8,935 matches
-
și morale care caracterizează deopotrivă savantul, artistul și preotul (P. Le Gendre). Rezultă de aici faptul că pentru a putea exercita profesiunea de medic sunt absolut necesare, chiar indispensabile, un anumit număr de „dispoziții morale” care reprezintă „vocația de medic”. Vocația este absolut indispensabilă pentru două profesiuni: preoția și medicina, la care mai adăugăm și psihologia. Vocația se leagă de o aureolă de mister și de miracol, de a te devota unui ideal și de a accepta în mod voluntar sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că pentru a putea exercita profesiunea de medic sunt absolut necesare, chiar indispensabile, un anumit număr de „dispoziții morale” care reprezintă „vocația de medic”. Vocația este absolut indispensabilă pentru două profesiuni: preoția și medicina, la care mai adăugăm și psihologia. Vocația se leagă de o aureolă de mister și de miracol, de a te devota unui ideal și de a accepta în mod voluntar sacrificiul pus în serviciul altora. Medicina este o morală practică ce implică o credință puternică. Medicul refractar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o pun determină o schimbare, o deturnare a cursului obișnuit al vieții anterioare. Procesul de conversiune proiectează individul în alt registru existențial, cu o dinamică nouă, total diferită de cea anterioară și pe care bolnavul o „descoperă” ca reprezentând o „vocație” sau care, dimpotrivă, „i se impune” împotriva voinței sale, fiind, în același timp, incapabil de a o refuza. Actul conversiunii va schimba „poziția” și „relațiile” bolnavului cu lumea, cu sistemul de valori al acesteia. Prin conversiune, delirul, aflat până atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui sentimentul de compasiune, milă, coparticipare, dorința de a ajuta, de a face bine semenului aflat în suferință. El nu este numai un tip de activitate profesională „învățată” ci este și o acțiune morală care are la baza ei o vocație, „deschiderea” către omul aflat în suferință. Dar, dincolo de aspectele individuale ale eticii medicale, ea se profilează și ca o atitudine față de boală și de bolnav, ca o mentalitate care depășește individul, fiind înscrisă în modelul socio-cultural al societății cărei îi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest om cu impresionantul glas de impunere a credințelor și capriciilor sale, cu gesturi stăpânitoare, zguduitoare, nimicitoare ale unui genial actor, acest spirit de intenții ironice și de capricii rafinate, capabil de elementare asalturi crude, de entusiasmuri oarbe, de neînduplecată vocație provocatore, azi într-un fel, mâine în altul, cu totul opus, dar totdeauna, ca poezie, ca glumă corosivă, mai presus de măsura obișnuită a ființei omenești.“
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și ordonare cronologică, având mereu în atenție nivelul actual, teoretic și aplicat, al interpretării critice. Preponderent analitice, studiile reconstituie traseul receptării unor opere controversate, urmăresc metamorfozele în timp ale unor linii tematice, schițează aria și profunzimea unor influențe etc., argumentând vocația lui S. pentru istoria literară. Incursiuni în literatura actuală este schița unui asemenea proiect de istorie a literaturii române contemporane, cuprinzând „numai incursiuni, expediții de recunoaștere în vederea unei posibile istorii, exerciții de orientare fixând trasee și repere”. Polemizând, în ceea ce privește abordarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
dintotdeauna. Ceea ce duce viața lui Vincent la o răscruce, ceea ce-i transformă lumea, este răsturnarea acestui posibil în non-imposibil: "Pot să fiu pastor" devine "nu pot să nu fiu pastor". Transformarea unui posibil într-un non-imposibil nu se numește, oare, vocație? E un eșec, dar devine posibil să trăiască fără să-și dedice viața lui Dumnezeu. A doua răscruce, a doua transformare. De ani de zile, fără îndoială de cînd a intrat în lumea artei și a descoperit pictura, îl frămîntă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că nu sunt o brută, posibilul să nu fiu independent niciodată. Pentru a rezista, pentru a uita aceste posibile, Vincent se lasă abrutizat de muncă, de băutură, devine o "mașină de pictat". Putem explica transformarea unui posibil într-un non-imposibil (vocația, de exemplu)? Putem explica transformarea lumii prin non-imposibilul unei ființe umane? EU SUNT LUMI S-a petrecut pe 8 martie 1914. A luat o mînă de foi de scris și s-a apropiat de o comodă înaltă. "Am scris pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sufoc", exclamă filosoful Gilles Deleuze. Dar am văzut cum speranța în zile mai bune te poate împiedica să trăiești și poate chiar ucide. Trebuie să uităm anumite posibile ca să mergem pînă la capătul unei decizii, al unui proiect, al unei vocații, ca să salvăm oamenii de barbarie. Împrumutăm de la O. Hirschman 38 imaginea "mîinii care ascunde": așa cum punem mîna la ochi ca să ne ferim de soare, la fel trebuie să ne ferim să privim în față posibilele care ne paralizează, ne anihilează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sociale determinate. Prin urmare, omul posedă în mod potențial aptitudinea (= facultatea) de a comunica, însă această potențialitate trece în act numai printr-o educație simultană a organelor fonatoare și a gîndirii prin învățarea unei limbi și, de aceea, își realizează vocația universală numai în sisteme diferențiate fonologic, morfologic, sintactic și stilistic, sisteme care reprezintă limbile. Acesta este motivul pentru care limbajul nu există de fapt decît în limbi, deși acestea nu au această trăsătură a universalității decît pentru vorbitorii proprii. Tot
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ar putea afirma că dificultățile economice ale Japoniei sugerează că nu își mai poate menține poziția de putere economică globală concomitent cu menținerea economiei interne cu organizare în keiretsu. De asemenea, instituționaliștii au identificat un grup semnificativ de susținători ai vocației de putere civilă în interiorul Japoniei (Nye, 1992, p. 108; Inoguchi și Jain, 1997, pp. 3-4; vezi și Tadokoro, 1994, p. 1013). Totuși, interpretarea instituționalistă a schimbărilor interne din Japonia întâmpină o limitare crucială: susținerea unei strategii a puterii civile oferă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
conferă - caracter adecvat exigențelor discursului mediatic. Acest caracter "deschis" al enunțului rezultant face diferența în raport cu structurile copulative corelative discutate mai sus, a căror utilizare este limitată la situațiile de evidentă adecvare obiectivă. Cu toate acestea, sporadic, dar și își transgresează vocația solitară și intră ad hoc în corelații, de multe ori deviante în raport cu norma: (41) Patriarhia a dezaprobat imediat gestul, vorbind nu doar despre încălcarea canoanelor, dar și despre influențarea negativă a dialogului dintre biserici ("Cotidianul", 07.VII.2008) (42) Din
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
el să-și aducă aminte de Spinoza sau de Kant. Aceștia au fost oameni pentru care o viață netulburată de evenimente exterioare, de drame personale a putut asigura ambianța propice unei reflecții tenace și prelungite.2 De îndată ce și-au recunoscut vocația, biografia lor nu a mai reprezentat decât o succesiune de pași prin care a luat naștere acea operă pe care au lăsat-o posterității. Viața lor a fost pe deplin acaparată și epuizată de exercițiul speculației pure. O viață „trăită
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
au fost supuși și să dea astfel socoteală de modul în care au ajuns în stăpânirea ideilor și proiectelor lor intelectuale, apoi cu Wittgenstein lucrurile stau altfel. Lui nu i se poate aplica schema uzitată, cea de a înregistra descoperirea vocației și cultivarea ei sistematică, emergența proiectului unei opere și înfăptuirea lui pas cu pas, pentru a conchide că opera vorbește de la sine, că ea ne spune singură totul. Altfel spus, nu ambiția intelectuală, dorința de a lăsa în urma lui o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care constituiau terenul comunicării sale intense cu Russell. Într-o scurtă perioadă de timp, și-a însușit literatura disponibilă, a învățat ce putea să învețe de la Russell și a început să lucreze independent. Trăia entuziasmul celui care și-a găsit vocația. În vara anului 1912, îi scria mentorului său: „Nu există pe lume nimic mai minunat decât adevăratele probleme ale filozofiei.“ Adică acele probleme care pot fi clarificate cu instrumentele pe care le oferă noua logică, în multe privințe altele decât
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atitudini față de viață care 306 GÂNDITORUL SINGURATIC este puțin probabil să fie mai pe larg împărtășită.66 În sistemul instituționalizat al filozofiei academice, cei care manifestă înțelegere pentru această practică riscă să fie văzuți drept persoane care și-au trădat vocația. Iată mărturisirea semnificativă a unui asemenea renegat: „La sfârșitul anilor ’60 sau la începutul anilor ’70, am luat parte, în Hamburg, la o discuție publică condusă de von Weizsäcker. În seminarul care a urmat, am reluat temeiurile pentru concepția mea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
principalelor democrații și a sistemelor lor parlamentare / 31 Capitolul 3: O analiză comparativă necesară între Parlamentul European, parlamentele naționale și Congresul Statelor Unite / 51 Capitolul 4: Diplomația parlamentară și formele sale de manifestare / 59 Capitolul 5: Uniunea Interparlamentară, organizație parlamentară cu vocație universală / 73 Capitolul 6: Rolul parlamentelor naționale în construcția instituțională internațională / 79 SECȚIUNEA a II-a: DIMENSIUNEA PARLAMENTARĂ A ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE. ORGANIZAȚIILE INTERPARLAMENTARE / 85 Capitolul 1: Organizațiile internaționale subiecte ale dreptului internațional din perspectiva relațiilor internaționale / 87 Capitolul 2: Analiza
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
deciziilor și atribuții ale adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale / 99 Capitolul 3: Adunări parlamentare ale diverselor organizații internaționale interguvernamentale / 105 1. Organizația Națiunilor Unite (ONU) necesitatea înființării unei adunări parlamentare în cadrul organizației / 105 2. Adunările parlamentare ale organizațiilor internaționale cu vocație regională și subregională / 108 2.1. Consiliul Nordic / 109 2.2. Uniunea Africană / 111 2.3. Adunarea parlamentară a Consiliului Europei / 118 2.4. Adunarea parlamentară a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) / 126 2.5. Adunarea parlamentară a Organizației
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
și internațional. Un al doilea capitol, Analiza comparativă a componenței, funcționării, modului de adoptare a deciziilor și atribuții ale adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale prezintă succint modul în care sunt organizate și funcționează principalele adunări parlamentare ale organizațiilor internaționale cu vocație regională și sub-regională. În al treilea capitol se va prezenta apariția, modul de organizare, funcționare, precum și atribuțiile organizațiilor parlamentare / adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale pe care le-am considerat elocvente pentru prezenta cercetare: Uniunea Africană, Organizația Statelor Americane, Adunarea Parlamentară
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
reprezentative și a unui echilibru constant al ciclului politic ce marchează viața și activitatea guvernelor și a majorității care le susțin. Aceste exigențe sunt contrabalansate de necesitatea garantării unor perioade scurte de luare a deciziilor guvernului, în contextul globalizării 84. Vocația internațională a parlamentelor datează încă din 1889, anul instituirii Uniunii Interparlamentare. După al Doilea Război Mondial, activitatea internațională a parlamentelor a căpătat un caracter puternic structurat, acestora impunându-li-se un nou mod de a face politică, o acțiune care
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
și-a format de asemenea propria Comisie de politică externă 96. Politica externă a Parlamentului se axează pe următoarele direcții fundamentale de acțiune: dezvoltarea relațiilor bilaterale cu parlamentele altor state și implicarea, prin participarea de delegații la structuri parlamentare cu vocație regională sau universală, în diplomația parlamentară multilaterală. Cooperarea parlamentară bilaterală presupune gestionarea, susținerea și protecția, prin mijloacele și instrumentele specifice a diplomației parlamentare, a intereselor generale ale țării în raporturile sale cu celelalte state și, în îndeplinirea acestui obiectiv, structurile
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
un conflict mare, dacă nu al civilizațiilor, cel puțin al unui stil de viață. SUA își extinde foarte mult diplomația publică în urma sondajelor de opinie dezastruoase referitoare la "imagine" în țările terțe 112. Capitolul 5 Uniunea Interparlamentară, organizație parlamentară cu vocație universală Originile Uniunii Interparlamentare datează din anul 1889 când, la inițiativa a doi parlamentari, William Randal Cremer (Regatul Unit) și Frederic Passy (Franța) se ține la Paris prima Conferință interparlamentară la care au participat delegați din nouă țări: Franța, Regatul
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
acordă asistență Consiliului pe probleme privind afilierea și reafilierea la Uniune, fixează data și locul sesiunilor Consiliului și stabilește agenda provizorie. Comitetul executiv controlează Secretariatul și activitățile acestuia de punere în aplicare a deciziilor. Este vorba despre activități care demonstrează vocația universală a Uniunii și privesc: protecția parlamentarilor, paritatea între bărbați și femei în politică, o majoră informare asupra activității și structurilor parlamentare, practicile electorale și rolul opoziției parlamentare 121. În fine, grupurile geopolitice joacă un rol important în funcționarea Uniunii
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
exercitarea influenței asupra procesului de decizie a guvernelor, prin lobby exercitat de către delegații organelor Națiunilor Unite sau ai altor organizații regionale și universale și prin reprezentarea la diferite conferințe mondiale, obținerea de facilități în cadrul Secretariatelor organizațiilor internaționale regionale sau cu vocație universală și posibilitatea participării la stabilirea căilor de comunicare între cetățeni și membrii guvernamentali în cadrul sistemului Națiunilor Unite. De multe ori, organizații neguvernamentale interacționează sau se asociază cu cu organizații internaționale pentru atingerea unui obiectiv comun. Într-o astfel de
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
categorii, în funcție de scopul pentru care au fost create. După cum am precizat anterior, există organizații politice la nivel universal sau regional, organizații cu caracter militar și de securitate, de protecție a mediului, profesionale, și alte tipuri. În general, organizațiile internaționale cu vocație de universalitate au un caracter ambivalent, determinat de o întrepătrundere între elemente de natură politică și tehnică 167. În funcție de gradul de structurare, există organizații informale, caracterizate de relații spontane, flexibile, cu scopuri nedefinite și structură neexplicită și organizații formale, cu
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]