835,971 matches
-
capitalei jamaicane sângerosul eveniment a căpătat, cu timpul, proporții aproape mitice. Scurtă istorie a șapte crime, a scriitorului jamaican Marlon James este o explorare în profunzime a acelei perioade instabile și primejdioase din istoria Jamaicăi și a urmărilor sale pe termen lung. Marlon James plăsmuiește cu măiestrie cronica vieții unui șir întreg de personaje memorabile - asasini profesioniști, lorzi ai drogurilor, jurnaliști, prostituate, agenți CIA -, pe parcursul a treizeci de ani și traversând mai multe continente, pentru a le reuni destinele în Jamaica
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
reflexii dramatice dansante. Evadarea dintr-o lume reală într-una virtuală în care totul este aparent perfect, obligă spectatorul să se întrebe care sunt lucrurile cu adevărat importante în viața noastră bipolară, plastificată, ambalată atent precum un produs care are termen de garanție”, scria Ștefan Lupu.. 3 povești, 3 relații și o întâlnire ca o ședință terapeutică, unde singurul psiholog este teatrul. Concept și coregrafie: Ștefan Lupu, Instalație scenografică: Elena Dobîndă și Andreea Simona Negrilă Cu: George Bîrsan, Vlad Nemeș, Alina
Programul 9 G la Teatrul Național din București, dedicat tinerei generații de artiști by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105858_a_107150]
-
ani, au apărut materiale secretizate până acum, precum și istorii autorizate ale MI5 și MI6, care au pus conflictul respectiv și rolul jucat de Philby într-o lumină nouă. Volumul începe cu un citat din E.M. Forster, din 1938: „Prietenii. subst. Termen argotic pentru mebrii unui serviciu de informații; mai ales, în argoul britanic, pentru membrii Serviciului Secret de Informații sau MI6. Dacă ar fi să aleg între a-mi trăda țara și a-mi trăda prietenii, sper să am curajul să
Invazie de cărți emoționante cu „acoperiți” și spioni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105869_a_107161]
-
Autocefalia (sau autoguvernarea - literalmente termenul înseamnă că "își este propriul său cap") desemnează statutul unei Biserici locale din Biserica Ortodoxă al cărei ierarh întâistătător (sau "primat") nu trebuie să răspundă înaintea nici unui episcop de rang superior. Când un Sinod Ecumenic sau un episcop întâistătător (de
Autocefalie () [Corola-website/Science/333931_a_335260]
-
Termenul cântare rusească se referă la un grup de tradiții de cântare folosit în Biserica Rusiei și unele biserici fiice ale acesteia. Această cântare este atât monofonică cât și polifonică și prezintă influențe din mai multe surse, atât ortodoxe cât și
Cântarea rusească () [Corola-website/Science/333932_a_335261]
-
de amenințare la adresa securității regionale. Toate aceste dificultăți au împiedicat euroregiunea, alături de celelalte din zonă, să dezvolte proiecte și să devină o structură auto-sustenabilă, viabilă și independentă a relațiilor transfrontaliere. Acest instrument de parteneriat nu a avut ca impact pe termen lung, crearea unui spațiu comun transfrontalier cu infrastructură integrată și percepție mentală corespunzătoare. Totuși, a jucat un rol pozitiv în revitalizarea generală și diversificarea relațiilor bilaterale și trilaterale atunci când acestea se aflau în stadiul incipient de dezvoltare. În măsura în care lecțiile rezultate
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
au făcut și pași înapoi. Astfel, datorită schimbării caracterului frontierei române în frontieră estică a Uniunii Europene, regimul de frontieră dintre acest stat și Ucraina sau Republica Moldova s-a schimbat de la lax la restrictiv, pe fondul preocupărilor privind securitatea. Pe termen scurt și mediu, această evoluție a crescut dificultatea de a crea un sistem integrat al spațiului transfrontalier și a subminat performanța euroregiunii, precum și intensitatea contactelor interpersonale. Cu toate acestea este de remarcat totuși că, o parte din locuitorii regiunilor de
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
de tuse) sau până la 5 zile după începerea tratamentului antibiotic. O recomandare rezonabilă este de a trata copiii în vârstă de peste 1 an în primele 2 săptămâni de la debutul tusei, precum și sugarii și femeile gravide (în special cele aflate aproape de termen) în perioada de 3 săptămâni de la debutul tusei. Dacă pacientul este diagnosticat tardiv, antibioticele nu vor influența evoluția bolii și chiar în lipsă antibioticelor pacientul nu va mai transmite bacteria.[ 4] Antibioticele scad durată perioadei infecțioase și, astfel, previn transmiterea
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
() este un termen care se referă la relația Franței cu Africa. Termenul a fost folosit pentru prima dată în sens pozitiv de președintele Félix Houphouët-Boigny al Coastei de Fildeș, dar acum este folosit uneori pentru a denunța relația „neocolonială” pe care Franța o
Françafrique () [Corola-website/Science/333945_a_335274]
-
() este un termen care se referă la relația Franței cu Africa. Termenul a fost folosit pentru prima dată în sens pozitiv de președintele Félix Houphouët-Boigny al Coastei de Fildeș, dar acum este folosit uneori pentru a denunța relația „neocolonială” pe care Franța o are cu fostele sale colonii africane. Sfera de influență
Françafrique () [Corola-website/Science/333945_a_335274]
-
alte țări nevorbitoare de franceză, cum ar fi Guineea Ecuatorială. Franța are baze militare în Gabon, Senegal, Djibouti, Mayotte și Réunion. Armata Franceză este de asemenea desfășurată în Mali, Ciad, Republica Centrafricană, Somalia și Coasta de Fildeș. Din punct de vedere critic, termenul „Françafrique” este folosit în general în prezent în mass-media pentru a descrie relația economică și diplomatică complexă pe care Franța o păstrează cu fostele sale colonii, care sunt uneori considerate ca fiind state marionetă. În funcție de autori, „Françafrique” a existat încă
Françafrique () [Corola-website/Science/333945_a_335274]
-
de pod germane de la Sedan. Ofensiva franceză de la Stonne avea o importanță capitală. Orașul era o bază de acțiune situată pe dealurile care dominau regiunea joasă a Sedanului. Francezii ar fi putut folosi orașul ca o bază a atacurilor pe termen lung împotriva Sedanului. Luptele de la Stonne au început pe 15 mai. Francezii au mobilizat în această zonă 3 companii de tancuri și două de infanterie. Deplasarea infanteriei a fost făcută cu viteză redusă, ceea ce a făcut ca blindatele să le
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și din Moldova. Un autor sârb, Spiridon Jović, într-o carte apărută în 1835, relatează despre țiganii care trăiau în regiunea graniței militare din Slavonia a Imperiului Austriac, și dintre care o parte făceau obiecte din lemn, mai ales albii. Termenul „băiaș” tradus printre altele cu "Löffelzigeuner" „țigan lingurar”, apare și în 1836, într-o lucrare a preotului luteran Andreas Clemens din Sibiu. Într-o lucrare în limba franceză din 1837, Mihail Kogălniceanu menționează ca două subgrupuri ale țiganilor domnești rudarii
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
minerii români până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Etnonimul „băieș/băiaș”, derivat de la „baie”, din maghiarul "bánya" „mină” este numele dat minerilor în general în Transilvania acelei epoci. Etnonimul „rudari” se referă tot la această îndeletnicire, fiind un derivat al termenului slav "ruda" „minereu”. După o perioadă de bilingvism, ei ar fi abandonat limba romani și adoptat limba română. Pe baza unor trăsături ale graiurilor lor din afara României, zona lor de origine mai exactă ar fi sud-estul Crișanei, extremitatea nord-estică a
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
care se declară romi (147.604) și cei care indică limba romani ca limbă maternă (100.668). În orice caz, în țară sunt multe localități unde trăiesc băieși, în partea sa de est fiind și sate cu populație majoritar rudărească. Termenul "beás" ca etnonim și ca nume de limbă este folosit și în datele recensământului din Ungaria (2011), dar numai în paranteză împreună cu "romani" pe lângă termenul "cigány". Conform acestor date, în Ungaria trăiesc 308.957 țigani (romani și băieși), dintre care
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
unde trăiesc băieși, în partea sa de est fiind și sate cu populație majoritar rudărească. Termenul "beás" ca etnonim și ca nume de limbă este folosit și în datele recensământului din Ungaria (2011), dar numai în paranteză împreună cu "romani" pe lângă termenul "cigány". Conform acestor date, în Ungaria trăiesc 308.957 țigani (romani și băieși), dintre care 54.339 au ca limbă maternă limba romani sau limba băieșească și 61.143 folosesc una din aceste limbi în familie și în cercul lor
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
kopanari" (de la "kopanka" „covată”), "vretenari" (de la "vreteno" „fus”), "aurari" sau "baeši". În Serbia, acest grup etnic este cunoscut sub denumirea de "banjaši", "lingurari", "kašikari" (de la "kašika" „lingură”) "koritari" (de la "korita" „albie”) sau "rudari". Tot în Serbia se mai folosește și termenul "karavlasi" (singular "karavlah", cuvânt turcesc însemnând „valah negru”). Această din urmă denumire este generală în Bosnia și Herțegovina. În maghiară denumirea lor este "beások" (singular "beás"), iar în Croația "bajaši" și "ludari", cele două etnonime reprezentând grupuri diferite prin grai
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
grupuri diferite prin grai. În Slovacia sunt denumiți "bajáši", "bjaši" sau "korytári" (de la "koryto" „albie”). În mediul academic mai vechi s-au folosit de asemenea mai multe etnonime. Emil Petrovici (1938) vorbea despre „țigani românizați”. La cercetătorii sârbi se găsesc termeni ca "posavski Rumuni" „români din Posavina”, "vlaški Romi" „romi valahi”, "rumunski Romi" „romi români”, "vlaški Cigani" „țigani valahi”, "Cigani vlaškog jezika" „țigani de limbă română”, "Cigani Rumuni" „țigani români”, "rumunski Cigani" „țigani români”, "Cigani Karavlasi" „țigani caravlahi”. În Slovacia s-
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
țigani caravlahi”. În Slovacia s-a vorbit despre „țigani vorbitori de română” sau „albieri români”. În rândul cercetătorilor este o oarecare ezitare în privința alegerii unui etnonim general, dar există preocuparea de a găsi unul cât mai potrivit. Cei români folosesc termenul „rudari” pentru cei din România și Bulgaria, iar cei bulgari operează cu aceeași denumire. Saramandu (1997) folosește sintagma „țigani de limbă românească”. În literatura de specialitate sârbă se caută generalizarea termenului "banjaši" (vezi volumul colectiv Biljana Sikimić (coord.), "Banjaši na
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
a găsi unul cât mai potrivit. Cei români folosesc termenul „rudari” pentru cei din România și Bulgaria, iar cei bulgari operează cu aceeași denumire. Saramandu (1997) folosește sintagma „țigani de limbă românească”. În literatura de specialitate sârbă se caută generalizarea termenului "banjaši" (vezi volumul colectiv Biljana Sikimić (coord.), "Banjaši na Balkanu: Identitet etničke zajednice", 2005). Corespunzător cu acesta, numărul special al revistei "Piramida", nr. 2, Băieșii în contextul sud-slav, publicată de Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina, optează pentru termenul
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
termenului "banjaši" (vezi volumul colectiv Biljana Sikimić (coord.), "Banjaši na Balkanu: Identitet etničke zajednice", 2005). Corespunzător cu acesta, numărul special al revistei "Piramida", nr. 2, Băieșii în contextul sud-slav, publicată de Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina, optează pentru termenul general „băieși”. Lui "banjaši" și lui „băieși” le corespund exact etnonimele "bajaši", "beások" și "bajáši", folosite în literatura de specialitate croată, maghiară, respectiv slovacă. În limba engleză se găsesc "Boyash", "Bayash", "Banyash", "Bunyash" sau "Beash", termeni preluați ca atare și
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
din Voivodina, optează pentru termenul general „băieși”. Lui "banjaši" și lui „băieși” le corespund exact etnonimele "bajaši", "beások" și "bajáši", folosite în literatura de specialitate croată, maghiară, respectiv slovacă. În limba engleză se găsesc "Boyash", "Bayash", "Banyash", "Bunyash" sau "Beash", termeni preluați ca atare și în lucrări în limba franceză. În acestea se mai găsesc și variante ca "Béaches" sau "Bayaches". Toate aceste variante provenind din termenul românesc "băieși" sunt folosite ca etnonim general în mediul academic, chiar dacă nu este endonim
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
maghiară, respectiv slovacă. În limba engleză se găsesc "Boyash", "Bayash", "Banyash", "Bunyash" sau "Beash", termeni preluați ca atare și în lucrări în limba franceză. În acestea se mai găsesc și variante ca "Béaches" sau "Bayaches". Toate aceste variante provenind din termenul românesc "băieși" sunt folosite ca etnonim general în mediul academic, chiar dacă nu este endonim pentru toți membrii acestei etnii. După ce au abandonat activitatea de colectare a aurului, băieșii s-au ocupat cu producerea ustensilelor de lemn de tot felul: căruțe
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
diferite. În ansamblu se constată deosebiri importante între graiurile băieșești și româna din România, din cauza izolării lor îndelungate de aceasta. În Ungaria se disting două grupuri principale de graiuri, cele din sud-vestul țării, numite "árgyelán" „ardelenesc” și "muncsán" „muntenesc”. Acești termeni băieșești sunt preluați de cercetători, dar nu sunt folosiți de vorbitorii lor pentru a-și numi propriul grai, ci pe celălalt. În Ungaria, în afară de tipul ardelenesc și cel muntenesc, mai există un tip de graiuri, cel al tisenilor (de la Tisa
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
de lume, dezămăgit de o viață plină de plăcere și orgie, căutînd aventuri pe pămînturi străine. În sens larg, este o expresie a melancoliei și dezămăgirii simțite de generațiile obosite de războaiele epocilor post-revoluționare și Napoleoniene. Denumirea poemului provine de la termenul childe, titlu medieval al unui bărbat care se candidează pentru rangul de cavaler. Poemul conține elemente ce par a fi autobiografice, întrucît Byron a produs o parte o poemului său în baza experienței căpătate în timpul călătoriile prin Portugalia, Marea Mediterană și
Pelerinajul lui Childe Harold () [Corola-website/Science/333963_a_335292]