KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...333 334 335 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

se va muta. Și sunt gata să accept asta. Numai să avem un start bun. Din senin, scoase două bilete de avion și le trânti pe masă. Acesta a fost momentul în care mi-am pierdut pofta de mâncare. —New York, șopti el. —E minunat în perioada asta a anului, frig și înviorător. Îți va plăcea. Iar americanii se vor îndrăgosti de tine! — Pentru că sunt ciudată? am sugerat eu. Nu! protestă el. În fine, ești puțin... neobișnuită. Am mușcat din Dumnezeu-știe-ce comandasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
nu ai fost de acord cu relația mea cu Mark. Ei bine, nu am de gând să am multe aventuri și nici măcar una singură, dar lungă. Doar un weekend. Te rog, Maria! Fu de acord. —De ce suntem aici? i-am șoptit eu. Pentru că-mi ești profund îndatorată și-mi reclam favorurile cât îți mai aduci aminte că mi le-ai promis, răspunse Lisa cu voioșie. Acum taci, începe. Fusesem nevoită să amân o întâlnire de afaceri și o expediție la cumpărături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
în altă parte. Maria pufni pierzându-și răbdarea. —Unde? La magazinul cu articole pentru camping? Vino după mine. Ne-am oprit în fața unui raion care m-a năucit prin gama de culori. — Cred că ăsta e raionul pentru clovni, am șoptit, sperând să nu mă audă vânzătoarea fioroasă din apropiere și să mă identifice ca fiind unul dintre acei filistini ai stilului, cum știam foarte bine că sunt. Maria mă ignora în timp ce trăgea de niște pantaloni largi de culoarea vinetelor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
că slăbise. Ușa de la intrarea spitalului se deschise automat și Alfie văzu cu ce mașină venisem. — Un taxi? zise el șocat. Un taxi condus de altcineva? — Acum vei avea ocazia să vezi cum suferă londonezii de decenii întregi, i-am șoptit. Adulmecă aerul din mașină. —A trecut ceva timp de când a fost curățată, mormăi el. Când taxiul porni izbindu-ne de scaune, înjură sănătos. — Încearcă să ne omoare sau ce? Nu știe că de-abia am ieșit din spital? — Se concentrează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
bine, am insistat. Pentru nimic în lume nu aș vrea să ratez ocazia. Rachel și Ed se uitau amândoi la mine cu o expresie ciudată. Ed se aplecă spre mine, într-un mod conspirativ. Îți atârnă ceva din nas, îmi șopti el. Cea mai minunată seară din viața mea. Fără îndoială. Eram pregătită să fac dragoste în noaptea aia, în ciuda faptului că mă simțeam îngrozitor de rău. Trebuia să compensez pentru pierderile suferite în timpul cinei. Dar Ed nici nu a vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
la fel de precis în elogiul său. —Alfie putea da afară orice bețiv din mașina lui în mai puțin de zece secunde, fără amenințări sau violență. Am auzit un murmur de aprobare în toată biserica. —Sunt toți șoferi de taxi, mi-a șoptit Mark. Ar trebui să fim atenți, a șoptit Kieran. Am putea afla niște ponturi despre scurtăturile prin Hanger Lane Gyratory System. Eu și Lisa am început să chicotim și câteva chipuri s-au întors cu severitate spre noi. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
afară orice bețiv din mașina lui în mai puțin de zece secunde, fără amenințări sau violență. Am auzit un murmur de aprobare în toată biserica. —Sunt toți șoferi de taxi, mi-a șoptit Mark. Ar trebui să fim atenți, a șoptit Kieran. Am putea afla niște ponturi despre scurtăturile prin Hanger Lane Gyratory System. Eu și Lisa am început să chicotim și câteva chipuri s-au întors cu severitate spre noi. Mi-am amintit unde mă aflam și m-am întristat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
scurtă lună. Și acum, că ne-ai prins din urmă cu experiențele, te poți întoarce la viața ta liniștită cu Mark, știind că nu ai ratat nici o experiență. Cred că mi-aș fi dorit să fi ratat toate astea, am șoptit. Maria nu a mai insistat când m-a auzit cu vocea sugrumată. —Ei bine, în tot cazul, eu l-am părăsit pe Gary. Am privit-o întristată. —Of, Maria. Dar nu ți-a explicat de ce... Da, da, știu că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
pentru imaginație și pentru idee. Apoi, am luat cana, sub care se afla un plic. L-am deschis. Era o scrisoare de la judecătorie, prin care fusese înregistrată cererea lui Mark de a înceta acțiunea de divorț. Uitasem de asta, am șoptit eu. Eu mă așteptam la un certificat impresionant, mi-a explicat Mark, dar va trebui să ne mulțumim cu un formular obișnuit gata imprimat, primit de la un funcționar. Nici măcar nu are o semnătură adevărată, ci una electronică. Mi-am trecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
formular obișnuit gata imprimat, primit de la un funcționar. Nici măcar nu are o semnătură adevărată, ci una electronică. Mi-am trecut mâna peste actul oficial, fără să am nevoie de un scris în relief pentru a-i simți greutatea. —Mulțumesc, am șoptit. Apoi m-am întins spre partea mea de pat și am scos din sertar un pachet. Întotdeauna am știut că asta va fi aniversarea ta preferată, mi-a zis el în timp ce desfăcea funda complicată cu care era legată cutia. Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
am hotărât să mai aștept cu asta. Poate chiar o veșnicie. Rămâne de văzut. M-am întors acasă pentru totdeauna. Cu dragoste, Eu XXX M-a privit în ochi cu emoție și mi-a luat amândouă mâinile înainte să-mi șoptească tandru: — Speram să primesc un sistem Home Cinema, marca Sony. L-am lovit cu tava și l-am tras cu mine sub pătură, râzând. Am primit și câteva felicitări, toate într-o notă foarte rezervată, având în vedere circumstanțele, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

Marcu la ea. Fata ținea morțiș că măseaua n-o mai doare și că nu vrea s-o mai scoată. Bărbieritul o stropi atunci pe bluză cu apă de colonie albăstrită cu câteva picături de cerneală și, după ce i mai șopti ceva la ureche, fata zâmbi și deschise gura, hotărâtă. Marcu îi prinse măseaua în clește și trase de ea până îi se umflară vinele de la tâmple. De scos, tot a scos-o, însă cu gingie cu tot. Sângele țâșni, roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata tinichigiului mi-a șoptit ocrotitoare, că mi se fac farmece cu buruieni, ce să-mi pierd mințile din dragoste. Nu i-am spus Laurei niciodată un cuvânt de iubire, cu toate că în nopțile târzii ale Duminecilor binecuvântate, când sub mâna mea ușor mângâietoare se conturau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
mare și pleșuv ca un dovleac, crescut în mine și cu mine odată, ca un fibrom inoperabil, așezat undeva între coastele mele, să-mi muște din când în când inima. - Să taci, nefericitule, că te aude domnul Șvaițer, i-am șoptit, împingându-i mai adânc călușul, care-i scăpase din gură tocmai când Șvaițer întărea cu semnătura, scrisoarea de înțelegere. Piticul meu, înăbușit aproape, s-a trezit abia la Viena, să se plângă puiului de caracatiță, schilod și pitic ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
de mare preț la poalele muntelui Horn. Acolo, în inima Tirolului, a mai trăit el, să creeze încă douăzeci de ani și s-a stins în toamna despărțirii noastre. Mi-am amânat plecarea numai din pricina Matildei. - Ai să răcești, îmi șoptise ea îngrijorată, încheindu-mi nasturii sweater-ului și ridicându-mi gulerul de lână albă, până sub bărbie. Intrai în magazin urmat de dânsa. Era neliniștită, ca o mamă iubitoare. De aceea poate o vizitam zilnic, deși la început, când mă opream

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
mirosea a pământ galben. - Vrei să ne întâlnim? îmi zise Amidé cu glas mecanic și abia perceptibil. - La salonul oficial, răspunse în locul meu, piticul, învingător de astă dată. Plecai grăbit, să mă reîntâlnesc cu maiestatea apelor. - Ramses, hai acasă, îmi șopti neliniștit piticul, suflându-mi la ureche întâia strofă dintr-un poem marin. Nu era loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru. „În numele domnului Președinte...”, începu unul dintre musafiri, agățându-mi un fel de gologan cu panglică scurtă, de poala halatului. ... „Vezi, Gloria, mai putui să articulez, mișcat de realitatea faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât îl amuțisem pentru treizeci de secunde, în timp ce buzele continuau să i se miște, picurând ca dintr-un robinet al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
pivnițele lui. Închis pentru contrabandă, aștepta să fie judecat. Părea cel mai neîmpăcat cu soarta. Ochii lui, ca două puncte de cărbune, îi jucau neastâmpărați, ori de câte ori nevasta îi aducea de mâncare. Atunci femeia îi strecura și un bilețel, ori îi șoptea ceva. Părea nemulțumit de veste, și de necaz, scrâșnea din dinți, mușcându-și buza de jos până la sânge. Atunci îi jucau mușchii maxilarelor și urechile mici i se mișcau de jos în sus. Mai venea pe la noi și paznicul, om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

pe Minnie În același mod, dar ea Îl Îmbrățișează și Își Înclină capul pentru a-l săruta pe gură, simțind cum perna moale a mustății cedează sub buzele ei și trupul lui Încremenește, luat prin surprindere. — La mulți ani, Burges, șoptește ea Întretăiat și iese În fugă din cameră. Edmund Gosse, versatil om de litere, poet, critic, eseist, traducător, de curând pensionat din postul de director al bibliotecii Camerei Lorzilor, care Îl cunoaște pe Henry James de treizeci și cinci de ani, sosește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
lumină este o lampă de masă, cu abajur. În Încăpere este atât de Întuneric, Încât Gosse este aproape nevoit să Își găsească drumul pe pipăite până lângă pat. Scriitorul stă Întins pe spate, respirând greu, cu ochii Închiși. — Doarme? Îi șoptește Gosse lui Minnie. Astăzi nu este nici o asistentă de serviciu. — E posibil, domnule. Uneori e greu de spus. Gosse se apleacă deasupra siluetei culcate. — Henry, sunt Edward, mă auzi? spune el pe un ton pe care Încearcă să Îl facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
prelung de lut pe roata olarului. Munci din greu la cartea aceasta, conștient că de ea depindeau atâtea, dar fără ca efortul să Îi facă plăcere și În timp ce o voce subțire, interioară, la glasul căreia se străduia să rămână surd, Îi șoptea că Muza tragică nu va avea mai mult succes decât Prințesa. Chiar dacă, sondând la Întâmplare manuscrisul voluminos, nu găsea nici un cusur vreunui anume pasaj sau vreunei scene, simțea că Îi lipsește forța intangibilă care Îl face pe cititor să lase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
zise Compton. Americanul, de Henry James. Are să dea bine pe afișe. — Asta Înseamnă că... să Înțeleg... că sigur aveți să... (Henry abia dacă avea curaj să Încheie Întrebarea, de teama unui răspuns negativ sau ambiguu) să o puneți În scenă? șopti el În cele din urmă. — Bineînțeles. Nu am fost suficient de clar În sensul acesta? — Nu chiar... Sunt Încântat să aud asta. — Sunt În corespondență cu agentul dumneavoastră cu privire la termenii contractului. Dar am convingerea că nu vor apărea dificultăți. Henry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
În vremuri de restriște. Henry nu Își putea imagina cum i-ar putea găsi un Înlocuitor. Pe când ceilalți se Îndepărtau de mormânt, Caroline, sora lui Balestier, o tânără micuță și sensibilă, care Își stăpânise cu curaj durerea pe parcursul slujbei, Îi șopti că dorea să Împartă cu el una dintre trăsurile Împodobite, negru cu argintiu, care urmau să Îi ducă Înapoi la adunarea de pomenire. În intimitatea cu perne moi a vehiculului, Îl uimi mărturinsindu-i că era logodită cu altul dintre clienții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
să se ridice În picioare și să-i strige zurbagiului că pălăriile Înalte, elaborate, pentru doamne erau la mare modă la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Desigur că nu o făcu. Poate costumul era, Într-adevăr, puțin prea ambițios, Îi șoptea o voce interioară. În orice caz, era dificil de purtat și ea Însăși avusese Îndoieli, la repetiția generală, că Rose Saker se va ridica la Înălțimea lui, dar și le Înăbușise. Acum, toată siguranța actriței se risipise și se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
piesei. Florence abia dacă mai putea privi. Ba chiar Închise ochii și ascultă, așteptând cu degetele Încleștate ieșirea dnei Saker. Dar și scena următoare decurse la fel de prost. — De ce deschide Alexander gura așa, Într-o parte? Îi strâmbă toată fața, Îi șopti John Singer Sargent prietenului său, Graham Robertson. Pentru că e scos din ritm, Îi șopti la rândul său Robertson. Nu-l condamn. Tu pricepi despre ce e vorba În scena asta? Nu, dar speram să-mi spui tu la următorul antract

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]