8,833 matches
-
care până acum n-a cunoscut focul. Astăzi am ferma convingere că armata română merită a fi pusă lângă orice altă armată a Europei și oricine poate fi mândru de soldații și ofițerii ei care au dat probe atât de strălucite de vitejie. Nu mai menționez artileria, căci valoarea ei este destul de cunoscută.“118 În adevăr, artileria română era atât de superioară artileriei rusești și ca material, și ca îndemânare, încât nu o dată la Plevna comandamentul rusesc a cerut ca 2
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dragă, - i-a mărturisit lui Bălăiță - mă simt ca după un chef din alea rele”. Prezent în redacție în momentul în care avea loc această discuție, Ernest Gavrilovici jubila fără pic de reținere. Culmea, și el e bolnav! Chipul lui strălucea însă de ceea ce se cheamă „satisfacție răutăcioasă”! *O „istorie” de mahala, aflată de la madam Vîță, vecina „Bunicilor”. Băisănița, fosta gazda a lui Ioanid Romanescu, „a fugit” (nu e prima oară cînd o face) „cu unul”, la Constanța. A încărcat într-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tonifică sufletul și-mi dă un sentiment de maximă rectitudine morală. Simt cum voința mi se concentrează, cum gîndul devine hotărît, pozitiv, înalt. Cu cîteva minute înainte să notez aceste impresii, mușchii feței mele erau încordați și, probabil, ochii îmi străluceau. Era un moment de grație, bun nu numai să croiești, dar și să treci la împlinirea celor mai îndrăznețe planuri. *Neîndoielnic, Nichita Stănescu a fost cel mai liber dintre scriitorii români postbelici. Apărut într-o epocă de prefacere a literaturii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dea toate informațiile pe care le voi solicita. Urmînd fluxul tehnologic, cel mai mult m-a impresionat cuptorul de uscare a stratului fundamental de email: o bandă rulantă poartă obiectul dinspre temperaturile mici spre cele foarte înalte; fascinant, fundul cuptorului strălucește ca un tron de foc. În timpul rămas pînă la trenul de întoarcere, am vizitat anticariatul și am trecut pe la redacția ziarului local pentru a-i spune fotografului ce imagini îmi vor trebui de la VEF. Nu l-am găsit; atunci i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
între noi, dar în adînc mai multe fire au fost uzate, slăbite, zbîrcite. De vină e, poate, distanța, sau sînt anumite „vorbe” purtate de „crainicii” săi privilegiați. Vrei o judecată de ansamblu? L-am considerat mereu omul unui moment. A strălucit cît a fost la Bacău, pe bolta locală. În București, e supraviețuitorul onorabil al faimei anterioare. Acolo a pierdut prim-planurile; nu mai e dirijor, ci executant. Acolo poetul n-a mai adăugat mult în substanță, ci numai în meșteșug
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
După ce Cimpoeșu pleacă, Sp. devine mai nuanțat. „E - îmi spune - un scriitor, dar nu-i o conștiință cristalizată”. Și-atunci, ce valoare mai are prima judecată critică? *Eu nepoetul încerc să înstrunez: „Cerul dacă e înnorat, ochii mei cum să strălucească? / Cîmpul dacă-i pustiu, inima cum să nu-mi tresară? / Prietenii dacă-s rari, neliniștea cum să nu mă-mpresoare? / Anii dacă-s tîrzii, nostalgia cum s-o alung?...” *Care-i „lumea mea”? Cui îi sînt util și cu cine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la doamne din acelea cu cercei de aur mari. Eu le vorbesc unora cu cercei mai mici despre silicați și alte asemenea”. Născut în părțile Rădăuțiului, știe bine jocurile bucovinene (Ilenuța, Ruseasca etc.). El însuși mare amator de dans, îi străluceau ochii cînd îi privea pe alții cum învîrt femeile pe „ringul” din mijlocul cantinei. Despre una care dansa frumos a zis: „Asta-i ca o fîntînă cu apă multă”. A mers imediat să bea și el din ea. *Politica literară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că e doar un moft?” *Am stat de vorbă mai mult de o oră cu un tînăr, ștefan Berbece (curînd după asta va semna: ștefan Radu - n. 2012), despre gazetăria studențească și cea generală. A lucrat la „Opinia...”, unde au strălucit sau încă mai strălucesc un Florin Zamfirescu (excelent ca titlier), un Eugen Stan, un Lucian Livescu. De la acesta din urmă (fratele criticului Cristian Livescu) a învățat să facă anchete. Absolvent al Politehnicii, n are deocamdată curajul să opteze integral pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
moft?” *Am stat de vorbă mai mult de o oră cu un tînăr, ștefan Berbece (curînd după asta va semna: ștefan Radu - n. 2012), despre gazetăria studențească și cea generală. A lucrat la „Opinia...”, unde au strălucit sau încă mai strălucesc un Florin Zamfirescu (excelent ca titlier), un Eugen Stan, un Lucian Livescu. De la acesta din urmă (fratele criticului Cristian Livescu) a învățat să facă anchete. Absolvent al Politehnicii, n are deocamdată curajul să opteze integral pentru ziaristică. Scoate, împreună cu subinginerul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
IV, 1977, p. 215-219. 619 Mă bucură f. mult că se mai găsesc oameni cu multă competență și nobilă simțire - care să șteargă colbul uitării ce s-a așternut de mult pe bietul Aurel Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar o oră În frumosul D-stră oraș. Eu lucrez și mă chinuiesc să fac lucruri bune, care să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
197 Din păcate, casa Norei Marinescu a fost demolată, pe locul ei creându-se un spațiu verde. Pentru oraș, e o pierdere. Mica Florență moldavă - titulatură pe care am Încercat s-o impun În conștiința autorităților locale și județene, putea străluci, doar păstrând obiectivele culturale. și-apoi, șeful biroului de sistematizare, cu care am discutat, nici nu cunoștea valoarea memorială a caselor pe care le-am identificat. Așa se face că unele au căzut sub târnăcop. 645 2 București, 24 octomvrie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Tel. 13.89.70 București, Sector 7 718 V. Vasiliu-Falti (n. 18.XI.1902, Fălticeni - m. 8.VIII.1988, București). Sculptor. Elevul lui Paciurea. Specializare la Paris la școala Națională de Arte Frumoase, din 1924, vreme de 6 ani. A strălucit ca sculptor animalier. 719 E posibil să fie vorba de fiul acad. dr. C.I. Istrati, care a fost nepotul de frate al scriitorului Nicolae Istrati de la Rotopănești, jud. Suceava. 1053 VĂCARIU, Dumitru 720 1 Iași, 9 mai ‘74 Stimate Dle
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în folosința întregului popor. Doar dirijarea vine de la centru și anticoncepționalele occidentale sunt interzise. Pe ideea asta aș întreba perechea prezidențială: ei cum au procedat de s-au oprit cu procreația? Dar ceilalți demnitari din cetate, care nici ei nu strălucesc prin hărnicie? Dar tânărul Nicușor? în escapadele lui cu cadânele, acestea aveau anticoncepționale sau le dădea el? Să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice popa, spune bietul român. Dacă vreuna a rămas gravidă, cred că nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vremea în care în incinta închisorii slujea drept depozit, biserica, în care stilul brâncovenesc, chiar după moartea sângeroasă a domnitorului, își atingea plenitudinea, era despuiată de onoare, de coroana ei. În zăpada murdară a curții zăcea catapeteasma! Doborâtă, crucea mai strălucea pe alocuri de vechea ei poleială. Turlele erau desfăcute și zidurile se înălțau golașe spre cerul vânăt. Era într-o zi de iarnă. De atunci, au mai căzut alte turle și ziduri de biserici. Urâciunea pustiirii s-a mai întins
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Bidianu. În aceeași scrisoare, îl rugă să transmită mulțumirile sale, atât proprietarului tipografiei, M. Vesteman, cât și întregului personal care a lucrat la imprimarea textului. Organizația de la Sibiu realizase, prin munca de echipă, un lucru prețios pentru Legiune. Acțiunile legionarilor străluceau deacuma înainte în lumina istorie și conform adevărului lor, consemnate fiind chiar de acela care condusese legionarii în atâtea bătălii, din victorie în victorie. „Pentru Legionari” nu e o carte de memorii sau de istorie clasică, în sensul că ea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
democratice și crede că singură democrația este în stare să ridice o națiune și să întărească o țară. Eu însumi sunt un fanatic aderent al democrației, pentru că știu ce a făcut democrația în Atena, care a făcut pe greci să strălucească și astăzi pe firmamentul civilizației umane, știu ce a făcut democrația în Imperiul Roman pe vremea Republicii, până când a venit dictatura Cezarilor care, cu corupția ei a dus la declinul Imperiului Roman. Știu ce a făcut democrația în Anglia, care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
democratice și crede că singură democrația este în stare să ridice o națiune și să întărească o țară. Eu însumi sunt un fanatic aderent al democrației, pentru că știu ce a făcut democrația în Atena, care a făcut pe greci să strălucească și astăzi pe firmamentul civilizației umane, știu ce a făcut democrația în Imperiul Roman pe vremea Republicii, până când a venit dictatura Cezarilor care, cu corupția ei a dus la declinul Imperiului Roman. Știu ce a făcut democrația în Anglia, care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
atunci, ar fi fost fericiți să le facă cunoscute întreg neamului românesc. Peste adevăr s-a depus zgura zecilor de ani, ca peste aurul acoperit de pământ în straturi, dar când întâmplarea sau căutătorul harnic îl scoate în soare, el strălucește împrumutând ceva din splendoarea însăși a generatorului luminii. Desigur că cercurile comuniste de la Moscova și apoi din țară au tras hașuri negre și groase pe fișa avută de Maniu și când a fost aruncat în temniță, unde a avut moarte
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
le erau mai puse la punct. În această zi, era zi de târg la Vârșeț, zi în care tot orașul răsuna de graiul românesc, căci toate satele din jur erau românești și erau strânse la târg, iar albul portului național strălucea în soare peste tot locul. Comandantul s-a dus prin târg cu speranță să-l găsească pe Neagu din Lățunaș, un om cunoscut de multă vreme și de mare încredere. Negăsindu-l prin tot târgul a întrebat niște oameni, care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și când. Nu ne făcea nici o plăcere să-i vedem chipul, căci, în bătaia ei, pe șesul din fața noastră, se putea deosebi orice tufă, orice umbră. După ce am ieșit din sat, am pornit spre răsărit, tăind direct câmpul. În fața noastră străluceau niște lumini. Călăuzele ne-au spus că acolo este Jamul Mare. Noi trebuia să mergem mai întâi în direcția acestei localități, până ce ieșim din zona primejdioasă, apoi să schimbăm drumul spre sud și să mergem paralel cu granița, pentru a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
LA CAPĂTUL LUMII ȘI ÎN ȚARA ASPRĂ A MINUNILOR Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru De ce mai strălucește soarele? De ce mai cântă păsărelele? Probabil că nau aflat Că lumea s-a sfârșit deja. 1 În țara aspră a minunilor Lift, tăcere, obezitate Liftul continua să urce infernal de încet. Poate doar aveam impresia că urca. Nu băgam mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de pașnici, e foarte greu să ți-i imaginezi luptându-se pe viață și pe moarte. Din cantitatea imensă de sânge adus ofrandă pământului se naște viață nouă și se restaurează ordinea. Toamna, animalele cu blana lor lungă și aurie, strălucind puternic în lumina soarelui, și cu capetele ridicate stau nemișcate ca niște statui până ce ultimele raze dispar în desișul pădurii. După ce apune marele astru și se lasă amurgul, își coboară capetele, atingând pământul cu unicul lor corn. Închid ochii. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și jumătate și era slăbuț, dar arăta bine. Purta o cămașă polo de un albastru deschis, pantaloni bej și mocasini maro deschis. Să și le fi cumpărat oare pe toate de la vreun magazin de lux pentru copii? La mână îi strălucea un ceas de aur Rolex. Bineînțeles că acesta nu era pentru copii, arăta mult mai mare. Tot echipamentul descindea parcă din Star Trek. Îi dădeam până-n patruzeci de ani sau puțin peste. Dacă ar fi fost un pic mai înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lungă. După ce-am pus instrumentul deoparte, ea a închis ochii și s-a agățat de brațul meu. Am simțit o lacrimă caldă. Apoi altele. Am luat-o pe după umăr și am sărutat-o pe pleoape. Lacrimile de pe obraji îi străluceau ciudat. Nu de la lumina becului, cu siguranță. Era o lumină albă și caldă, ca cea trimisă de niște stele puternice. M-am ridicat și am stins lampa. Abia în clipa aceea am înțeles de unde veneau sclipirile puternice. De la cranii. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ciudat. Nu de la lumina becului, cu siguranță. Era o lumină albă și caldă, ca cea trimisă de niște stele puternice. M-am ridicat și am stins lampa. Abia în clipa aceea am înțeles de unde veneau sclipirile puternice. De la cranii. Toate străluceau și în încăpere era lumină ca ziua-n amiaza mare. Blândă ca lumina soarelui de primăvară și liniștită ca cea a lunii. Lumina veche, amorțită în nenumăratele cranii de pe rafturi, se trezea la viață. Craniile aliniate sclipeau liniștit, ca marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]