9,641 matches
-
ardea ca un rug așteptând salvare de undeva. Era ca un pom care aștepta binecuvântarea Celui de sus și a Pământului pentru a supraviețui. Un stol de păsărele, nestingherite de nimeni, își vedeau de treaba lor zburând de colo colo. Anotimpurile se mai țineau încă mână în mână. Se uită la ceas și observă că nu întârziase. Cofetăria la care lucra se afla în centrul orașului, într-o casă naționalizată. Era prin anul 1970 când orașul era într-o explozie de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aveau să se transforme încet și sigur în uitare. Era foarte încrezătoare în viitorul pe care își dorea să-l parcurgă și să-l descopere. Era o primăvară care se remarca sub multele ei aspecte. Niciodată nu mai trăise un anotimp atât de frumos. Soarele părea mai strălucitor, mai primitor, iar păsărelele cântau atât de tare încât zorile o prindeau cu buzele umede și inima plină de dorințe. Avusese noroc. Se instalase la o gazdă, împreună cu câteva persoane din acceași familie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nimeni, degeaba se tot chinui. Răspunsul de la celălalt capăt al firului tot nu veni. Noaptea se lăsă cu precizie, iar Carlina se îndreptă înspre ieșirea ce făcea legătura gării cu orașul. Se simțea singură ca pe o plajă într-un anotimp rece și fără nici un ajutor. ,,N-o să mă creadă niciodată că l-am așteptat și l-am căutat!” Apoi pentru prima oară plânse cu amărăciune pe un teritoriu străin. Sperase că se vor reîntâlni într-o altă dimensiune, dar firul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
descurca mult mai bine, trecuse de mult la o altă dimensiune a lucrurilor. Nu mai păstra pe chipul ei tristețe sau remușcări. Trecuseră câțiva ani buni de când plecase de acasă. Avea grijă în permanență să nu-și irosească timpul degeaba. Anotimpul era foarte frumos, vântul răbufnea câteodată în rafale, iar păsările se mai opreau din cântat pentru un moment. Florile din câmpie se legănau aidoma unor zeițe. Învățase să trăiască fără suferința cauzată de dragoste. Își vedea de drumul ei pentru că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de câte ori era nevoie. Privea prin ochii minții, folosea al șaselea simț și își punea în mișcare toate posibilitățile necesare unui profit existențial. Viața o privea ca pe o lumină divină fără să-i privească și latura întunecată. De multe ori anotimpul îi părea același, dar știa cu siguranță ce anotimp era atunci când rândunelele își faceau cuib în fisura unei clădiri. Sângele îi clocotea în vene când își amintea că nici concetățenii ei nu erau într-o perioadă bună și nici societatea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
șaselea simț și își punea în mișcare toate posibilitățile necesare unui profit existențial. Viața o privea ca pe o lumină divină fără să-i privească și latura întunecată. De multe ori anotimpul îi părea același, dar știa cu siguranță ce anotimp era atunci când rândunelele își faceau cuib în fisura unei clădiri. Sângele îi clocotea în vene când își amintea că nici concetățenii ei nu erau într-o perioadă bună și nici societatea în care trăiau. Revoluția avusese loc în anul 1989
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Leon îi zâmbi politicos și se comportă la fel de deschis și prietenos ca prima oară când o văzuse. Ea își mușcă buzele roșii ca petalele unui mac, iar ochii îi trădau stânjeneala provocată de situația delicată în care se afla. Era anotimpul în care se găseau cele mai gustoase legume și cele mai mirositoare flori. Ori de câte ori simțea parfumul proaspăt din grădina plină cu flori, sufletul ei îi răspundea plăcut ca un ecou în mijlocul pădurii. Soarele își trimitea încă de dimineață razele oblice
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pas înaintea lui mereu? Dar cu ce era mai bună? Dacă ar fi putut cineva s-o avertizeze... Dar cine? D. Un compromis dureros Lumina acelei dimineți devenea din ce în ce tot mai clară. Cerul părea că avertizează schimbarea anotimpurilor, timpul când unul își dă drumul din mâna celuilalt. Era la începutul unei veri ce se anunțase caniculară. Carlina privi în jurul ei fără interes. Se simțea ca un soldat fără armă pe un câmp de luptă. Încrederea și așteptările ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
inventezi lucruri noi care să te reprezinte pe tine. Venise vremea fiecăruia să își sărbătorească sacrificiile făcute și să nu mai privească în urmă. Într-o zi, Julia simți că îi tremurau picioarele, stomacul și se prăbuși la pământ. Era anotimpul primăverii când pământul explodează cu toată forța lui la viață. O strigă din instinct pe maică-sa. Dacă ar fi trăit și nu ar fi lăsat-o la doisprezece ani i-ar fi putut spune: ești gravidă! Vei avea un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un sens. Acum era femeia care își găsise în cele din urmă echilibrul, din toate punctele de vedere. Învățăse lucrul cel mai important, să plângă de fericire alături de cei dragi și să se hrănească cu zorile fiecărei dimineți a fiecărui anotimp, bucurându-se ca orice pământean care nu trece cu ochii închiși prin viață. Reușise să iasă la suprafață prin ei și cu ei. Să pipăie și să respire lumina la care visase să ajungă și pe care o chemase necontenit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trebuia să păzească mereu poartă așezării pe colina. Dar în ceață care se ridică de pe mlaștină, bătrânul pălărier s-ar fi mutat în cele din urmă în așezarea de pe colina. Nimeni nu știe. Vorbe.” Prin scriere, temporalitatea poate fi eludata (anotimpurile chiar se pot suprapune), iar moartea lui Antipa - creator - generează intemporalitate.Neputând fi stăpânit, distruge tăcerea primordială armonioasă:,, Cine spune că gură de răi s-a pierdut în cuvânt?” Singura șansă pentru purificarea umană este ieșirea din trama epica, evenimențiala
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Viața podgorenilor și a târgoveților nu iese din tipic: ei „au treaba”, farmecul peisagistic nu le conferă stări meditative, nici îi însuflețește, nici îi lasă nepăsători. „împrejurul” e casa naturii, o lume organic existențiala aflată într-o eternă rotire de anotimpuri, în care, înșiși animați de febră muncii gospodărești, au intrat de-o veșnicie și trăiesc în nesfârșire. În ansamblu, imaginile despre Huși alcătuiesc o lungă confesiune despre urbea natală, un jurnal plastic în care pictorul Viorel Huși își comunica altfel
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
deși în fond sunt - eu mă văicăresc precum Demeter pe când își căuta fiica, pe Cora-Persefona; dar rolurile s-au inversat: tu ești cea care trăiește în Orașul-Lumină, iar eu sunt cea care se zbate acolo unde își petrecea Cora-Persefona un anotimp alături de Hades al ei. Zâmbește! Vezi, bătrâna ta își împodobește gândurile cu toată mitologia pe care o știe. Da, glumesc, dar de fapt această amintire din mitologie mă necăjește, văzând că a existat pe lume, cândva, o mamă care, desple
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de Crăciun ori, mai rar, de alte mari sărbători creștine, inclusiv de Paște <endnote id="(233)"/>. Se considera că prima ființă (de regulă om, dar și animal) care intră din Întâmplare Într-o casă la Începutul anului sau al unui anotimp (din nou magia „Începutului de drum”) prevestește viitorul familiei respective. Dacă „primul oaspete” Într-o casă era o femeie sau un bătrân decrepit, era un semn de rele auspicii pentru oamenii din acea familie, dar și pentru recolta și animalele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de doamne existent, cam 1 milion o sută de mii lei pe lună, asta În cea mai bună lună”. Credem că acest document ce a ajuns pe biroul cuiva de la București a fost Întocmit În toamna sau aproape de sosirea acestui anotimp al anului 1947 și ne sprijinim afirmația prin următorul paragraf: „Acum toamna sar putea face aprovizionările cu cartofi și zarzavaturi, iar un delegat trimis În județele excedentare ar putea aduce acum grâul și porumbul necesare pentru pâine și mămăligă”. De
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Eminescu In Europaschen Kontext (Augsburg - München, 1988), Don Juan sau întoarcerea la dragoste (Iași, Junimea, 1994), Despre exegeza extremei drepte românești (ed. I, Iași, Junimea 1988; ed. II, Iași, Junimea, 1999), Cântece religioase de Novalis, ediție bilingvă (1996), Bisidentul (1998), Anotimpul haijinilor (eseuri de literatură comparată, Iași, Universitas 2001). A coordonat colecția eminesciană vol. 1, 2, 3 (Clusium, 1999-2001). Profesorul universitar doctor Ioan Constantinescu s-a afirmat, timp de trei decenii, ca unul dintre cei mai valoroși filologi din generația sa
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Ed. Trinitas,1998, p. 182183 ARTICOLE: -BEIU, DELIA-STELIANA, La galeria "Cupola" Expoziția Constantin Radinschiacuarelă, „Flacăra Iașului” nr.9275, 24 martie 1976, p.2 -LEON, AUREL, De la natură mai departe...Cu Constantin Radinschi despre acuarelă, poezie, muzică și mai ales despre anotimpurile lui, „Cronica”, nr. 40, 6 octombrie 1978, p. 6 -LEON, AUREL, Expoziții Radinschi, „Cronica”, nr.42, 15 octombrie 1982, p.3 -LEON, AUREL, Somptuosul romantism al peisajului - C. Radinschi, „Flacăra Iașului” nr.12283, 12 aprilie 1986, p.2 -BALAHUR, PAUL
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Cronica”, nr. 40, 6 octombrie 1978, p. 6 -LEON, AUREL, Expoziții Radinschi, „Cronica”, nr.42, 15 octombrie 1982, p.3 -LEON, AUREL, Somptuosul romantism al peisajului - C. Radinschi, „Flacăra Iașului” nr.12283, 12 aprilie 1986, p.2 -BALAHUR, PAUL, „Prin anotimpuri” cu C. Radinschi, „Cronica”, nr.14, 6 aprilie 1984, p. 6 -ȚARANU, ION, O artă care să te îndemne a fi om, Interviu cu pictorul Constantin Radinschi, „Cronica” nr.20, 17 mai 1985, p. 1, 3 -FLOREA, PAVEL, Radinschi - Culori
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
culorile lui vrăjite, „Ateneu”, nr. 2, februarie 1992, p.8 -CIUCĂ, VALENTIN, Clipa cea repede, „Ateneu”, nr.2, februarie 1992, p. 8 -BICER, PETRU, Constantin Radinschi - 74 de ani, „Evenimentul”(IȘ), nr.740, 21 ianuarie 1994, p. 9 -ILISEI, GRIGORE, Anotimpuri vivaldiene, „Opinia”, nr.1234, 30 august 1994, p.2 -BICER, PETRU, Prin anotimpuri...cu Constantin Radinschi, „Evenimentul”(IȘ), nr.926, 27 august 1994, p. 9 -LEON, AUREL, Constantin Radinschi, „Monitorul”(IȘ), nr.204, 1 septembrie 1994, p. 5 -MACARIE, GHEORGHE
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
cea repede, „Ateneu”, nr.2, februarie 1992, p. 8 -BICER, PETRU, Constantin Radinschi - 74 de ani, „Evenimentul”(IȘ), nr.740, 21 ianuarie 1994, p. 9 -ILISEI, GRIGORE, Anotimpuri vivaldiene, „Opinia”, nr.1234, 30 august 1994, p.2 -BICER, PETRU, Prin anotimpuri...cu Constantin Radinschi, „Evenimentul”(IȘ), nr.926, 27 august 1994, p. 9 -LEON, AUREL, Constantin Radinschi, „Monitorul”(IȘ), nr.204, 1 septembrie 1994, p. 5 -MACARIE, GHEORGHE, Constantin Radinschi la Sala Victoria, „Cronica”, nr. 17, 1-15 septembrie 1994, p. 6MOCANU
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
indigene care știu să asculte și să învețe de la natura din jur și care pot trece, într-o formă sau alta, în lumea spiritelor, de regulă în scop curativ. Indigenii din America de Sud spre exemplu și-au dezvoltat tehnicile bazate pe anotimpurile locului, pe relieful din jur și păsările și animalele care populează zona respectivă. Pentru un peruan, un condor este o pasăre sacră, prezentă în povestirile străbunicilor, cu o semnificație și aproape o personalitate bine conturate. Pentru un român, un condor
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
plin de semnificație, pe Dumnezeu ca fiind dragoste (1 Ioan 4,8) și, cum fără Dumnezeu nimic nu e, am ajuns la concluzia că ceea ce ne susține și dă sens vieții noastre este dragostea. De aceea, dragostea nu aparține vreunui anotimp și nu sunt mirat că miresele și mirii aleg să pornească în marea aventură a clădirii unei familii chiar și la finele anului, în înghețatul decembrie. Dragostea își poate începe legitim povestea în orice lună a anului. În acest decembrie
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
înghețatul decembrie. Dragostea își poate începe legitim povestea în orice lună a anului. În acest decembrie însă, am fost surprins să descopăr pe același tărâm al iubirilor mărturisite la altar în fața lui Dumnezeu, că dragostea nu este doar defectivă de anotimp, ci că ea nu cunoaște nici vârste, nici alte limite. Am învățat aceasta când am privit mireasa. Avea patruzeci și patru de ani. Iar mirele, cu nimic mai prejos, patruzeci și șapte. Lângă ei, cu inimi pline de emoție, am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
va da în judecată. Ion și maică-sa Marița n-aveau nici o mustrare de conștiință, au făcut ce au simțit ei că trebuie să facă. Capitolul VIII întîlniri și destăinuiri Toamna își arăta roadele bogate pe care le pregătise celelalte anotimpuri, vara și primăvara, așa cum orânduise Dumnezeu de la începutul lumii. Costache trebăluia prin ocolul vitelor cornute când auzi bătăi puternice în poartă. Merse acolo, deschise portița mică și spre bucuria lui, ochii săi întâlniră oaspeți dragi inimii sale: pe mama Elena
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
gerurile năpraznice din Rusia, interveni domnul Averescu; nemții și ai noștri au fost slabi echipați să poată rezista la frigul rusesc; s-a adeverit încă odată ce mare rol a jucat în Rusia „Generalul Iarnă”, denumire care a fost dată acestui anotimp după înfrângerea marei armate a lui Napoleon, în anul 1812. Nu trebue să uităm, Mihai, și alte amănunte, în primul rând imensul ajutor dat de americani în echiparea tehnică a armatelor lui Stalin. - Domnu’ profesor, eu spun că nu trebue
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]