9,252 matches
-
într-un camion, ce a pornit mai apoi spre graniță. Militarii s-au oprit însă pe vârful Măgheruș, unde Boldea și cei trei fii ai lui (Demian Nicolae, Demian Ioan și Demian Drăgan Nicolae) au fost împușcați și apoi îngropați. Tragedia familiei preotului român Andrei Bujor din satul clujean Mureșenii de Câmpie și a altor locuitori din comună a avut loc după instaurarea oficială în Transilvania ocupată a administrației militare ungare. În localitate erau cantonați soldați conduși de locotenentul Gergely Csordás
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
erou, la inițiativa baronului Pierre de Coubertin, în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost inclusă proba de "Maraton", care se aleargă pe o distanță de 42,195 km (distanța exactă dintre Maraton și Acropola din Atena). Atenianul Eschil, cel supranumit „părintele tragediei universale”, a participat la bătăliile de la Maraton și Salamina, unde a luptat ca hoplit. În capodopera sa "Perșii", singura sa tragedie cu subiect istoric care s-a păstrat, Eschil descrie povestea emoționantă a morții unui imperiu și a unei civilizații
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
o distanță de 42,195 km (distanța exactă dintre Maraton și Acropola din Atena). Atenianul Eschil, cel supranumit „părintele tragediei universale”, a participat la bătăliile de la Maraton și Salamina, unde a luptat ca hoplit. În capodopera sa "Perșii", singura sa tragedie cu subiect istoric care s-a păstrat, Eschil descrie povestea emoționantă a morții unui imperiu și a unei civilizații (cea persană).
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
dramatică, de pildă, și-a avut izvoarele în procesiunile religioase, cu precădere în cultul lui Dionysos. În jurul sanctuarelor sale se desfășurau procesiuni, cu recitări, muzică și dans, de origine asiatică. Inițial, pe scenă apăreau doar corul și un singur actor. Tragedia a atins culmile perfecțiunii prin operele lui Eschil (s-au păstrat însă doar fragmente)sau prin creațiile rafinatului Sofocle ("Antigona", "Orestia", "Oedip" etc.) și ale sensibilului Euripide ("Electra", "Medeea"), apreciat de Aristotel drept „cel mai tragic dintre poeți” și preluat
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
lui Eschil (s-au păstrat însă doar fragmente)sau prin creațiile rafinatului Sofocle ("Antigona", "Orestia", "Oedip" etc.) și ale sensibilului Euripide ("Electra", "Medeea"), apreciat de Aristotel drept „cel mai tragic dintre poeți” și preluat creator de Corneille și Racine. Spre deosebire de tragedie - axată pe temele solide ale eroismului și nedreptului destin uman - comedia funcționa ca un neîndurător „formator” de opinie publică, biciuind, cu Aristofan ("Cavalerii", "Viespile", "Adunarea femeilor"), viciile „demagogilor” și ridicolul unor zei. Comedia de „moravuri”, în special, a înflorit în
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
expresia "artă lirică". Atașat totodată la unele forme ale poeziei sec. al XVI-lea, cuvântul "liric" va defini o expresie subiectivă ce ține mai degrabă de sentimente particulare (individuale), în opoziție cu poezia epică sau poezia dramatică (care a inclus tragedia ca și comedie).. Lira era însemnul lui Apollo, zeul luminii, al muzicii și al poeziei la greci. În Grecia Antică acompaniamentul de liră atrăgea muzele ce amplificau spiritul creativ. De abia în epoca modernă, poezia lirică a ajuns să însemne
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
romanul, câteva specii ale acestuia putând fi, după conținut: După curentul literar din care face parte autorul sau, s-au succedat următoarele specii: O dată cu dispariția eroilor cu credință tare și demni de a figura într-o epopee sau într-o tragedie, romanul s-a dovedit cea mai potrivită formulă pentru a exprima deplin actuala condiție umană în toată complexitatea sa.
Tipuri de romane () [Corola-website/Science/299179_a_300508]
-
Tragedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, reprezentând personaje puternice, angajate în lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existentă a lumii ori cu proprile lor sentimente, acest conflict soluționându-se cu moartea eroului. Tragedia este o
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
Tragedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, reprezentând personaje puternice, angajate în lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existentă a lumii ori cu proprile lor sentimente, acest conflict soluționându-se cu moartea eroului. Tragedia este o formă de dramă caracterizată de seriozitate și demnitate, care de obicei implică un conflict între un personaj și o putere superioară, ca de exemplu legea, zeii, soarta sau societatea. Originile ei sunt obscure dar cu siguranță că este
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
satiri, ființe pe jumătate țapi care îl înconjurau pe Dionisos la petreceri. De asemenea, o altă origine a termenului este legată de cuvintele grecești "tragos" semnificând ‘țap’ și aeidein- ‘a cânta’, combinate dând ‘cântece ale țapilor’, din care a rezultat ‘tragedie’. Filozoful grec Aristotel arată in capodopera sa "Poetica" faptul că tragedia are ca efect catharsis-ul (purificarea) de milă și frică a publicului datorită sentimentelor și suferințelor personajelor din opera dramatică. Nu toate operele care sunt subsumate categoriei tragice au
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
petreceri. De asemenea, o altă origine a termenului este legată de cuvintele grecești "tragos" semnificând ‘țap’ și aeidein- ‘a cânta’, combinate dând ‘cântece ale țapilor’, din care a rezultat ‘tragedie’. Filozoful grec Aristotel arată in capodopera sa "Poetica" faptul că tragedia are ca efect catharsis-ul (purificarea) de milă și frică a publicului datorită sentimentelor și suferințelor personajelor din opera dramatică. Nu toate operele care sunt subsumate categoriei tragice au ca rezultat acest tip de final cathartic, chiar unele dintre ele
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
suferințelor personajelor din opera dramatică. Nu toate operele care sunt subsumate categoriei tragice au ca rezultat acest tip de final cathartic, chiar unele dintre ele au deznodământ neutru sau care tinde spre fericit. În orice caz, ce anume constituie o "tragedie" este o întrebare destul de frecventă. Unii sunt de părere că orice poveste cu un final trist este o tragedie, alții cred că povestea trebuie să îndeplinească o serie de cerințe pentru a putea fi considerată drept tragedie (fenomen adesea observat
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
final cathartic, chiar unele dintre ele au deznodământ neutru sau care tinde spre fericit. În orice caz, ce anume constituie o "tragedie" este o întrebare destul de frecventă. Unii sunt de părere că orice poveste cu un final trist este o tragedie, alții cred că povestea trebuie să îndeplinească o serie de cerințe pentru a putea fi considerată drept tragedie (fenomen adesea observat la Aristotel). Literatura greacă ar include trei mari scriitori tragici ale căror opere încă se mai păstrează: Sofocle, Euripide
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
anume constituie o "tragedie" este o întrebare destul de frecventă. Unii sunt de părere că orice poveste cu un final trist este o tragedie, alții cred că povestea trebuie să îndeplinească o serie de cerințe pentru a putea fi considerată drept tragedie (fenomen adesea observat la Aristotel). Literatura greacă ar include trei mari scriitori tragici ale căror opere încă se mai păstrează: Sofocle, Euripide și Eschil. Cel mai mare festival al tragediei grecești era Dionisia, unde cei mai proeminenți dramaturgi își trimiteau
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
o serie de cerințe pentru a putea fi considerată drept tragedie (fenomen adesea observat la Aristotel). Literatura greacă ar include trei mari scriitori tragici ale căror opere încă se mai păstrează: Sofocle, Euripide și Eschil. Cel mai mare festival al tragediei grecești era Dionisia, unde cei mai proeminenți dramaturgi își trimiteau de obicei creațiile, câte trei tragedii și o piesă satirică fiecare. Teatrul roman nu pare sa fi continuat această tradiție. Seneca a preluat povești grecești, ca de exemplu Fedra, în
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
Literatura greacă ar include trei mari scriitori tragici ale căror opere încă se mai păstrează: Sofocle, Euripide și Eschil. Cel mai mare festival al tragediei grecești era Dionisia, unde cei mai proeminenți dramaturgi își trimiteau de obicei creațiile, câte trei tragedii și o piesă satirică fiecare. Teatrul roman nu pare sa fi continuat această tradiție. Seneca a preluat povești grecești, ca de exemplu Fedra, în piese de teatru latine. Totuși, tragediile sale au fost mai degrabă privite ca ‘piese de budoar
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
mai proeminenți dramaturgi își trimiteau de obicei creațiile, câte trei tragedii și o piesă satirică fiecare. Teatrul roman nu pare sa fi continuat această tradiție. Seneca a preluat povești grecești, ca de exemplu Fedra, în piese de teatru latine. Totuși, tragediile sale au fost mai degrabă privite ca ‘piese de budoar’, destinate cititului într-o mai mare măsură decât reprezentării pe scenă. Un procedeu teatral favorit al multor creatori de tragedie greci a fost "ekkyklêma", un car ascuns în spatele scenei care
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
ca de exemplu Fedra, în piese de teatru latine. Totuși, tragediile sale au fost mai degrabă privite ca ‘piese de budoar’, destinate cititului într-o mai mare măsură decât reprezentării pe scenă. Un procedeu teatral favorit al multor creatori de tragedie greci a fost "ekkyklêma", un car ascuns în spatele scenei care putea fi adus pe scenă pentru a arăta consecințele unui eveniment care s-a petrecut în afara scenei. Acesta privea de obicei o crimă brutală, un act de violență care nu
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
rezonanță emoțională. Un exemplu faimos al folosirii lui este omorul lui Agamemnon în prima piesă a lui Eschil, "Orestia", când trupul măcelărit al regelui este adus pe scenă în procesiune pentru a fi văzut de toți. Variațiuni sunt folosite în tragedii și în alte piese până în ziua de azi și dramaturgii îl consideră folositor pentru a arăta consecințele extreme ale unor acțiuni umane. Un alt astfel de procedeu era macaraua, "mechane", care servea la ridicarea unui zeu sau a unei zeițe
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
scenă când se presupunea că intra zburând. Acesta a dat naștere unei expresii: ‘deus ex machina’ (zeul din mașinărie), adică o intervenție surprinzătoare a unui factor extern neprevăzut care schimba cursul unui eveniment. Nietzsche și-a dedicat faimoasa carte, "Nașterea tragediei", unei discuții despre originile tragediei grecești. A identificat aceste rădăcini în ritualurile primitive, în unirea forțelor apolinice și dionisiace, și a mers până la „moartea” ei odată cu Socrate. Arthur Miller se remarcă drept un scriitor de tragedii printre care se pot
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
intra zburând. Acesta a dat naștere unei expresii: ‘deus ex machina’ (zeul din mașinărie), adică o intervenție surprinzătoare a unui factor extern neprevăzut care schimba cursul unui eveniment. Nietzsche și-a dedicat faimoasa carte, "Nașterea tragediei", unei discuții despre originile tragediei grecești. A identificat aceste rădăcini în ritualurile primitive, în unirea forțelor apolinice și dionisiace, și a mers până la „moartea” ei odată cu Socrate. Arthur Miller se remarcă drept un scriitor de tragedii printre care se pot menționa:
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
dedicat faimoasa carte, "Nașterea tragediei", unei discuții despre originile tragediei grecești. A identificat aceste rădăcini în ritualurile primitive, în unirea forțelor apolinice și dionisiace, și a mers până la „moartea” ei odată cu Socrate. Arthur Miller se remarcă drept un scriitor de tragedii printre care se pot menționa:
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit. Dramele acoperă o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică etc. Drama are tendința de a reflecta întreaga complexitate a vieții reale, fiind o specie supusă convențiilor, altfel decât tragedia, folosind atât personajele individualizate, cât și personaje tipice, din care de altfel a evoluat. Drama apelează la un limbaj solemn, ce alternează cu cel familiar, dar poate să recurgă și la resurse lexicale comice. Componenta esențială a acestei specii literare
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
solemn alternează cu cel familiar, fiind deseori presărat cu elemente comice. Cuvântul „drama” vine de la grecescul „drama” sau franțuzescul „drame” și înseamnă „acțiune”. Drama este cea mai răspândită specie a genului, fiind mult mai puțin supusă convențiilor și normelor decât tragedia și alternând personajele bine individualizate cu cele tipice. Îmbinarea elementelor tragice cu cele comice a făcut posibilă o altă specie literară, cunoscută sub numele de tragicomedie, în secolul al XVII-lea. Drama s-a manifestat ca specie modernă în secolul
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
consacrat drama romantică, teoretizând principalele criterii artistice ale acestei specii în „Prefața” la drama „Cromwell” (1827), care este considerată manifestul literar al romantismului. Fascinația dramei romantice constă în faptul ca „topește în același suflu grotescul și sublimul, teribilul și bufonul, tragedia și comedia” și poate, de aceea, au aderat la această specie numeroși scriitori, în creația cărora un loc important l-a avut drama istorică. În literatura română, drama istorică este inițiată de Bogdan Petriceicu-Hașdeu, cu piesa în versuri „Răzvan și
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]