85,017 matches
-
românești de graniță. Un alt aspect ține de o eventuală creștere în Ucraina a influenței ruse, care nu poate decât să dăuneze intereselor României în Ucraina și, implicit, în cadrul Euroregiunii Prutul de Sus. Dobândiriea cetățeniei române de către locuitorii ucraineni a regiunilor de graniță, este însă un gest considerat neprietenos de către Ucraina, unde nu este permisă dubla cetățenie. Ulterior reluării activității euroregiunii din a doua jumătate a anului 2005 - succesiv pauzei inițiate în 2004 odată cu alegerile din Ucraina, conform părții române activitățile
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
îi favorizează rezvoltarea pe direcția vest. În consecință Guvernul de la Kiev cooperează angajat pentru realizarea unei euroregiuni mai amplă decât cea inițială, cu o structură cuprinzând și Maramureșul de Nord și Transcarpatia, prin aceasta urmărindu-se crearea și consolidarea unei regiuni cu centrul la Cernăuți, cu un viitor economic bine conturat. Există un decalaj între regiuni și capitalele României sau Ucrainei. Astfel, există momente când reprezentanții autorităților centrale acordă un interes nejustificat relațiilor bilaterale și, se exprimă numai în cazurile în
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
unei euroregiuni mai amplă decât cea inițială, cu o structură cuprinzând și Maramureșul de Nord și Transcarpatia, prin aceasta urmărindu-se crearea și consolidarea unei regiuni cu centrul la Cernăuți, cu un viitor economic bine conturat. Există un decalaj între regiuni și capitalele României sau Ucrainei. Astfel, există momente când reprezentanții autorităților centrale acordă un interes nejustificat relațiilor bilaterale și, se exprimă numai în cazurile în care intervin factori iritanți înscriși pe o agendă care nu este pozitivă. În contrapartidă, elitele
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
un desen caracteristic, format dintr-o dungă arcuită, tăiată anterior, de culoare brun-cafenie situată între marginile anterioare ale ochilor, 2 pete mici de aceeași culoare situate simetric pe marginile posterioare ale scuturilor supraoculare și 2 dungi mari și late în regiunea parietală, de culoare brun-închisă, bombate una față de cealaltă, care se unesc pe gât cu prima pată a trunchiului. Dungile întunecate de pe părțile laterale ale capului, care încep la adulți de la marginea posterioară a ochiului, la juvenili sunt clar pronunțate și
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
fost găsit în județele Galați (Movileni, Furceni), Tulcea (Măcin, Greci, Vârful Țuțuiatul din munții Măcin, Atmagea, Tulcea), Constanța (Gura Dobrogei, Cernavodă, Medgidia, Constanța, Valul lui Traian, Agigea, Tuzla), Buzău (Rezervația Naturală Vulcanii Noroioși Pâclele Mari). În Republica Moldova se întâlnește în regiunea cursului inferior al Nistrului și cel al Prutului, până la sectoarele Leova și Ștefan-Vodă. trăiește în regiunile de stepă și silvostepă, în semideșerturi pietroase și în pajiștile premontane și montane fiind găsit prin locuri pietroase și nisipoase acoperite cu plante, tufișuri
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
Tulcea), Constanța (Gura Dobrogei, Cernavodă, Medgidia, Constanța, Valul lui Traian, Agigea, Tuzla), Buzău (Rezervația Naturală Vulcanii Noroioși Pâclele Mari). În Republica Moldova se întâlnește în regiunea cursului inferior al Nistrului și cel al Prutului, până la sectoarele Leova și Ștefan-Vodă. trăiește în regiunile de stepă și silvostepă, în semideșerturi pietroase și în pajiștile premontane și montane fiind găsit prin locuri pietroase și nisipoase acoperite cu plante, tufișuri, lunci, pe pante stâncoase acoperite cu arbuști, la marginea pădurii și în pădurile rare riverane și
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu frunzar și vegetație ierboasă, în luminișuri, rariști sau la lizieră, de-a lungul potecilor. Uneori apare și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu frunzar și vegetație ierboasă, în luminișuri, rariști sau la lizieră, de-a lungul potecilor. Uneori apare și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe pantele cu vegetație și pietriș. Corpul are lungimea de 100-107 mm. Trunchiul este robust, relativ lung, cilindric, îndesat. Capul relativ mic, scurt, puțin mai lung decât lat, ușor dilatat în regiunea temporală. Botul scurt și rotunjit
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
potecilor. Uneori apare și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe pantele cu vegetație și pietriș. Corpul are lungimea de 100-107 mm. Trunchiul este robust, relativ lung, cilindric, îndesat. Capul relativ mic, scurt, puțin mai lung decât lat, ușor dilatat în regiunea temporală. Botul scurt și rotunjit. Gâtul este indistinct, trecerea de la gât la trunchi și de la trunchi la coadă se face treptat. Coada este lungă și ascuțită, de două ori mai lungă decât capul + trunchiul. Pe cap (pileus) se observă scuturi
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
tehnologii. TAS încearcă să permită statelor membre să depășească aceste limitări prin oportunități de cooperare regională și internațională, prin crearea de rețele cu alte instituții regionale, precum și prin elaborarea unor planuri de gestionare a dezastrelor. Acestea acoperă aspecte specifice fiecărei regiuni, cum ar fi probleme transfrontaliere, intervenții de urgență, evaluarea riscurilor, sisteme de gestionare a dezastrelor bazate pe GIS, precum și de reducere a riscurilor dezastrelor. Eforturile TAS variază de la un simplu apel telefonic consultativ până la facilitarea suportului tehnic, misiuni, traininguri și
UN-SPIDER () [Corola-website/Science/333939_a_335268]
-
pe modalitățile de îmbunătatire a accesului și a utilizării informațiilor spațiale în gestionarea riscurilor și a dezastrelor sunt generate ca urmare a acestor colaborări. Din 2008 mai multe misiuni au fost efectuate în țări din America Latină, Caraibe, Africa, Asia și regiunea Pacificului. UN-SPIDER definește consolidarea capacităților ca procesul de a facilita ranfonsarea competenței indivizilor, a echipei, și a agențiilor în ceea ce privește utilizarea informațiilor spațiale pentru a preveni, atenua, și răspunde eficient la provocările generate de pericolele naturale și crizele umanitare asociate. Eforturile
UN-SPIDER () [Corola-website/Science/333939_a_335268]
-
germane, niciunul dintre acestea nefiind plasat în zona centrală sau de est a Canalului. Primele semne ale concentrărilor de avioane au venit mai devreme decât de obicei. Era vorba de două formații de 30 sau mai multe avioane localizate în regiunea Amiens în perioada 05:30 - 05:40. Pentru 30 de minute, aceste formații au zburat în cercuri dar, după ora 06:10, bombardierele au început să zboare spre vest. Membrii Corpului Observatorilor și operatorii radar au ghidat unitățile de intercepție
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
contact cu ochiul, 4-5 scuturi sublabiale în contact cu inframaxilarele anterioare, acestea egale cu cele posterioare. Nara este situată între două plăci. Coloritul spatelui este brun-deschis, brun-închis, brun-cenușiu cu mulți solzi dungați în lung cu alb. Pe laturile capului, în regiunea post-occipitală are două pete gălbui distincte, amintind pe cele de la Natrix. Are o dunga închisă distinctă între ochi și colțul gurii (caracteristică pentru genul "Elaphe"). Abdomenul este uniform alb-gălbui. Uneori apar exemplare complet negre (melanice). Șerpii tineri au pete dorsale
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
găsit în Albania, Austria, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Franța, Germania, Grecia, Italia, Spania, Elveția, Croația, Slovenia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Serbia, Macedonia, Republica Moldova, România, Turcia, Ucraina, Georgia. În România este răspândit sporadic în mai multe localități situate în toate regiunile țării, unde găsește condiții favorabile. Este întâlnit mai frecvent în Dobrogea, Oltenia, Banat și Apuseni. A fost semnalat în următoarele județe: În clasificările mai vechi specia "Elaphe longissima" cuprindea patru subspecii: În prezent specia "Zamenis longissimus" este monotipică (adică nu
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
Dyle”. Sedan era situat pe malul râului Meuse. Cucerirea lui le-ar fi oferit germanilor controlul asupra unei baze pentru capturarea podurilor de peste Meuse și traversarea unor importante forțe mecanizate. Dacă ar fi reușit să cucerească Sedanul și podurile din regiune, diviziile germane ar fi putut înainta în regiunea interioară deschisă și slab apărată a Franței, de la Sedan până la Canalul Mânecii. Pe 12 mai, Sedanul a fost cucerit fără ca germanii să întâmpine o rezistență notabilă. În zilele care au urmat, germanii au
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Cucerirea lui le-ar fi oferit germanilor controlul asupra unei baze pentru capturarea podurilor de peste Meuse și traversarea unor importante forțe mecanizate. Dacă ar fi reușit să cucerească Sedanul și podurile din regiune, diviziile germane ar fi putut înainta în regiunea interioară deschisă și slab apărată a Franței, de la Sedan până la Canalul Mânecii. Pe 12 mai, Sedanul a fost cucerit fără ca germanii să întâmpine o rezistență notabilă. În zilele care au urmat, germanii au înfrânt defensiva franceză din zona înconjurătoare de pe malul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
menită să oprească înaintarea germană în Belgia. Ofensiva Grupului de Armată B german nu era decât o diversiune. Principala lovitură a "Fall Gelb" a fost dată de Grupul de Armate A prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au fost cucerite, "XIX. Panzerkorps" de sub comanda lui Heinz Guderian trebuia să lovească la Sedan, pe râul Meuse. Cucerirea Sedanului urma să le permită germanilor înaintarea în interiorul teritoriului francez neapărat și mai departe, Spre canalul Mânecii, în spatele forțelor
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Sedan. Grupul de Armată A a primit 1.753 de tip greu. După sfârșitul primei conflagrații mondiale, Statul Major francez a proclamat că palnul unui atac viitor german prin sectorul Aredeni-Sedan este nerealizabil. Comandanții francezi consideratu că terenul accidentat din regiune nu poate fi traversat de tancuri. Mareșalul Philippe Pétain a descris Ardenii ca fiind „impenetrabili”. Maurice Gamelin described the geographical feature as "Europe's best tank obstacle". „Bariera” râului Meuse și a Ardenilor părea francezilor să fie un obstacol natural
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de pe Meuse. În momentul mobilizării, unitatea avea un moral ridicat și o foarte bună coeziune a trupei. Modificările constante la care a fost supus regimentul a făcut ca batalioanele sale să fie dezorganizate. Pentru sprijinirea Diviziei a 55-a, în regiune a fost adusă Divizie a 71-a de rezervă. Prezența noii mari unități militare a dus la creșterea densității soldaților pe linia frontului. Pe 10 mai însă, mutarea Diviziei a 71-a nu se încheiase încă, planurile fiind făcute ca
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
la 20:00. Tirurile puternice ale francezilor din forturile din fața Donchery de pe malul sudic al Meusei au continuat. În jurul orei 22:20, germanii au traversat râul cu barjele în plin întuneric aducând întăriri capului de pod cucerit de tanchiști în regiune. Procedând la fel cu Divizia a 2-a, Divizia a 10-a Panzer își detașase artileria grea în sprijinul vecinilor. Divizia a mai rămas cu doar 24 obuziere ușoare de 105 mm. În plus, obuzierele duceau lipsă de muniție. "Luftwaffe
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
nu era foarte îngrijorat de pierderea Sedanlui sau de prăbușirea defensivei franceze în fața atacurilor aeriene germane. El considera că forțele de rezervă, în special Corpul al X-lea, să restabilească situația de pe front. Forțele de care dispuneau comandanții francezi în regiune erau formidabile. Decizia lui Guderian să atace spre nord-vest a lăsat Divizia a X-a Panzer singura forță germană care mai apăra capetele de pod. Împotriva acestei divizii, francezii puteau mobiliza Corpul XXI (Divizia a 3-a blindată, Divizia a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
la la Bulson pe axa Chéhéry-Bulson-Haraucourt și trebuia să contaatace capetele de pod de pe Meuse. Terenul era unul împădurit și Charles Huntziger, Comandantul Armatei a 2-a, a considerat că trupele pe care le-a lăsat pe poziții pot apăra regiunea Bulson, iar germanii nu vor fi capabili să expoateze victoria tactică de la Sedan de pe 14 mai. Germanii au înregistrat o întârziere de șapte ore a programului de traversare a tancurilor peste podurile râului Meuse de la 01:20-07:30, ceea ce ar
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Lafontaine a amânat de asemenea emiterea ordinelor de atac pentru unitățile tactice până la ora 05:00 a zilei de 14 mai, oră la care germanii își consolidaseră pozițiile defensive, iar unitățile de infaterie ale diviziilor de tancuri înaintau viguros în regiunea Bulson. Lafontaine avusese misiunea să atace și să recucerească capetele de pod peste Meuse la ora 20:00 pe 13 mai. Obligația lui Lafontaine să atace doar după primirea ordinului necesare era diferită de modul de coordonare tactică mai eficient
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
pătrundă în spatele lor, de unde să le distrugă. În timpul luptelor, germanii au remarcat punctul slab la tancurilor franceze, zona dintre corpul blindat și turelă, care era vulnerabilă în mod special la focul antitanc. Artileria franceză era concentrată în poziții camuflate în regiunea împădurită și avea o putere de foc care putea distruge orice tanc. O companie de tancuri germane a fost anihilată de artileria franceză, doar un singur blindat reușind să se mai retragă pe poziții sigure. Acest tanc s-a adăpostit
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
La 10:45, Lafontaine a ordonat o retragere, iar germanilor le-au ajuns în sfârșit în zonă artileria grea a Regimentului Großdeutschland. Tunurile de 88 mm și tancurile grele Panzer III și IV au ajuns în cele din urmă în regiunea confruntărilor armate. Până în acel moment, Batalionul al 7-a de tancuri francez fusese deja distrus, iar Regimentul al 213-alea de infanterie francez suferise pierderi grele. Francezilor le mai rămăseseră doar 10 tancuri funcționale din cele 40 inițiale. În cele
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]