KorAP: Find »[drukola/base=vindecare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...332 333 334 ...346 >

8,642 matches

Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343

de ceasornic. Persoana vindecată are obligația de a juca Împreună cu călușarii sau de a le asigura hrana pe timpul jocului de Căluș timp de trei ani (G. Kligman, 2000, pp. 105-107). Comentând vindecarea prin transă practicată de călușari, autoarea citată remarcă: Vindecarea trebuie să aibă loc, deoarece persoana respectivă a Încălcat o regulă și s-a pus nu doar pe sine În pericol, ci Întreaga comunitate. Boala nu este văzută doar ca dezordine În planul fizic. Ea deranjează Întregul corp socioeconomic, deoarece

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
o regulă și s-a pus nu doar pe sine În pericol, ci Întreaga comunitate. Boala nu este văzută doar ca dezordine În planul fizic. Ea deranjează Întregul corp socioeconomic, deoarece Împiedică individul să participe la activitățile comune. Ritul de vindecare servește la restabilirea ordinii și a echilibrului. ș...ț Călușul poate fi pus În legătură cu grupurile de terapie contemporane nouă. Vătaful acționează ca un terapeut, el fiind responsabil pentru efectul de transfer În timpul sesiunii terapeutice. Acest transfer este dobândit prin mijloacele

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
mijloacele unei combinații complexe de hipnoză și autosugestie. În timp ce comunitatea crede că poate explica transa călușarului prin faptul că „diavolul intră În el”, călușarii cred că acea stare a fost Învățată (2000, p. 104). Șamanismultc "Șamanismul" Asemenea forme complexe de vindecare și, În mod special, vindecarea prin călătoria magică și lupta cu spiritele malefice sunt apanajul unor specialiști ai comunicării cu forțele oculte, specialiști identificați cel mai adesea sub numele generic de șamani. Pentru foarte mulți autori, șamanismul, deși include activități

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
hipnoză și autosugestie. În timp ce comunitatea crede că poate explica transa călușarului prin faptul că „diavolul intră În el”, călușarii cred că acea stare a fost Învățată (2000, p. 104). Șamanismultc "Șamanismul" Asemenea forme complexe de vindecare și, În mod special, vindecarea prin călătoria magică și lupta cu spiritele malefice sunt apanajul unor specialiști ai comunicării cu forțele oculte, specialiști identificați cel mai adesea sub numele generic de șamani. Pentru foarte mulți autori, șamanismul, deși include activități magice „curente” precum divinație, vindecare

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
vindecarea prin călătoria magică și lupta cu spiritele malefice sunt apanajul unor specialiști ai comunicării cu forțele oculte, specialiști identificați cel mai adesea sub numele generic de șamani. Pentru foarte mulți autori, șamanismul, deși include activități magice „curente” precum divinație, vindecare, influențarea naturii, reprezintă un sistem cultural de sine stătător, chiar un fel de religie primordială. Aceste aserțiuni pornesc de la faptul că șamanismul este atestat mai ales la societățile de vânători-culegători și se estompează (este Înlocuit de magia vindecătorilor sau de

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
involuntare, boli sau călătorii vizionare și printr-o varietate de tehnici de inducere, proceduri și agenți ai transei dobândiți ca urmare a unei pregătiri speciale; zborul sufletului, transformarea În animale, interacțiunea cu entități spirituale. Șamanii se angajează În activități de vindecare și de divinație, pentru un individ sau pentru un grup. Cu toate acestea, șamanii se pot implica și În activități malefice. La rândul său, J. Townsend (1997, pp. 431-432) propune următoarele trăsături determinante: a) contactul și comunicarea directă cu spiritele

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
o lume În alta și de a transfera fie puterile celei spirituale În cea materială, fie efectele acțiunii lor asupra spiritelor (i.e. Înfrângerea acestora) În viața de zi cu zi a societății. Activitatea șamanilor este concentrată În mod deosebit asupra vindecării magice. De asemenea, ei se ocupă cu divinația, alungarea spiritelor rele și contracararea faptelor acestora, conducerea sufletelor celor morți către lumea de dincolo. Frecvent, șamanii sunt organizați În confrerii (ceea ce implică numeroase rituri de selectare și de inițiere progresivă În

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
M. Eliade, 1997, p. 218). După ce a parcurs toate „procedurile” magice, șamanul intră În transă și „Întrupează” puterile din lumea de dincolo; actele rituale sunt, de fapt, transpunerea acțiunilor spiritului său, care se luptă cu puterile malefice pentru a obține vindecarea bolnavului: Șamanul invocă apoi ajutorul lui amagat și al spiritelor, care nu se grăbesc să-l asculte: șamanul le roagă, ele Întârzie. ș...ț La sosirea lui amagat, șamanul Începe să sară, făcând mișcări iuți și violente. După aceea se

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
la lumea modernă. Pe de o parte, urmașii șamanilor din societățile simple Își continuă activitatea și În prezent: spre exemplu, În apartamentele lor din blocurile construite În timpul industrializării socialiste, șamanii kârgâzi, buriați sau uzbeci Își țin ședințele de divinație și vindecare conform tradiției șamanice siberiene (E.J. Neumann Fridman, 2004). Ei au păstrat renumele „breslei”, s-au grupat În organizații regionale sau naționale ale șamanilor, folosesc resursele mass-media pentru a-și promova imaginea și beneficiază, În continuare, de numeroși clienți. Unii dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
din diverse alte tradiții mistice: Rosa Nasyk Dorjou folosește atât psihoterapia din medicina occidentală, cât și tehnicile șamanice străvechi sau metodele meditației budiste (E.J. Neumann Fridman, 2004). La fel, În Guatemala contemporană șamani locali folosesc tehnicile arhaice pentru divinație sau vindecare (B. Colby, 2004). Pe lângă șamanii proveniți dintre membrii societăților unde s-au practicat constant aceste rituri, În chiar inima societăților occidentale apar ceea ce antropologii au numit „neoșamani”: persoane care, prin lectura unor texte din bibliografia antropologică sau parapsihologică și prin

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
eliminat. Astfel, divinația reapare În ipostaza horoscoapelor incluse de mass-media În produsele lor, a specialiștilor În ghicit care oferă servicii atât persoanelor, cât și firmelor, a micilor rituri ludice din relațiile interpersonale (ghicitul În cafea, În cărți, În palmă etc.). Vindecarea magică este prezentă nu numai În formele popularizate și intens mediatizate de amulete sau alte obiecte care protejează și mențin sănătatea (brățările magnetice, colierul ionizat), ci și În proiecte complexe precum sectele mistice (Templul Soarelui, MISA) ori medicina naturistă. Riturile

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
prin care se Încearcă Îndepărtarea spiritului morților sau a unei divinități malefice (sacrificii de exorcizare); c) sacrificii pentru a obține accesul la puterea divină: este vorba despre cele Îndeplinite pentru a obține transferul de energie sacră, În acte magice de vindecare sau În rituri de inițiere a tinerilor războinici sau a șamanilor; d) sacrificii pentru a Îndepărta anumite forme de putere supranaturală: În această categorie intră sacrificiile de purificare În urma unei poluții de natură magică, de expiere (a unor greșeli) sau

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
le aducă tot binele dorit. Aceste rituri erau deseori duse la Îndeplinire de către grupuri specializate, cum ar fi cetele de colindători (copii și tineri), ceata drăgaicelor sau a călușarilor: În plus, acestea aveau și funcții magice de asigurare a fertilității, vindecare, protejare de puterile malefice etc.; i) riturile de profilaxie și purificare, care Însoțeau Întregul ansamblu ceremonial, vizau apărarea de diferite animale sau insecte dăunătoare (prin ungeri cu substanțe benefice, fixarea de plante protectoare, trecerea prin foc, fumigațiile, stropirea cu apă

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
exemplificată prin ambiguitățile procesiunilor religioase. Astfel, Ashley (2001, pp. 55-59) subliniază vulnerabilitatea relicvelor și imaginilor sacre „scoase” din mediul monastic (unde accesul era strict reglementat): documentele istorice arată că, pe durata procesiunii, obiectele sacre puteau genera fie momente de exaltare, vindecare sau pedepsire de tip magic, fie acte de contestare și profanare. În același sens, Schnell (1997) arată cum, În timpul procesiunilor shinto din Japonia, când obiectele sacre sunt scoase din templu și purtate prin comunitate, se creează un interval liminal, În

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
prin miracole. De obicei, este vorba despre un miracol inițial, prin care o anumită divinitate s-a arătat direct, Într-un vis sau prin intermediul unui obiect (icoană, statuie, lucru din natură) sau și-a manifestat puterea printr-un act neașteptat (vindecarea, salvarea dintr-o situație fără ieșire, oprirea unor fenomene meteorologice imuabile). Această minune este urmată apoi de o succesiune de alte miracole provocate de contactul cu locul miracolului originar: „Majoritatea sfinților venerați În felul acesta (prin pelerinaje - n. M.C.) sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
fenomene meteorologice imuabile). Această minune este urmată apoi de o succesiune de alte miracole provocate de contactul cu locul miracolului originar: „Majoritatea sfinților venerați În felul acesta (prin pelerinaje - n. M.C.) sunt sfinți terapeuți. Și sunt invocați nu numai pentru vindecarea oamenilor, ci și pentru Înmulțirea vitelor și ocrotirea recoltelor” (F. Lebrun, 1995, p. 115). Zvonurile despre aceste miracole atrag valuri succesive de pelerini, care transmit versiuni legendare despre centrul sacru și despre puterile sale ieșite din comun. Ulterior, centrul sacru

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Altfel spus, oracolele reproduc structura și funcționarea centrului sacru din sistemul pelerinajelor. Oracolul reprezintă o anticameră a hierofaniei și a minunii produse de divinitate. Miracolul constă În apariția divinității și În intervenția ei (de obicei, Împotriva legilor firii sau societății - vindecări ale unor boli incurabile, readucerea din moarte, desemnarea unei persoane ca „un ales” al divinității, revelarea unor nedreptăți și schimbarea persoanelor sau instituțiilor vinovate). Aceasta Înseamnă că miracolul anulează barierele existențiale, remediind situații ce păreau fără ieșire sau evenimente ce

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
cu lăcașul, sunt obiecte de cult comune, despre care se crede Însă că, prin contactul cu centrul consacrat, au dobândit puteri aparte. Relicvele sunt achiziționate În speranța că vor permanentiza puterile legate de centrul pelerinajului, vor asigura sănătatea, vor produce vindecări miraculoase, vor permanentiza protecția divină, vor oferi prestigiu și legitimitate cultică. Relicvele aduse după o asemenea călătorie inițiatică funcționează ca un pelerinaj inversat: ele permit credincioșilor să păstreze puterea centrului sacru, fără a mai fi nevoie de un alt pelerinaj

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
timp. Sacrificiile, ședințele șamanice, actele magice, comemorările, celebrările sau paradele politice, ceremoniile funerare și riturile calendaristice nu depășesc limita câtorva zile (chiar dacă ele pot fi dezvoltate Într-o succesiune de secvențe rituale, de durată mai mare, precum inițierile eroice sau vindecările magice). Pelerinajul, ca ansamblu ritualic unitar, poate să solicite luni și chiar ani ( În condițiile mersului pe jos), mai ales În cazul unor călătorii devoționale către centre sacre Îndepărtate. De aceea, călătoria pelerinului cunoaște câteva secvențe clare: plecarea, parcurgerea drumului

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
astfel dobândit. În imaginarul popular, călătoria pelerinului este Înconjurată de o aureolă inițiatică. La capătul drumului, pelerinul suferă o „mutație”, revine acasă schimbat, fie În urma unei revelații religioase, fie În urma unui act magic (de obicei, de ameliorare a condiției profane - vindecare fizică sau psihică), fie În urma unei transformări spirituale. În alt plan, schimbarea poate fi produsă de simpla conștientizare a diferențelor: experiența pelerinajului mediază Între familiar și necunoscut, mundan și miraculos, profan și sacru, Același și Celălalt (A. Morinis, 1992, p.

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
renașterii și ale reîntoarcerii În sistemul imaginar al pelerinajului: Renaștere la o nouă viață după efectuarea pelerinajului, renașterea unei comunități sfărmate, renașterea și reafirmarea unei comunități recreate și a unei identități comunitare; pelerinajul implică restaurarea unor sfâșieri dureroase ale trecutului, vindecarea rănilor, pierderea și Întreruperea și refacerea participanților ca ființe integrale. Adesea, căutarea acestei integralități implică o relație a pelerinului cu o figură sfântă sau eroică, care acționează ca un ghid pe durata călătoriei sau ca un mediator prin care sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
simboluri specifice universului pelerinilor, numeroase site-uri Web promovează locuri sfinte și invită la pelerinaje. De asemenea, universul religios produce permanent alte miracole și generează apariția unor noi centre de pelerinaj. Exemple edificatoare În acest sens sunt oferite de minunile (vindecările miraculoase) atribuite unor divinități canonice care au declanșat valuri de pelerinaje la Vanga din Bulgaria ( G. Valtchinova, 1998), Medjugorje din Bosnia (E. Claverie, 1991); Conyers-Georgia din SUA (Ph. Davis, J. Boles, 2003) ori de aparițiile supranaturale din 1996 care au

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
permite transpunerea lumii omenești În cea a zeilor” - În formula istoricului Terry Castle. Procesiunile cu măști pot avea atât un caracter magic sau religios, cât și unul laic, de tip politic sau ludic. Măștile pot intermedia rituri de divinație, de vindecare, acțiunile șamanice, riturile de trecere, riturile de contestare, numeroase rituri calendaristice (fie agrare, fie vânătorești) etc. Atunci când procesiunile cu măști durează mai multe zile și au un caracter mai complex, putem vorbi despre mascarade. Acestea au numeroase note comune cu

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și condițiile și formele renașterii și instituirii unei lumi mai bune (miturile milenariste); b) prezentarea sfârșitului vieții individuale și a călătoriei sufletului către „lumea de dincolo”. Imaginile lumii de dincolo sunt activate de numeroase rituri: ele apar În cele de vindecare magică, În descrierea călătoriei În spațiul spiritelor și luptei șamanului cu duhurile rele, În riturile funerare, În care practicile ceremoniale sunt justificate prin prezentarea călătoriei presărate cu obstacole către tărâmul celor morți, În riturile calendaristice, În care prezența agresivă a

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596

presupune accesul la adevărul absolut prin înțelegerea adevărului concret și palpabil. Am precizat deja în partea introductivă a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original meteahna noastră națională moftul nenea Iancu a intuit eficacitatea homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe

by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]