8,957 matches
-
politicieni cultivați, abili mînuitori ai condeiului, precum foștii președinți de Gaulle, Giscard d'Estaing sau Mitterrand (care a și mărturisit că se simțea destinat unei cariere de scriitor, măcar prin caracter, dacă nu și prin talent). Toate aceste întrepătrunderi și amprente reciproce, care au traversat secolele, continuînd să singularizeze mentalitatea Hexagonului în ansamblul marilor civilizații, ne permit, poate, să înțelegem mai bine de ce și astăzi, mai mult decît oriunde în lume, intelectualul francez are un cuvînt greu de spus în viața
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a trimis o scrisoare, în care îi spunea în esență trei lucruri: că a plîns trei zile, că el a fost un "prostănac" fiindcă a crescut fără să-și respecte tatăl, și că ar trebui să se întoarcă spre Iisus... Amprenta copilăriei se vede limpede în cadrul ales pentru desfășurarea acestui roman cu iz îndepărtat de Robinson și de Împăratul muștelor: o insulă sălbatică, în sudul Alaskăi, accesibilă doar vapoarelor și hidroavioanelor, în întregime acoperită de păduri umide și de munți abrupți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Limonov este un amestec de Jack London, Che Guevara și Jean-Edern Hallier (cu care, de altfel, a fost prieten). Un asemenea personaj nu le poate părea decît detestabil majorității cititorilor, deși, așa cum se conturează el în viziunea lui Carrère, poartă amprenta veninoasă și echivocă a unui fel de geniu. A existat o perioadă, prin anii 1980, cînd a cunoscut o oarecare notorietate pariziană, odată cu publicarea romanului său scandalos, Poetul rus îi preferă pe negrii mari, o poveste autobiografică a vieții sale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
social care ne înconjoară pentru a ne arunca, cu spiritul nostru atât de prompt, cu inima noastră atât de impresionabilă, în sânul societății romane. El ne reține acolo vreo zece ani, tot timpul necesar pentru a da spiritului nostru o amprentă de neșters. Or, remarcați că societatea romană este direct opusă față de ceea ce este sau ce ar trebui să fie societatea noastră. În acea societate se trăia din război; în aceasta ar trebui să urâm războiul. În acea societate se ura
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un brav țăran pe cale să viziteze minunile capitalei. Dar fizionomia abia schițată a acestui țăran era malițioasă și spirituală; ochii săi mari, negri erau vii și luminoși, iar fruntea sa, de mărime mijlocie, dar croită drept, ca în stofă, purta amprenta gândirii. La o primă privire se putea observa că acest țăran era din țara lui Montaigne și, ascultându-l, recunoșteam un discipol al lui Franklin. Bastiat nu a pierdut timpul la Paris; venise aici pentru a servi cauza libertății comerțului
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sunt primite prin simboluri se datorează procesului de învățare. Procesul de comunicare are atât componente afective cât și cognitive. Este vorba, în primul rând, de componentele afective ale atitudinii emițătorului față de receptor (atracție, repulsie sau indiferență); asupra mesajului își pun amprenta componentele cognitive ale atitudinii emițătorului. Mesajul poate fi influențat în măsura în care emițătorul percepe atitudinea de atracție posibilă a receptorului față de el, caz în care el se va putea aștepta ca mesajele sale să fie primite cu simpatie și să fie urmate
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
fulgurantă a intuiției extatice, acea ipostază a intelectului noetic în care existența estetică, de natură textual-discursivă, este răscumpărată și mântuită prin prezența imponderabilă, dar orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele” mundane ale ființei, concretizate în ceea ce modernitatea și postmodernitatea numesc „specializări” (științe teoretice) și „tehnici” (științe practice), sunt recuperate și reintegrate unei dimensiuni ontologice fundamentale: teoria psihanalitică a lui Jacques Lacan „traduce” inconștient liniile de forță ale gândirii lui Martin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
și transformarea prin argumentație științifică a acestor rezultate în mijloace de probă relevante. Așadar, în ultimă instanță, valoarea unei probe medicolegale în justiție depinde în totalitate de calitatea ei științifică. Statistica pentru criminologie se ocupă de analiza dovezilor (fluide corporale, amprente, droguri sau medicamente, fragmente de obiecte etc.) lăsate la locul crimei de criminal, victimă sau alte persoane implicate în acest gen de evenimente. Aceste dovezi pot fi ulterior utilizate pentru a acuza sau exonera o persoană suspectată de crimă, sau
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
trei decenii de înființarea Spitalului de Recuperare (1978-2008) din Iași și o medalie realizată la împlinirea a treizeci de ani de către Clinică de Neurologie și Recuperare Neurologica (1979-2009) de la această instituție spitaliceasca. Vom preciza de la început că ambele realizări poartă amprenta unei indiscutabile originalități și că reproduc în viziunea grafică a maestrului Constantin Dumitrescu imaginea impresionantă a edificiului de la Băile Nicolina precum și interesante simboluri pentru apele termale și domeniul medical respectiv. Medalionul (fig 34), bătut în tombac, are dimensiunea de 40
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
bucureșteana. S-a integrat de timpuriu în mișcarea politică de stânga, iar după 30 decembrie 1947 a fost președinte al primului Prezidiu al Mării Adunări Naționale a R.P.R. După cum lesne se poate constata, medalia realizată în anul 1949 poartă o amprenta tipică pentru perioada când a fost realizată. Grăitoare în sensul respectiv este exprimarea bombastica din legendă reversului (fig. 122rv) TOVARĂȘULUI ȘI MAESTRULUI NOSTRU ÎNTEMEIETORUL ENDOCRINOLOGIEI ROMÂNEȘTI OMAGIUL ELEVILOR SĂI LA 50 ANI DE ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ. O medalie din 1974 îl
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
asupra limbajului publicistic românesc din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Demersul analitic pleacă de la două premise: prima este aceea că limbajul politic, în calitate de sistem de semne specific exprimării raporturilor de forță de pe scena politică, poartă amprenta ideologiei, a credințelor și atitudinilor pe care le împărtășește emitentul, recte jurnalistul Eminescu; cea de-a doua premisă este aceea că semiotica, favorizând valorizarea contextului de comunicare, cu numeroasele și variatele lui dimensiuni (obiectul supus analizei nu mai este eminamente
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
manipulare și mistificare. Politica recurge la limbaj pentru a-și face cunoscută ideologia, dar mai ales pentru a-și consolida poziția, pentru a-și legitima actele și pentru a crește numărul adepților. Vizând preluarea și gestionarea puterii, limbajul politic poartă amprenta ancorării sale pragmatice, dobândind o fizionomie distinctă între celelalte tipuri de limbaj. Doctrina politică impune locutorilor manifestări discursive specifice, așezând sub semnul interdicției subiecte și expresii care contravin acesteia. Limbajul politic leagă indivizi împărtășind aceeași ideologie și, în același timp
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
exterior prin crearea unei identități narative și simbolice care va interacționa cu alte identități realizate"63, acest fenomen imprimând limbajului ideologic un puternic caracter polemic. Pornind de la postulatul că dimensiunea ideologică este imanentă manifestării discursive, considerăm că orice limbaj poartă amprenta viziunii locutorului asupra realității, fiind vehiculul unui ansamblu de credințe, valori, atitudini și opinii. În accepțiune neutră, ideologia desemnează de altfel ansamblul valorilor și credințelor împărtășite de un individ sau de o comunitate istorică. De cele mai multe ori însă, conceptul de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de efectele pe care dorește să le producă. Opțiunea nu este lipsită de constrângeri pentru că nici un cuvânt nu este folosit pentru prima dată, nici un cuvânt nu este inocent din punct de vedere al semnificației 68. Fiecare pereche de sinonime poartă amprenta semnificațiilor cu care a fost învestită în epocile anterioare de alte sisteme de gândire și fiecare cuvânt poartă încărcătura de conotații pe care i-au conferit-o discursurile anterioare. Prin excelență polemic, limbajul politic mizează pe valoarea termenilor-simbol, o bună
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ontologic, relativ la desemnare, la statutul referentului (a obiectului desemnat, a conformației noțiunii) și un subiectiv lingvistic, relativ la semnificația cuvântului, conferită de relația cu celelalte elemente ale limbii 89. Fără a atinge gradul de subiectivitate al limbajului poetic, limbajul filosofic poartă amprenta situării emitentului față de lumea analizată. Analizând specificul limbajului filosofic, Ludwig Wittgenstein 90 subliniază că, spre deosebire de alte tipuri de limbaj, acesta nu are nimic de explicat, ci numai de descris. În vreme ce limbajul politic are sarcina explicitării, justificării actelor politice, limbajul filosofic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
terminologia specializată, iar pe de altă parte, de caracterul său coercitiv. Mai puțin liber decât limbajul politic, cel juridic se caracterizează printr-un grad de inerție ridicat în ceea ce privește structurile lingvistice și sintactice folosite. Sub aspectul funcției stilistice, limbajul juridic poartă amprenta interacțiunii funcțiilor referențială, metalingvistică și conativă. Vizând o "activitate explicativ-justificativă de întemeiere a normei și de aplicare a ei, având în vedere recompunerea unor evenimente trecute din perspectiva calificării și sancționării celor care au produs respectivele evenimente, conform normelor în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
obligat la o permanentă acoperire discursivă a actelor pe care le desfășoară în spațiul politic, atât pentru a-și asigura vizibilitatea, cât și pentru a oferi temeiuri acțiunilor sale. În calitate de mijloc de obținere/ legitimare a puterii politice, limbajul politic poartă amprenta funcțiilor pe care le îndeplinește în cadrul comunicării politice și a condițiilor concrete de generare. Aflat la incidența a trei discipline subsumate (sintaxă, semantică și pragmatică), demersul semiotic urmărește: descrierea parametrilor sintactici ai limbajului politic și a mecanismelor de realizare a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în termenii unui spectacol de teatru, despre problemele sociale în termenii patologiei, despre noțiuni abstracte în termeni concreți sunt tot atâtea deschideri pe care le facilitează metafora la nivel semantic. Ca mijloc de expresie utilizat în comunicarea politică, metafora poartă amprenta unor judecăți de valoare: ea poate să pună în valoare sau să devalorizeze obiectul descris, să supraestimeze sau să degradeze imaginea unei persoane, instituții, țări etc. Într-o perspectivă mai amplă asupra metaforei, concepută nu doar ca simplă figură de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
agora mediatică a epocii contemporane crește presiunea asupra actorilor politici de a asigura acoperire discursivă actelor pe care le desfășoară. În acest context, raporturile dintre emițător și receptor înregistrează mutații semnificative: rolul pasiv al receptorului este anihilat, acesta punându-și amprenta asupra practicii discursive și obligând la adaptarea mijloacelor de expresie la orizontul de așteptare al publicului receptor. De asemenea, dinamica raporturilor dintre subiecții comunicării politice se modifică în permanență, sub impactul noilor realități politice ale vremii și al ponderii din ce în ce mai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a plăcut mult veacului al XIX-lea să-l așeze"194. Îndemnurile lui Noica rămân valabile și astăzi, când tendința preluării unor clișee interpretative funcționează încă. Fiecare dintre măștile care i-au fost atribuite jurnalistului împreună și considerate separat poartă amprenta ancorării ideologice a interpreților. Lipsa unei situări în context a operei eminesciene determină distanțarea de lumea de sensuri pe care poetul o construiește, iar întoarcerea la texte, din prisma epistemei caracteristice epocii noastre și cu conștientizarea presupozițiilor care domină receptarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice, de construirea unui limbaj politic inconfundabil, adevărată mostră de profesionalism și angajament din partea gazetarului. Prezentarea în diacronie a activității publicistice eminesciene are ca premisă concepția că fiecare situație de comunicare este tributară orizontului spațio-temporal care o generează și poartă amprenta contextului semiotic. În delimitarea celor patru etape ale creației publicistice a lui Eminescu, după criteriul istoric, urmărim atât prezentarea specificului publicațiilor la care colaborează jurnalistul, cât și surprinderea diferențelor de conținut și de expresie în redactarea articolelor. 3.3.1
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
doi jurnaliști ilustrează în fond două moduri de raportare la realitățile politice ale vremii și două moduri de înțelegere a limbajului publicistic. Eminescu critică "logosul apocaliptic" al adversarului, coloratura pronunțat eschatologică, excesul de tehnicism retoric, apelul permanent la "sofistică", purtând amprenta utopismului gândirii liberale. Ironia descalificantă este cultivată cu obstinație de jurnalist în demersul de demontare a discursului cultivat de adversar: "Ziarul Românul este desăvârșit întru toate, și chiar în simțimintele sale patriotice. I se rupe inima de biata țară și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
le modelează. Pornind de la premisa că un discurs este ideologic în măsura în care apără și promovează interesele unui grup, remarcăm că discursul politic este expresia ideologiei pe care o împărtășește emitentul politic, iar articolul de ziar, dincolo de obiectivitatea declarată a jurnalistului, poartă amprenta credințelor și valorilor acestuia. Ambele limbaje propun o lectură particulară a realității, modelată de intențiile/ interesele emitenților, iar constrângerile la nivelul modalităților de expresie și al conținuturilor vehiculate sunt rezultatul dimensiunii pragmatice a comunicării. Performate între o serie de libertăți
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, distingem diferite ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul, analistul politic. Fiecare dintre aceste ipostaze își pune amprenta asupra organizării limbajului publicistic, în virtutea obiectivelor urmărite de gazetar. Impactul lor asupra celorlalți parametri ai semiozei eminesciene va fi analizat pe larg în studiul de caz de la sfârșitul acestui capitol. O perspectivă diacronică asupra ipostazei jurnalistului de-a lungul celor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din corpusul jurnalistic, avansându-se ipoteze și judecăți de valoare variate, dincolo de litera textelor. Tehnica excerptării tendențioase și a de-contextualizării a funcționat mereu în favoarea interpretărilor trunchiate, tendențioase, ale publicisticii eminesciene. Alteori, așezarea ideologică sau etnică a interpreților și-a pus amprenta asupra receptării, generând comentarii părtinitoare în privința concepțiilor și atitudinilor politice ale jurnalistului. 4.3.3. Direcții tematice Manifestându-se în direcții multiple, de la articole pe teme culturale la editoriale politice, de la studii de economie la pamflete și comentarii ironice, Eminescu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]