835,971 matches
-
sunt învinuiți de furt de mijloace financiare de la firma «Yves Rocher Восток». Aleksei a respins acuzațiile și pe 30 decembrie 2014, instanța l-a condamnat la 3 ani și 6 luni cu suspendare; întimp ce fratele său a primit același termen cu executare. este căsătorit cu Iulia Borisovna Navalnaia și are doi copii: o fiică pe nume Daria (n. 2001) și un fiu pe nume Zahár (n. 2008).
Aleksei Navalnîi () [Corola-website/Science/334168_a_335497]
-
în contactele cu Statele Unite în legătură cu implicațiile afacerii Pollard. În anii 1989-1994 Meir Rosenne a fost președintele și directorul general al organizației "State of Israel Bonds" (Împrumutul pentru independență și dezvoltare al Israelului), care se ocupa de vânzarea de obligațiuni pe termen lung ale Statului Israel evreilor din Diaspora. De asemenea a fost membru in consiliul de administrație al Universității Ebraice din Ierusalim. În anul 2010 a fost președintele Asociației israeliene pentru dreptul publicului la informație. Din 1987 a fost membru in
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
Occidentale" denumirea de „Moldova” (simplu, spre deosebire de „Republica Moldova” - denumire atribuită actual statului al cărei teritoriu se suprapune în cea mai mare parte arealului estic al aceluiași principat medieval - Moldova Orientală). Cu sens similar cu cel al "Moldovei Occidentale" se regăsește și termenul de „Moldova de Vest”, atât în perioada de început a secolului XX. cât și în epoca postcomunistă Denumirea de „Moldova” cu sensul de regiunea aflată în nord-estul României a apărut deosebit de „Bucovina” - denumirea mai târzie a nordului Moldovei desprins din
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
concentrarea a trupelor proprii pe teritoriul inamic, de unde să pornească un asalt de amploare. Au existat capete de pod care au fost menținute pentru perioade mult mai lung de timp, de ordinul lunilor. "" (în limba franceză: "tête de pont") un termen militar din Evul Mediu mijlociu care, până la apariția artileriei, era menit apărării zonei în care începea un pod. După introducerea la scară largă a pieselor de artilerie în dotarea armatelor europene, termenul a fost transformat pentru a desemna fortificațiile aflate
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
lunilor. "" (în limba franceză: "tête de pont") un termen militar din Evul Mediu mijlociu care, până la apariția artileriei, era menit apărării zonei în care începea un pod. După introducerea la scară largă a pieselor de artilerie în dotarea armatelor europene, termenul a fost transformat pentru a desemna fortificațiile aflate la o oarecare distanță de capetele podului, amplasate în așa fel încât să protejeze atât cele două capete de pod, cât și trupele care traversau cursul de apă pe malul cel mai
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
pentru desemnarea atât a fortificațiilor cât și a zonei de pe mal care era în imediata vecinătate cu liniile inamicului. Cum procesul de traversarea de către trupe a podurilor era unul desfășurat cu viteza mică, era nevoie de asigurarea securității lui pe termen mai lung împotriva atacurilor inamicului, iar fortificațiile capului de pod menite asigurării acestui scop trebuiau realizate la o distanță suficient de mare pentru ca să mențină podul în afara razei de acțiune a artileriei inamice. Cum de-a lungul timpului raza de acțiune
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
de acțiune a artileriei și a armelor de foc portabile până la mai multe mii de metri a modificat capul de pod, transformându-l dintr-o zonă fortificată, într-o zonă controlată de focul artileriei de mare calibru. În zilele noastre, termenul „cap de pod” este folosit pentru orice tip de zonă defensivă care este extinsă în teritoriul inamic - sinonimă într-o oarecare măsură cu „avanpost”. „Cap de pod” se referă în mod particular la o zonă bine definită aflată pe malul
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
o oarecare măsură cu „avanpost”. „Cap de pod” se referă în mod particular la o zonă bine definită aflată pe malul unui râu sau lac opus controlate de forțele proprii și aflat în contact nemijlocit cu regiunea controlată de inamic. Termenul este folosit în mod special pentru zonele cucerite de atacurile inițiale ale trupelor amfibii, cu intenția tactică a stabilirii unei linii de aprovizionare peste o barieră naturală, care se permită mai apoi o mai mare mobilitate operațională.
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți, în timp ce în America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit în Canada francofonă "siffleux" („fluieraș”). Termenul românesc marmotă este un împrumut din limbile franceză, "marmotte" și italiană, "marmotta". Părul marmotei este brun, negru sau maro. Are corpul bondoc, urechile rotunde. Membrele marmotei sunt scurte și puternice, iar coada este lungă. Talia este de la 46 la 66
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
a fost publicat pentru prima dată în numărul din 21 aprilie 1849 al ziarului "The Flag of Our Union” din Boston. Poemul este o narațiune formată din patru strofe de câte șase versuri, cunoscute sub numele de sextete. Poe folosește termenul "umbră" în mijlocul fiecărei strofe. Sensul cuvântului, însă, se schimbă cu fiecare utilizare. În prima strofă, este o umbră propriu-zisă, creată de acoperirea soarelui de nori. În cea de-a doua implică jalea sau disperarea. Cea de-a treia utilizare este
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
întâlnit la personajele feminine ale lui Poe precum „Eulalie”, „Lenore” și „Annabel Lee”. În cazul în care reprezintă într-adevăr o iubită decedată, alegerea lui Poe de a se referi la Ulalume ca „lucrul” și „secretul” nu pare să menționeze termeni duioși. Într-o viziune posibilă, Ulalume ar putea reprezenta moartea însăși. Trecerea bruscă de la speranță la tristețe și remușcare în finalul poemului reflectă gândurile poetului ce nu mai credea că are îngăduința de a fi fericit, fiind întâlnit și în
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
atras atenția opiniei publice. În anul următor (1861), Huxley a efectuat studii valoroase de paleontologie și taxonomie, în special de taxonomia păsărilor. Spre sfârșitul vieții, s-a interesat de teologie. Pe plan filosific, a promovat idei materialiste și a introdus termenul de agnostic/ agnosticism. Se crede că a pus în circulație termenul agnostic pentru a-și defini convingerile. Puțini oameni de știință din generația sa s-au dovedit a fi atât de eficienți și de influenți prin ideile și acțiunile lor
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
studii valoroase de paleontologie și taxonomie, în special de taxonomia păsărilor. Spre sfârșitul vieții, s-a interesat de teologie. Pe plan filosific, a promovat idei materialiste și a introdus termenul de agnostic/ agnosticism. Se crede că a pus în circulație termenul agnostic pentru a-și defini convingerile. Puțini oameni de știință din generația sa s-au dovedit a fi atât de eficienți și de influenți prin ideile și acțiunile lor ca Thomas Huxley.
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
Retorica vizuală este un cadru teoretic recent dezvoltat care se referă la felul în care imaginile vizuale comunică, spre deosebire de mesajele auditive sau verbale. Retorica vizuală se încadrează, în general, într-un grup de termeni care cuprind alfabetizarea vizuală. Purdue Online Writing Lab (OWL) definește alfabetizarea vizuală ca abilitatea de a "citi" o imagine. Cu alte cuvinte, este abilitatea de a înțelege ce incearca să comunice o imagine. Acest lucru include întelegerea alegerilor creative făcute
Retorică vizuală () [Corola-website/Science/334265_a_335594]
-
își povestea călătoriile . Diversitatea acestora corespunde diversității călătorilor care le scriu (scriitori, călători, studenți în misiuni științifice, exilați, misionari, turiști, comercianți, diplomați sau militari). Atâtea tipuri de scriitori, atâtea tipuri de opere: fiecare povestește în felul specific, fiecare folosește proprii termeni, scriitura poate fi descriptivă, narativă sau reflexivă, în plus, acest gen de literatură tratează evenimente istorice, politice, geografice sau sociale. Este foarte important de observat distincția dintre riḥla literară și riḥla științifică. Prima și-a făcut debutul în literatură în
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
o amploare deosebită în Iran în urmă cuceririlor islamice, manifestându-se sub forma unei împotriviri a iranienilor în fața tentativei de arabizare a culturii persane. Pe alocuri, acest curent a fost resimțit ca fiind antimusulman, sau chiar un pericol la adresa islamizării. Termenul "shu‘ubiyya" face referire la reacția persanilor musulmani împotriva procesului de arabizare din secolele al IX-lea și al X-lea din Iran. Mișcarea este considerată un conflict lingvistic ce are ca punct de pornire complexul de inferioritate lingvistică al
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
pentru a desemna încercările moderne de naționalizare alternativ cu : asirianism, kurdism, faraonism (naționalism egiptean care susține originile non-arabe ale acestei țări), fenicianism, naționalismul sirian. În anul 2002, Ariel I. Ahram evidențiază într-un articol un înțeles modern și similar al termenului "shu‘ubiyya", care se împotrivește musulmanilor șiiți din Irak și, în general, islamului șiit. Prin intermediul acestui curent, arabii încearcă, la rândul lor, să îi convingă pe persani de supremația lor culturală, care constă, mai exact, în moștenirea beduina. Viziunea lui
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
Provenit din limba latină, unde avea sensul de cursă sau alergare, termenul de curriculum desemnează conținutul activităților instructiv-educative, dar în strânsă interdependență cu obiectivele operaționale, activitățile de învățare, metodele didactice, mijloacele de învățământ, formele de realizare a activităților, etc. În sens restrâns, termenul de curriculum se asociază cu însuși conținutul învățământului, iar
Programă () [Corola-website/Science/334291_a_335620]
-
limba latină, unde avea sensul de cursă sau alergare, termenul de curriculum desemnează conținutul activităților instructiv-educative, dar în strânsă interdependență cu obiectivele operaționale, activitățile de învățare, metodele didactice, mijloacele de învățământ, formele de realizare a activităților, etc. În sens restrâns, termenul de curriculum se asociază cu însuși conținutul învățământului, iar în sens larg acesta se referă la întregul program al acțiunilor educative, cu toate componentele și interacțiunile dintre ele. Aria semantică a conceptului este extinsă de Franklin Bobbit, profesor universit specializat
Programă () [Corola-website/Science/334291_a_335620]
-
acesta afirmă următoarele: „Punctul focal al curriculumului trebuie să fie elevul și nu materia. De aceea, când se vorbește de conținuturile curriculumului trebuie să înțelegem că nu este vorba de enunțări de materii de învățat ci de scopuri exprimate în termeni de competențe, moduri de a acționa sau de a ști în general ale elevului.” Curriculumul modernizat, centrat pe competențe, se întemeiază pe șase principii: principiul abordării modulare a disciplinei, principiul centrării activității/demersului didactic pe elev, principiul perspectivei integrării profesionale
Programă () [Corola-website/Science/334291_a_335620]
-
etc., iar în cadrul evaluărilor sub formă de interogări orale sau scrise elevii fac apel la redare, la recunoașteri, reproduceri și la aplicații stereotipe. Învățământul modern este centrat pe cel care învață, la baza educației fiind fixate finalitățile pedagogice exprimate în termeni de competențe și cerințele societății exprimate în termen de conținuturi validate social. O caracteristică importantă a curriculumului este deschiderea sa spre educația permanentă, fapt care implică în structura sa toate conținuturile și formele generale ale educației sau instruirii pe parcursul vieții
Programă () [Corola-website/Science/334291_a_335620]
-
orale sau scrise elevii fac apel la redare, la recunoașteri, reproduceri și la aplicații stereotipe. Învățământul modern este centrat pe cel care învață, la baza educației fiind fixate finalitățile pedagogice exprimate în termeni de competențe și cerințele societății exprimate în termen de conținuturi validate social. O caracteristică importantă a curriculumului este deschiderea sa spre educația permanentă, fapt care implică în structura sa toate conținuturile și formele generale ale educației sau instruirii pe parcursul vieții și în fiecare moment al acesteia. Din perspectiva
Programă () [Corola-website/Science/334291_a_335620]
-
rolul "wali". Există doar puține excepții de la această regulă, de exemplu în școala juridică Hanefită, o femeie poate în anumite circumstanțe să se căsătorească fără "wali", dacă nu este vorba de prima căsătorie. Mawali sau "mawălá" (Arabă: موالي) este un termen utilizat în vechime, în timpul Califatului Umayyad (c. 661-750 e.n./41-132 d.h.) pentru desemnarea ne-arabilor (persani, africani, turci, kurzi, etc) convertiți la islam. Influxul remarcabil al acestora a creat o mare dificultate legată de incorporarea lor în societatea tribală arabă
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
acestora a creat o mare dificultate legată de incorporarea lor în societatea tribală arabă. Soluția a fost atunci dată de un contract de tutoriat ("wala"'), prin care ne-arabii primeau un tutore arab ("wali"). M"awlâ (Arabă:" مولی) este un termen derivat care arată proximitate, mijlocire, a avea putere asupra ceva. Istorc, cuvantul "mawla" a fost interpretat ca desemnând diverse impostaze: maestru, protector, suporter. Un "mawla" este cineva care are o mai mare autoritate (spirituală) asupra credincioșilor decât o au ei
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
opinia personală a juriștilor, considerând că acest lucru duce la abuz. Ibn Hanbal a respins posibilitatea unui consens religios obligatoriu (ijma). Totuși, a acceptat posibilitatea unui consens, acela al primelor generații de musulmani. Ulterior, adepții școlii hanbalite au dezvoltat sensul termenului „consens”, Ibn Taymiyyah extinzându-l până la ultimele generații, în același timp, limitându-l doar la învățații religiei. Ibn Hanbal a respins și analogia (qiyas) ca sursă validă a legislației, însă discipolii lui, nu doar că au acceptat-o, însă au
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]