna unui Don Quijote care ar Începe brusc să rîdă de morile sale de vînt. Desigur, nu uit că Sisif caută un sens efortului său. Și nu trebuie să-l consolăm În maniera acelui doctor citat de Kierkegaard care lua
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îl atrag mereu pe vîrful muntelui. Depinde ce va găsi acolo sus. Am ieșit să văd marea noaptea. M-am apropiat de țărm și m-am plimbat de-a lungul lui. Valuri negre, de Întuneric lichid, se izbeau jos de stînci, Înălbindu-se pentru o clipă. Deasupra un cer la fel de negru. Și, Întorcîndu-mă, doar după cîțiva pași, am văzut proiectați pe acest cer un șir de caiși Înfloriți, parfumați aproape obscen. Iată miracolul vieții. CÎtă vreme există În mine dragoste, voi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În față cu memoria mea și cu marea, nu vreau să evit ceea ce mă silește să confrunt. Cine asculta cîntecul sirenelor uita să mai bea, să mai mănînce, uita de el Însuși, urmărindu-le pînă ce corabia se zdrobea de stînci; din clipa cînd nu mai aveau amintiri, corăbierii erau pierduți. Ulise se leagă deci de catarg pentru a nu uita. Șiretenia sa stă În a se Împotrivi uitării. Pe de altă parte, nu s-ar spune despre el că nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Calypso, rătăcitorul n-ar fi putut decît să-și invoce memoria... (...Nu, Calypso, fericirea mea este o fericire limitată, dar este așa tocmai pentru a o cuprinde În brațele mele. La ce mi-ar folosi să mă asemăn vîntului și stîncilor din insula ta? La ce mi-ar folosi să nu mai știu cine sînt? Cine sînt, cine am fost și cine am vrut să fiu? Ceea ce-mi propui tu e o nemurire mai tristă decît moartea, o nemurire fără
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]