835,971 matches
-
contexte, pe când sensurile derivate sunt condiționate sintagmatic de anumite îmbinări intrate în uz. Mare parte din lexicul unei limbi este polisemică, polisemia fiind un mijloc economic de îmbogățire a lexicului. Unii lingviști, de exemplu Michel Bréal, cel care a introdus termenul „polisemie” în lingvistică, văd o relație între dezvoltarea culturii pe care o vehiculează o limbă și îmbogățirea polisemică a cuvintelor. S-a observat de asemenea că polisemia depinde și de frecvența cuvintelor: cu cât un cuvânt este mai frecvent, cu
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
sensuri diferite sau doar un sens vag. Polisemia servește la îmbogățirea lexicului general, dar a fost deseori simțită ca o constrângere pentru gândirea științifică, de exemplu de către filozoful și matematicianul Leibniz. Limbajul științific și tehnic are tendința de a folosi termenii de specialitate cu un singur sens, pentru a evita ambiguitatea. Poate fi vorba și de cuvinte care fac parte atât din lexicul general, cât și dintr-unul de specialitate. De exemplu cuvântul "fier" se folosește în chimie numai cu sensul
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
sau Grecia din perioada elenistică este o perioadă din istoria Greciei antice cuprinsă între decesul lui Alexandru cel Mare 323 î.Hr. și apariția Imperiului Roman 31 î.Hr. Termenul „elenistic” a fost folosit prima dată de istoricul german Johann Gustav Droysen în lucrarea sa "Geschichte des Hellenismus" (1836 și 1843). Epoca elenistică a fost definită de istoricii secolului al XIX-lea pornind de la un criteriu lingvistic și cultural, și
Grecia elenistică () [Corola-website/Science/331315_a_332644]
-
-se dublete, cu diferențe de sens mai mici sau mai mari. Exemple: Împrumuturile din latină (de astă dată cea clasică) s-au înmulțit considerabil în epoca Renașterii (secolul al XVI-lea în Franța), când a devenit din ce în ce mai mare nevoia de termeni de specialitate în diferite domenii, mai ales științifice. Și unele cuvinte dintre acestea formează dublete cu cuvinte moștenite din latină. Exemple: Procesul de îmbogățire cu cuvinte latinești sau formate din cuvinte latinești este neîntrerupt până în prezent. Este vorba mai ales
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
specialitate în diferite domenii, mai ales științifice. Și unele cuvinte dintre acestea formează dublete cu cuvinte moștenite din latină. Exemple: Procesul de îmbogățire cu cuvinte latinești sau formate din cuvinte latinești este neîntrerupt până în prezent. Este vorba mai ales de termeni de specialitate, dar nu numai. Câteva exemple: "binocle" „binoclu”, "divergent", "objectif" (intrate în secolul al XVII-lea), "agglomérer", "carbone", "stagnation" (secolul al XVIII-lea); "amibe" „amibă”, "bacille", "rupestre" (secolul al XIX-lea); "bonus", "distractif", "vigile" „paznic de noapte” (secolul al
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
moștenite. Asemenea cuvinte sunt "chambre" „cameră”, "coup" „lovitură”, "chaise" „scaun”. O parte din împrumuturile propriu-zise sunt adoptate tot prin intermediul latinei, de exemplu din traducerile latinești ale Bibliei: "ange" „înger”, "baptême" „botez”, "paradis", "zizanie" „zâzanie”. Tot prin intermediul latinei sunt preluați mulți termeni savanți, începând cu secolul al XIV-lea. Astfel sunt "carte" (prima atestare cu sensul „carte de joc”, apoi „hartă”), "mastiquer" „a mesteca”, "sarcophage" „sarcofag”, "capsule" „capsulă” etc. Împrumuturile directe din greacă încep prin secolul al XIV-lea prin traduceri, de
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
o filieră de împrumuturi arabe, de exemplu "hasard" „întâmplare, hazard” (sec. XII); "algorithme" „algoritm” (sec. XIII); "guitare" „ghitară”, împrumutat de arabă din greacă (sec. XIII). În Evul Mediu, cărturarii arabi excelează în științe. Ei aduc în Europa o seamă de termeni care intră în franceză prin intermediul latinei medievale, din domenii ca: Și prin intermediul englezei au intrat câteva cuvinte arabe în franceză, de exemplu "moire" „moar” (sec. XVII), apoi "mohair" (sec. XIX), cu același etimon ca primul cuvânt. Unele cuvinte au intrat
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
din care multe au intrat în vorbirea curentă: Sursa directă a acestor cuvinte poate fi limba în care au apărut inițial, de exemplu în cazul când reflectă o realitate specifică unei anumite țări (monedele naționale, "hamburger", "pizza") ori, în cazul termenilor științifici și tehnici, din limba descoperitorului sau inventatorului ("aluminium", "dinosaure", "téléphone"). Alteori este vorba de o limbă intermediară, ca în cazul cuvintelor "chocolat" (în franceză intrat din spaniolă, care l-a împrumutat din limba nahuatl) sau "algèbre" (din arabă, prin intermediul
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
a scris Papei Urban al IV-lea rugându-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord cu mai multe elemente pe care regina le dorea. Urban a emis o dispensă de a modifica termenii succesiunii daneze care permitea femeilor să moștenească tronul danez. Acest lucru făcea posibil ca una dintre surorile lui Eric să devină regină domnitoare a Danemarcei în cazul decesului lui Eric și dacă acesta nu ar fi avut copii. Fiul lui
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
iar el nu a avut nici o șansă să dețină puterea regală adevărată. În 1331, Christopher a încercat să folosească conflictul dintre Contele Gerhard și Johan pentru a adera însă totul s-a încheiat cu o înfrângere militară la Dannevirke. În conformitate cu termenii acordului dintre conți, lui Christopher i s-a permis să păstreze titlul de rege, dar în realitate nu deținea nici o putere. I s-a dat o casă simplă la Sakskøbing pe Lolland, însă aceasta a fost arsă de mercenarii germani
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
inovație democratică prin crearea Adunărilor de Succesiune (aveau rol pur consultativ). Christian a încercat să atragă interesul marilor puteri asupra cauzeei Norvegiei însă nu a avut succes. Fiind presat de comisarii puterilor aliate în legătură cu uniunea dintre Norvegia și Suedia în conformitate cu termenii Tratatului de la Kiel, și întoarcerea în Danemarca, el a replicat că fiind rege constituțional nu poate face nimic fără acordul parlamentului, care nu poate fi convocat până nu se suspendă ostilitățile din partea Suediei. Suedia a refuzat condițiile lui Christian și
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
cunoscută sub titlul de Ducesă de York. Notă: Titlul "Duce de Albany" a fost garantat pentru prima dată în 1398 de regele Robert al III-lea al Scoției fratelui său, Robert Stewart, titlul aparținând nobilimii scoțiene. "Albany" a fost un termen teritorial reprezentând părți din Scoția la nord de râul Forth. Notă: Regina Victoria a garantat titlul de "Duce de Albany" celui de-al patrulea fiu al ei, Prințul Leopold în 1881, și titlul de "" celui de-al doilea fiu al
Duce de York () [Corola-website/Science/331389_a_332718]
-
1877. Cauzele ei au fost unele de profunzime, care țineau de structura economiei românești, una aproape exclusiv dependentă de agricultură. Ea a fost totodată și o „criză de creștere”, venind după două decenii de dezvoltare economică continuă, dar nesustenabilă pe termen lung, care a fost bazată pe executarea de mari lucrări publice de infrastructură finanțate cu împrumuturi externe. Criza a avut doi factori declanșatori imediați: unul de natură internă - compromiterea producției agricole a anului 1899 în urma unei secete prelungite de peste 10
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
de povară, activitatea agricolă bazându-se exclusiv pe munca manuală a membrilor familiilor. În același timp, ea a fost și o „criză de creștere” specifică economiei de tip capitalist, venind după două decenii de dezvoltare economică continuă, dar nesustenabilă pe termen lung. Motorul creșterii economice l-a reprezentat efortul general de modernizare a țării după cucerirea independenței, prin executarea de mari lucrări publice de infrastructură finanțate cu împrumuturi externe. După cum arăta ministrul de finanțe Take Ionescu la prezentarea bugetului anului 1900
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
alți voluntari au format mai târziu Divizia a 33-a Waffen Grenadier a SS Charlemagne. Stanley Hoffmann a fost cel care, în 1974, a utilizat pentru prima oară (urmat mai apoi de alți istorici precum Robert Paxton sau Jean-Pierre Azéma) termenul "colaboraționiști" pentru definirea simpatizanților naziști și fasciști care doreau întărirea colaborării cu Germania lui Hitler din motive ideologice. Prin contrast, "colaboratorii’’ cooperau cu ocupantul german numai pentru satisfacerea unor interese personale. Printre cei mai cunoscuți colaboraționiști francezi s-au numărat
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
ratele mari de imigrație legală, ca și multiculturalismul, acțiunea afirmativă (discriminarea pozitivă), comerțul liber și oferirea de ajutor extern, idei cărora se opun. Ei critică, deasemenea, bunăstarea minimă garantată prin politici sociale și social-democrația, la care fac referință, uneori, cu termenul de „statul paternalist terapeutic”, „statul protecționist-războinic” („welfare-warfare state”) sau „totalitarismul politicos”. Paleoconservatorii se identifică pe ei înșiși ca fiind continuatorii tradiției conservatoare americane. Paul Gottfried este creditat ca fiind inventatorul termenului „paleoconservatorism”, în anii '80. El afirmă că, inițial, termenul
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
sociale și social-democrația, la care fac referință, uneori, cu termenul de „statul paternalist terapeutic”, „statul protecționist-războinic” („welfare-warfare state”) sau „totalitarismul politicos”. Paleoconservatorii se identifică pe ei înșiși ca fiind continuatorii tradiției conservatoare americane. Paul Gottfried este creditat ca fiind inventatorul termenului „paleoconservatorism”, în anii '80. El afirmă că, inițial, termenul se referea la grupuri diferite din America, cum ar fi catolicii tradiționaliști și conservatori sau agrarienii din statele din Sud, care au devenit anticomuniști în timpul Războiului Rece. ul este foarte apropiat
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
termenul de „statul paternalist terapeutic”, „statul protecționist-războinic” („welfare-warfare state”) sau „totalitarismul politicos”. Paleoconservatorii se identifică pe ei înșiși ca fiind continuatorii tradiției conservatoare americane. Paul Gottfried este creditat ca fiind inventatorul termenului „paleoconservatorism”, în anii '80. El afirmă că, inițial, termenul se referea la grupuri diferite din America, cum ar fi catolicii tradiționaliști și conservatori sau agrarienii din statele din Sud, care au devenit anticomuniști în timpul Războiului Rece. ul este foarte apropiat de distributism. Gândurile paleoconservatorilor au apărut în publicația "„Chronicle
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
la neoconservatori. Adepții paleoconservatorismului se autodenumesc, adesea, pur și simplu "„paleo-”". Ziaristul Rich Lowry de la "„National Review”" susține că alegerea prefixului dorește să mascheze faptul că acest curent este o creație ideologică recentă, apărută după sfârșitul Războiului Rece. Paleoconservatorii utilizează termenul „conservator” într-un mod puțin diferit față de unii oponenți ai politicii de stânga din Statele Unite. Ei pot respinge încercările lui Rush Limbaugh de a altoi unele politici pe termen scurt - cum ar fi școlile alternative, zonele industriale și întreprinderile comunitare
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
o creație ideologică recentă, apărută după sfârșitul Războiului Rece. Paleoconservatorii utilizează termenul „conservator” într-un mod puțin diferit față de unii oponenți ai politicii de stânga din Statele Unite. Ei pot respinge încercările lui Rush Limbaugh de a altoi unele politici pe termen scurt - cum ar fi școlile alternative, zonele industriale și întreprinderile comunitare ale cultelor - la doctrina de bază a conservatorismului. Acest lucru se datorează, mai ales, dorinței paleoconservatorilor ca toate acestea să reprezinte obiective solide, de lungă durată și nu victorii
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
București cumpăra toate acțiunile S.G.G.E printr-o operațiune de ordin bancar, plata făcându-se prin obligațiuni în valoare totală nominală de 36.720.000 de franci francezi, cu o dobândă fixă de 7%. Amortizările urmau să fie făcute în termen de 30 de ani (1954), iar cupoanele și cota de amortizare urmau să fie asigurate de S.G.G.E. Această societate mai avea în același timp pe piața externă obligațiuni de 5% în valoare de 7.600.000 franci francezi, care urmau
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
sensul acelor de ceasornic, Moldova se învecinează la vest cu Transilvania și Maramureșul, la nord-vest cu Galiția, la nord și nord-est cu Podolia, la est cu Edisanul, la sud-est cu Marea Neagră, iar la sud cu Dobrogea și Muntenia. Actualmente sensul termenului este echivoc, noțiunea fiind folosită pentru a desemna fie numai teritoriul aparținând României, fie numai pe cel al Republicii Moldova, fie întregul spațiu istoric și geografic omonim, descris în acest articol. Istoric vorbind, termenul a fost folosit pentru a desemna mai
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
sud cu Dobrogea și Muntenia. Actualmente sensul termenului este echivoc, noțiunea fiind folosită pentru a desemna fie numai teritoriul aparținând României, fie numai pe cel al Republicii Moldova, fie întregul spațiu istoric și geografic omonim, descris în acest articol. Istoric vorbind, termenul a fost folosit pentru a desemna mai multe entități politice și administrative. Populația arealului moldovenesc este formată, majoritar, de către etnici români numiți moldoveni, amestecați, în proporții variabile în nord, est și sud-est (înafara frontierelor actuale ale României), în principal cu
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
administrative. Populația arealului moldovenesc este formată, majoritar, de către etnici români numiți moldoveni, amestecați, în proporții variabile în nord, est și sud-est (înafara frontierelor actuale ale României), în principal cu populații de origine slavă. În decursul istoriei, până la formarea statului român, termenul de „Moldova” s-a folosit pentru a desemna: Spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, termeni precum Moldova Occidentală (sau de Vest) și Moldova Orientală (sau de Est) au început să fie folosiți pentru a descrie arealele geografice din
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
nord, est și sud-est (înafara frontierelor actuale ale României), în principal cu populații de origine slavă. În decursul istoriei, până la formarea statului român, termenul de „Moldova” s-a folosit pentru a desemna: Spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, termeni precum Moldova Occidentală (sau de Vest) și Moldova Orientală (sau de Est) au început să fie folosiți pentru a descrie arealele geografice din Moldova separate de râul Prut. Actualmente Moldova Occidentală (sau Moldova de Vest) nu trebuie confundată cu Regiunea
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]