43,150 matches
-
volumul La timpul unu (1974), ca și în ultima plachetă antumă, Taina oracolelor (1976), nota preeminentă o constituie neliniștea ce înfioară versul, o teamă vagă ce se strecoară printre cuvinte: „Au început să mă îndrăgească morții / Alunecând în muzicale trape” (Absență). SCRIERI: Chemarea primăverii, Iași, 1959; Stele roșii, pref. Demostene Botez, București, 1960; Perspective, București, 1963; Concert minus unu, București, 1968; Între pământ și stele, Iași 1970; Vis și simetrie, Iași, 1973; La timpul unu, Iași, 1974; Taina oracolelor, Iași, 1976
PETRESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288785_a_290114]
-
de autor, ceea ce apoi se transformă într-o narațiune cu un plan de roman axat pe amintiri: profesori și prieteni din studenție, nume și personaje reale. Dialogul alternează cu rememorarea, notația e lapidară, de o maximă economie, într-o totală absență a podoabelor sau a pretenției stilistice, denunțând orice emfază auctorială. În fine, poemele din Game (2002) fac parte dintr-o culegere la care P. se referă adesea (work in progress) în romanul său, ca fiind anterioară volumelor editate. Sunt aici
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
în revista „Luceafărul” (1980), ulterior și în alte articole din „România literară”, P. și-a exprimat dezacordul față de amputarea textelor clasice și a semnalat dificultățile de documentare și elaborare a edițiilor, inexistența instrumentelor de lucru necesare, a aparaturii de copiere, absența unui cadru economic optim etc. Ediții: Vasile Alecsandri, Ovidiu, București, 1957, Teatru, I-II, pref. Al. Piru, București, 1961-1962; A. I. Odobescu, Scene istorice. Câteva ore la Snagov. Pseudo-cynegeticos, București, 1961, Opere, I, pref. Tudor Vianu, București, 1965 (în colaborare), Scrieri
PIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
într-adevăr, câteva rare și răzlețe sonorități, poate întâmplătoare, poate mărturisind o reală, dar neconcludentă, influență. Ca realizare poetică, Zogar e net inferior versurilor barbiene, nici imaginile nu frapează, nici înlănțuirea lor, și nici muzicalitatea limbii sau pregnanța rostirii. În absența sugestiei și a fiorului estetic, poezia lui P. se cere „descifrată” numai la nivelul sentimentelor, care se dezvăluie a fi delicate, autentice și neafectate. Versuri și imagini cât de cât remarcabile sunt puține, stilul e zgrunțuros, viziunea - fărâmițată, iar sinergia
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
utilizate decât al operei investigate. De altfel, acest studiu indică limitele criticii lui P.: subtilă și eficiența în analiza imanenta a textului, metoda se relevă failibila sub aspectul contextualizării istorice, unde, ca urmare a adeziunii interpretului la operă și în absență componenței „tehnice” care să producă discriminări și comparații, fiecare scriitor analizat tinde să apară drept „acategorial”. Pe niște coordonate similare - restructurarea revizionista a raportului dintre provincie și capitala, semnalarea clivajului din interiorul paradigmei optzeciste, profesarea unei „critici de identificare”, centrată
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
drama are loc la înălțimea esențelor. Ca și în jurnal, în Matei Iliescu P. încorporează idei, face din ele substanța unei educații sentimentale de tip flaubertian. Față de acest mod de a trata iubirea, reproșul adus de același critic referitor la absența planului obscur, pulsionar, al relației erotice este neavenit. În fond, scriitorul își realizează doar opțiunea pentru o literatură de tip „homeric” și nu „biblic”, adică de tip esențial și nu existențial. În Ce se vede se regăsesc - ori poate se
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
342-345; Lovinescu, Unde scurte, III, 248-253; Costache Olăreanu, Bérénice, în gară la Beclean, ALA, 1995, 300; Mircea Muthu, Călcâiul lui Delacroix, București, 1996, 93-102; Cosma, Romanul, II, 244-248; Glodeanu, Dimensiuni, 172-175; Cărtărescu, Postmodernismul, 356-363; Mihai Dragolea, Șiruri despre „o mare absență fremătătoare”, OC, 2000, 1; Gheorghe Grigurcu, Radu Petrescu despre Bacovia, RL, 2000, 43, 44; Mircea Bențea, Radu Petrescu. Farmecul discret al autoreflexivității, Cluj-Napoca, 2000; Dicț. esențial, 651-655; Maria-Luiza Cristescu, Politici ale romanului românesc contemporan, București, 2001, 73-79; Dicț. analitic, III
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
cu gard viu această imagine”. Ce-i drept, aluziile scripturale devin uneori excedentare, transformând poemele în versete teoretizante inabil camuflate: „Textul fiind singurul rezultat/ (fie și provizoriu) al unui act de creație literară/ ne rămâne să-i cercetăm dârele/ în absența subiectului/ care a fost fie dat dispărut/ în furtună/ fie mort în patul său/ fie ars (și pus în urnă)/ și răspândit/ înspre cele patru vânturi”. Un recul aparent în planul poeticii se observă în Scrisoarea femeii urâte (1984) și
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
producția lirică. De pildă, în Poeți contemporani (1978) lui Marin Sorescu i se reproșează „anecdotismul poetic”, „prozaismul” și „registrul minor” al dicțiunii, lui Nichita Stănescu - „o conștiință artistică nomadă”, „genul hibrid”, „frigiditatea emoțională”, „o impresie de superficialitate și de improvizație”, „absența lirismului”, lipsa „de profunzime și de substanțialitate”, iar lui Mircea Ivănescu - persistența „în imediat, în domesticul posibil și anost”, „lirismul minor” etc. Se pare că N. reeditează, după o jumătate de veac, diatriba lui Ion Barbu împotriva „poeziei leneșe”. Căci
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
de cetate cât celelalte. Mai mult decât unui public, el se adresează unui cerc de fideli care îi recunosc ingeniozitatea procedeelor compozitive și ținuta stilistică. Și vorbind de stil avem în minte o bine cumpănită „mediocritas”, o modicitate decurgând din absența rupturilor. O astfel de literatură nu refuză însă maniera, ba chiar face din ea cel mai constant dintre recursuri. MARIAN PAPAHAGI În proza sa, fascinația imaginarului cel mai pur și a inteligenței care gândește posibilul caută punctul autobiografic de sprijin
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
a oricărei colectivități. În măsura în care nu există nici o amenințare, această cerință nu se manifestă. Apariția unei amenințări actualizează cerința securității, orientând sistemul spre apărare. Sistemele sociale pot varia larg, din punctul de vedere al configurației cerințelor lor funcționale, în raport cu caracteristicile mediului. Absența întâmplătoare a unei condiții necesare bunei funcționări a unui sistem este de natură săactualizeze aceste cerințe funcționale specifice care nu existau decât în stare latentă. Competiția crește, de exemplu, importanța realizării de performanțe. Un mediu în rapidă schimbare accentuează importanța
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
culturale manifestă regularități evoluționiste considerabile: ele apar în cele mai multe dintre societăți la aproximativ același nivel general de dezvoltare și, odată apărute, tind să fie menținute indiferent. Procedura de măsurare agradului de evoluție este simplă. Odată determinate trăsăturile cumulative, prezența sau absența lor este identificată în cazul fiecărei societăți în parte. Societățile care prezintă un număr egal de trăsături sunt considerate că se află la același nivel de dezvoltare. Această procedură a fost aplicată de Carneiro, în 1968, la 100 desocietăți reprezentând
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
câtuși de puțin o soluție teoretică, ci o amânare a ei. Se pune imediat următoarea întrebare: care sunt condițiile în care factorul economic este determinat și care sunt condițiile în care factorul religios sau cel politic este cel determinat. În absența unei asemenea specificări, teza rămâne absolut ineficace, ducând până la urmă la imposibilitatea constituirii oricărei explicații. O altă implicație a perspectivei sistemice se referă la limitele de variațieimpuse structural fiecărui element. Un fenomen social oarecare poate să varieze între anumite limite
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și devine unul dintre cei mai cunoscuți pictori din Muntenia. Împrietenindu-se cu I. Heliade- Rădulescu, este atras de activitatea publicistică și literară de la „Curierul românesc”, gazetă pe care a și condus-o între octombrie 1845 și decembrie 1846, în absența din țară a lui Heliade. Tânărul pictor și publicist ia parte la acțiunile cercurilor revoluționare, iar în timpul revoluției de la 1848, numit administrator al județului Prahova, se remarcă printr-o activitate energică în sprijinul Guvernului Provizoriu. După înfrângerea revoluției pleacă în
NEGULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288417_a_289746]
-
faptului că ea prezintă date obținute prin observație în mod aparent surprinzătoare: există reacții nevrotice declanșate de condiționări aversive vechi care prezintă o persistență neașteptată în ciuda consecințelor catastrofice ale acestora și, invers, rezultate terapeutice stabile în timpul curelor aversive și în absența oricărui tratament de „susținere”. Fobiile „pregătite” Un alt fenomen pare a avea legătură cu ereditatea. Seligman a propus să distingem, dintre fobii, pe cele pe care le numește „fobii pregătite”: acestea ar fi în relație cu temerile ancestrale declanșate de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Consecință (C) discriminativ (SD) (comportament) (R) sau Intărire (I) Intărirea poate fi: - pozitivă: organismul amplifică fluxul răspunsurilor sale de apropiere atunci când consecințele sunt pozitive; - negativă: organismul amplifică fluxul răspunsurilor sale de evadare sau de evitare atunci când consecințele sunt negative; - absentă: absența întăririi antrenează o stingere progresivă a comportamentului. Comportamentul Comportamentul poate fi definit ca o performanță observabilă și măsurabilă a unui organism. Primelor formulări în totalitate motrice ale răspunsului li s-au asociat rapid celelalte două elemente ale acestui răspuns, respectiv
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cognitivă este dizlocată, situație care poate fi observată, de exemplu, în depresie și stările paranoide. O schemă definită este activată în mod normal printr-un ansamblu specific de stimuli. Dimpotrivă, odată reactivată, o astfel de schemă poate rămâne activă în absența situației stimul specifică. Astfel, organizarea cognitivă, departe de a fi o simplă verigă în secvența stimul-răspuns, este un sistem cvasi autonom în sine. Deși acest sistem este, într-o mare măsură, în interacțiune frecventă cu mediul, el poate, în alte
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este concepută de către Beck ca un model de retroacțiune circulară. Relația dintre cogniție și motivație poate fi observată în două situații. O primă situație ar fi acea în care, cunoscând cognițiile unui subiect, este posibil să prezicem motivația acestuia sau absența ei. O a doua situație ar fi acea în care modificarea cogniției permite schimbarea motivației. Simptomele fizice ale depresiei Explicarea simptomelor fizice și vegetative ale depresiei în cadrul unui model psihologic prezintă o serie de dificultăți. Examinarea acestor variabile fiziologice conduce
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
lui Meichenbaum Inspirându-se din lucrările sovietice ale lui Vigotski și ale lui Luria, Meichenbaum a studiat influența autoverbalizărilor asupra comportamentelor. Intr-un studiu princeps asupra unor copii hiperactivi, autorul formulează ipoteza că acest tip de conduită este legat de absența sau de reducerea discursului interior organizat în cele câteva secunde care preced „trecerea la act”. Cu ajutorul unei metodologii controlate, acesta propune subiecților săi să-și descrie singuri mental, înainte de a le concretiza, conduitele pe care vor să le afișeze. El
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care nu este înțeleasă și care persistă de mai mult sau mai puțin timp. Cererea se situează întotdeauna în cadrul unei „teorii” personale, mai mult sau mai puțin explicită, asupra naturii și cauzei care a generat problema, asupra persistenței sale în absența sau în pofida unor tentative de soluționare. Chiar de la începutul relației, clinicianul își pune întrebări, și el de asemenea, în legătură cu natura și cauzele problemei prezentate, înainte de a propune soluții specifice. Intrebările sale se înscriu în cadrul unui demers diagnostic care are ca
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Tulburările și suferințele au statutul de simptome ce fac dovada disfuncției (conflict intrapsihic) unui „organ virtual”, aparatul psihic, ale cărei cauze și-ar avea originea în istoria developmentală a individului. Modalitățile demersului diagnostic sunt empatice, cu un minim sau cu absența totală a întrebărilor directe. Anamneza se sprijină, în principal, pe analiza sensului simptomelor, pe explorarea evenimentelor interne (viață imaginară...) și pe trecutul cel mai îndepărtat al subiectului. Modul său de viață și stările sale existențiale sunt neglijate și considerate ca
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
toate celelalte tratamente drept „superficiale”, care nu se pot ocupa decât de substituții simptomatice Evaluarea critică a tratamentului nu este luată în considerare. Efectele sale pozitive sunt puse pe seama autorității terapeutului, a metodei sale și a modelului său teoretic, în timp ce absența efectelor este imputată subiectului, rezistențelor aparatului său psihic. Acest mod avantajos de a privi lucrurile permite eludarea oricăror întrebări privind interpretările, tratamentul și pertinența teoriei. Acordând o mai mare valoare analizei sensului conduitelor și a unui aparat psihic, modelul psihodinamic
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
naturii și calității criteriilor evaluative. Ea se dovedește utilă în aceeași măsură și clinicianului, pentru a-i întări spiritul critic, a-i îmbogăți cunoștințele și pentru a-i amplifica competența. Astfel, acesta poate evita ceea ce îl speria pe Eysenck: „în absența unui control care l-ar obliga să-și dea seama de numeroasele sale eșecuri, clinicianul va deveni din ce în ce mai convins de omnisciența sa și de îndemânarea sa cvasi divine”. Discuții Demersul diagnostic în terapiile cognitiv-comportamentale se bazează pe aceleași fundamente epistemologice
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
succesive) Metodă individualizată de ajutorare a subiectului în vederea modificării unor aspecte ale funcționării sale Validare empirică Evaluare Controlul concordanței între efectul așteptat și cel obținut Analiză critică a rezultatelor Reanalizarea ipotezelor și a tratamentului Considerată ca fiind secundară sau neglijabilă Absența efectului imputat subiectului Fără reanalizarea tratamentului și a ipotezelor Controlul concordanței dintre efectul așteptat și cel obținut Analiză critică a rezultatelor Reanalizarea tratamentului și a ipotezelor 2. Analiza funcțională: concepte și metodologie In terapiile cognitiv-comportamentale, demersul diagnostic devine funcțional în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ridică probleme, ceea ce nu înseamnă o evaluare sistematică a acestuia. Identificarea variabilelor contextuale Variabilele contextuale se situează în mediul fizic și social în care subiectul își trăiește problemele. Ele se referă la toate evenimentele sau circumstanțele care, antrenând apariția sau absența comportamentului problemă, au un rol de stimul discriminativ. Aceste evenimente pot fi externe sau interne. Ele se poziționează într-un continuum pornind de la elemente foarte concrete până la constelații mai globale și abstracte. Contiguitatea acestora cu comportamentul problemă permite postularea rolului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]