9,447 matches
-
Alteori, organiza plimbări turistice prin oraș sau drumuri lungi pe coline. Într-o Pro-memorie don Calabria scrie: «Am fost trimis la Santo Stefano, o parohie de sărăcie și mizerie...». Iar dacă o spune el, cel care înghițise atâta vreme pâinea amară a pomenii altuia și a pătimit toate umilirile sărăciei, trebuie să credem că situația acelei lumi sărace era într-adevăr mizerabilă. Să nu uităm că Verona, un oraș militar și fortificație a renumitului cvadrilater austriac, nu dispunea de fabrici iar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu totul aparte“. „Ceva cu totul aparte?!...“. „Am citit toată Evanghelia“. „Nu e ceva cu totul aparte. Care preot nu a citit, Evanghelia? Mi-a explicat, și eu am citit-o și am predicat-o, dar, alaltăieri după o zi amară, nereușind să adorm, am luat în mână Evanghelia și o citii toată. Tot așa și Faptele Apostolilor, totul într-o noapte. Și am avut o senzație neobișnuită. Ce lucru măreț e Evanghelia!... am fost uimit, uluit, am auzit, am auzit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
A lăsat o amintire a gândirii și spiritualității ei în scrierile culese într-o carte: Siate perfetti (Fiți desăvârșiți). În edițiile succesive, au fost prezentate cu titlul: Ho scelto il dolore (Am ales durerea). Dar și acest titlu, de gust amar și nerăspunzând total sufletului Galbuserei, a fost modificat definitiv în Perché temere? (De ce să mă tem?). În decembrie 1912, șapte surori au făcut vot de abandon la Divina Providență în mâinile superiorului don Calabria. Acestea sunt numele lor: Angela De
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
umanității nu are nici o explicație omenească deplină. Rămâne un mister, un scandal, fără Isus Cristos. El, făcându-se Om, a acceptat până «la sfârșit, până la ultima picătură de sânge», voința Tatălui. Nu a coborât de pe cruce, nu a refuzat potirul amar, deși îl putea evita, ca să fie solidar cu cel care suferă. Don Calabria a intrat pe aceiași lungime de undă cu Cristos: un calvar îndelung, o lungă agonie, culminată cu noaptea spiritului. Chiar și Cristos a simțit toată neliniștea abandonării
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
plantei sărmanului subsemnat este familia saleziană, o altoire misterioasă dar reală e cea a spiritului lui don Calabria». În 1947, părintele Arnaboldi a citit cu aviditate cartea lui don Calabria Apostolica vivendi forma. Apoi, în 1948, a meditat cealaltă carte, Amare. A simțit imediat că vibrează în sintonie cu acel program de viață evanghelică ce îi era propus. În rugăciune și în meditație, înflăcărat încă de citirea acelor cărți profund evanghelice, părintele Paolo Arnaboldi fondează Mișcarea Ajutorul Creștin Fratern (Movimento FAC
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Bisericii toate aceste interogatorii nu sunt suficiente. S-a cerut un alt proces, numit «Apostolic», tocmai pentru că a fost făcut cu autoritatea și sub responsabilitatea Scaunului Apostolic. Acest proces a fost deschis de episcopul de atunci al Veronei, monseniorul Giuseppe Amari la 4 decembrie 1981 și s-a încheiat la 6 octombrie a anului următor. Au fost interogați 26 de martori. «O sfințenie toată Evanghelie!» Întreaga documentație a fost dusă la Roma, la Congregația pentru Cauzele Sfinților și în fine, după
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu e depășit! E actual, pentru că e fondat pe Evanghelie și ne este transmis de un mărturisitor al Evangheliei. E un mesaj experimentat, verificat prin viața lui, de-a lui «sfințenie toată Evanghelie». Ne-a amintit-o și monseniorul Giuseppe Amari, succesorul monseniorului Carraro la catedra episcopală, la Casa San Zeno cu prilejul concelebrării solemne a 30 de ani de la moartea sa în bazilica Sant'Anastasia (4 decembrie 1984), care a văzut preamărirea adusă în ziua funeraliilor sale de Biserica veroneză
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în lumina evenimentelor din 1914-1918 și a insistențelor Rusiei, încoronate de succes pe lîngă aliați, de a i se recunoaște Constantinopolul și stăpînirea strîmtorilor realizarea unui vis niciodată abandonat de la Petru cel Mare încoace. Iar cînd Regele Ferdinand mărturisea, rînjind amar: "holera aceea care ne-a forțat să stăm la Ceataldja se numește în realitate "pofta rusească"", și cu siguranță că în asta consta cea mai mare parte a adevărului. Dar mai era și o epidemie de holeră a cărei extindere
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a aclama România într-un concert de cîntece patriotice și urale. După trecerea Carpaților și înaintarea noastră în Transilvania, luptele, evoluînd în defavoarea noastră, la trecători, apoi în cîmpia Dunării, au dus la ocuparea Munteniei. Aceasta ne făcea să trăim zile amare și agrava marasmul general în sînul poporului italian, prăbușit deodată, de pe înălțimea speranțelor sale exagerate, în făgașul unui război de uzură pe loc. Ce s-ar fi întîmplat dacă opinia publică ar fi cunoscut tot adevărul și în ce fel
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a fost obținută această poziție privilegiată: protecțiile, abilitatea pentru a le obține și concesiile ideologice și politice care i-au permis să se mențină cronicar literar ani și ani de a rândul. Înțeleg ca fostul exilat să fie invidios și amar, dar nu admirativ. Cotidianul, 9-10 februarie 2002 Răsfoind revista 22 Am avut ocazia, datorită unui prieten care a primit un maldăr de exemplare din România, să răsfoiesc câteva numere ale revistei din ultimele luni ale anului 2001. Trebuie să spun
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
lipsă acută de inspirație. În loc de viol, curioșii puteau fi acuzați de spionaj industrial și fotbalistic în favoarea Marelui Ducat de Luxemburg. Cei care s-au uitat prin ochiurile plasei de sîrmă ar fi primit, astfel, pedepse mai mari. Așa, doar zîmbim amar, pentru că, în loc să ne bucurăm de mugurii renașterii, visăm fecioare violate, suporteri recidiviști și jurnaliști penali. martie 2007 Cu ce echipă ține Dumnezeu? într-un spațiu al tuturor variantelor, una a reținut atenția în mod deosebit. Pe gardul stadionului din Galați
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
sînt în stare și mai repede decît pot, există riscul ca liceenii să ia calea altora, și exemple sînt destule, care au rămas fără bacalaureat pentru că s-au crezut academicieni înainte de vreme. Motivul pentru care Universitatea și-a căutat atîta amar de vreme vadul, inclusiv prin Divizia B, trebuie căutat în legătura prea strînsă cu trecutul. Acele întîmplări au fost atunci, au bucurat și au trecut. Remizele cu Dinamo, Steaua și Rapid, desenele frumoase ale lui Wobay, respingerile lui Bornescu și
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
la minunata vacanță, prima lui vacanță mare din viața de școlar, ațipește și...pătrunde pe nesimțite într-o lume de vis. În poarta acestei lumi îl așteaptă o zână cu păr galben de grâu copt, cu ochi negri de cireșe amare, cu veșminte diafane din petale de trandafiri și iasomie. Băiatul o recunoaște imediat. Ați ghicit și voi cine e? Da?! Aveți dreptate. E VACANȚA. - Unde vrei să mergi mai întâi, voinicule: la munte, la mare, la bunici? îl întreabă minunata
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Nu-i așa? - Mama îmi spune că eu sunt ce are ea mai bun, mai frumos și mai scump de pe lume. Așa sunt toți copiii pentru părinții lor. - Știi ceva? Dacă tot am avut norocul să te întâlnesc după atâta amar de vreme, ce-ar fi să ne jucăm împreună, să culegem floricele și să ne facem coronițe? - Ar fi și n- ar fi bine. Ai uitat că mama ta te-a sfătuit să nu te oprești și să nu te
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
în starea de alterare trupească cronică, doar în macabrul preludiu al morții. Privesc spre cei dragi și văd cum se sting în această maree a distrucției corporale, asist întru neputință la agonia lor care răbufnește precum talazurile unei mări de amar absintic, devenind basoreliefuri sculptate în piatra durerii. Și nu mai știu dacă le doresc viața în sfredelirea chinului sau moartea eliberatoare de icnetele torturilor de neîndurat, nu mai știu dacă nici pentru mine nu o fi mai bine să mor
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
groși de la luncă, Și zimbrii o pasc și-n coarne-o aruncă. Dosoftei are vorba materială ce dă corp mâhnirilor abstracte: La apa Vavilonului Jălind de țara Domnului; Acolo șăzum și plînsem La voroavă, ce ne strînsem. Și cu inimă amară Prin Sion și pentru țară Aducîndu-ne aminte, Plângeam cu lacrămi fierbinte, Și bucine ferecate Lăsam pren sălci aninate. Un brașovean, Teodor Ivanovici Corbe, stihui și el la 1720, în Kiev, Psaltirea, iar înaintea lui un Istvan Fogarași, român calvin, în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt cvasi-lăutărești: Amărâtă turturea, Când rămâne singurea Căci soția și-a răpus, Jalea ei nu e de spus. Poetul adaugă oarecari comentarii: Dar eu om de naltă fire, Decât ea mai cu simțire, Cum poate să-mi fie bine?... Oh! amar și vai de mine! Iubirea e "laț" ori "magnit", iar femeia e un canar hrăpitor de inimi. Nota Văcărescului e o anume concizie sentențioasă care subjugă memoria: La o-ntristare Nu-i mângâiere, Amară floare, Nici e putință Ncît cel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poate să-mi fie bine?... Oh! amar și vai de mine! Iubirea e "laț" ori "magnit", iar femeia e un canar hrăpitor de inimi. Nota Văcărescului e o anume concizie sentențioasă care subjugă memoria: La o-ntristare Nu-i mângâiere, Amară floare, Nici e putință Ncît cel ce-o are Acel ce pere Să-și roage moarte, Să-ți dea credință, N-ai ce să faci! Trebui să taci! Mult celebrata Într-o grădină, socotită traducere din Goethe, vine dintr-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca pe o ființă singulară, apăsată de soartă. Ideea damnării există în privința lui Daniil Scavinschi și la erou și la biograf. Scavinschi, ex-spițer din Bucovina, visa să moară ca Gilbert într-un spital și avea ca și Peter Schlemihl sentimentul amar că e fără umbră. De aș fi trăit - ar fi zis el - în Rusia mi-aș fi zis Scavinov, în Germania Scavinemberg, la Paris Scavinevil și la București Scavinescu." Luând o doză prea mare de mercur, își pierdu mustățile, pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi profesează umorul romantic. În Scrisori și în scrierile mărunte, witz-ul e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie și sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugrăvi cu râs amar un bolnav de răul veacului. Romantică este și impertinența tânărului boier din capitală, care, plictisit de curiozitatea provincialilor, îi convoacă și le dă informații despre persoana sa: "Boieri, cucoane și cuconițe! Eu sunt de la Iași. Șed în casă cu chirie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mei. Groaza de fenomenul boreal i-a prilejuit lui Alecsandri câteva strofe ce sunt mici capodopere. În Miezul iernii, joasa temperatură usucă pădurea în sunetul de orgă al vântului, prefăcând totul în diamante: În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par înghețate, cerul pare oțelit, Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scârție sub picioare. Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vrodată frumusețea lor. N. NICOLEANU Ardeleanului Neagoe Tomoșoiu, travestit sub numele N. Nicoleanu (1835-1871), i s-a dat o importanță nemeritată. Lira sa e sarcastică și pesimistă. Născut într-o zi "funeste", "fatale", poetul era hotărât totuși a combate. Misogin amar, grobian chiar, simțind "divina trebuință d-a iubi", el nu găsea tonul just de a cânta pe "cea mai dulce, mai frumoasă și mai scumpă din femei", și compoziția cea mai acceptabilă e o parafrazare a lui Arvers: Secreta mea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
decât o pânză albă de proiecție. Astfel marea e figurată în mărgăritar și trâmbiți, luna în oglindă ori într-o mască: Privesc o semuire de om în discul lunii, Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul, Un râs amar și straniu ce-l au numai nebunii Și morții, când pe buze le-a-ncremenit cuvântul. Anghel merge și mai departe. El pornește de la o temă, ce e la punctul de plecare o curată abstracțiune, și o comentează metaforic până la epuizarea tuturor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
satanism, cu punctul de plecare în Rollinat și în Edgar Poe. El stă singur în cavou, privind sicriele de plumb și ascultând scârțâitul coroanelor, prin parc apar fantome și trece o pasăre "cu pene albe, pene negre", strigând "cu glas amar", poetul plânge și râde sarcastic "în ha, în ha", sau râde "hidos", pășește singuratec pe pustiile piețe, intră în casa iubitei și-i ordonă să-i cânte un marș funebru. El se duce în grădina autumnală și se-ntinde ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spitalul ăsta, cearceafurile par de hârtie. Ei mi-au luat hainele, pentru că nu mai am de trăit. Ieri îți făcusem încă poezii, Cu versuri dulci, triste cum îți plac ție, Și cum ai multe, dacă le mai ții... Vai, ce amară doctorie. Ingenuitatea se preface pe încetul în sens al miraculosului și în hieratism creștin. În târg servitoarele, ca și săvârșind o taină, se spală pe picioare. Măgarul cu cruce pe spate, pătruns de calitatea sa de simbolizator al inocenței, paște
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]