12,966 matches
-
În Avesta se spune că la vremea vremurilor, Saoshyacant, Mîntuitorul va reveni pe pământ și va reînvia toate trupurile morților chiar dacă ele erau numai pulbere, ideii năstrușnică și cam zurlie, preluată de mozaici în profețiile lui Isaia. Dintre toate cultele antice, nici unul nu a oferit un sistem atît de riguros ca religia creștinismului arimin/mitraismului sau religia geților; nici unul nu a avut o ase-menea elevație morală și o asemenea chemare la suflete și la inimi. Ideile cultului s-au răspîndit mult
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a muzeului, cu rădăcini În perioada Antichității, unde găsim formule premergătoare ale muzeului de astăzi: tezaurul vizitabil de ex-voto-uri din opistodomul templelor, pinacoteca din Propilee sau Acropola Atenei - un veritabil muzeu În aer liber. Un precursor nunumai etimologic este conceptul antic de „mouseion―, Templu al Muzelor, chintesență a caracterului educațional al muzeului de astăzi. Mult mai târziu, În perioada Renașterii, Întâlnim o altă formulă premergătoare instituției actuale: cabinetul de curiozități (studiolo, cabinet de curieux, kunstkammer, wunderkammer) - o veritabilă alegorie a memoriei
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
regionale, astfel Încât, la nivelul teritoriului, Întregi regiuni se pot transforma, din insule de prosperitate În oceane de degradare. Cu certitudine, fenomenul de contracție a orașelor nu este, În sine, nou. De-alungul istoriei, orașele au experimentat faze lungi de declin (Roma antică, Tokio la jumătatea secolului al XIX-lea), sau au dispărut cu totul, decimate de războaie sau dezastre naturale (Troia, Cartagina, Pompei etc.). Procese de contracție În sensul unei deteriorări indezirabile apar mult mai târziu, În contextul crizelor economice de proporții
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
Eugen Ionescu nu prea e luat în serios." Scriind despre câțiva critici și eseiști contemporani, Vladimir Streinu este succint, aproape expeditiv, ceea ce nu exclude prețuirea și justa evaluare axiologică. Edgar Papu este un spirit "mediant asupra feluritelor forme de cultură antice, medievale și moderne" ; G. C. Nicolescu, alcătuitorul unei antologii intitulate Cântarea României, consacrată Unirii, "scrie cu vechea însuflețire și figurație a Bălcescului" ; la Silvian Iosifescu (autorul unei teze de doctorat cu titlul Literatura de frontierăă, "voința documentării, deși febrilă, e
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
dată În care dimensiunile erau multipli ai lungimii de bază. Mai mult decât atât, Pythagoras a dezvoltat noțiuni estetice bazate pe proporții. De asemenea, regularitatea geometrică exprima frumusețea și armonia și aceasta era aplicată În arhitectură prin simetrie. În Grecia antică simetria reprezenta repetarea formelor și proporțiilor de la cea mai mică parte a clădirii până la volumul total. (Nu cumva ideea modernă a fractalilor preia din această teorie?) Un studiu făcut asupra Parthenonului a dezvăluit că la construirea acestuia s-a folosit
Polarităţile arhitecturi by Mihai Flondor () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92988]
-
liber nu însemna altceva decît a fi om în deplinătatea dezvoltării lui, în statura lui întreagă. Asemenea sclavilor și copiilor, barbarii și femeile erau considerați oameni neîmpliniți, neterminați, necrescuți pînă la capăt. în ce privește femeile, această incompletitudine ținea, potrivit doctrinelor medicale antice, chiar de genele lor. Femeile erau, prin natura lor, mai reci și mai umede, mai fluide, mai lipsite de formă decît bărbații, a căror natură era înfocată și uscată. Dar tocmai prin instruire și cultivare un soț își putea crește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
adevărat în spațiile culturale vechi exista o conștiință vie, activă privind nivelul sau nivelurile superioare, supraindividuale ale omului. Stă dovadă, între altele, varietatea temelor care se leagă de ele. Sămînța sau scînteia divină din om, despre care se vorbește de la antici la Eckhart, pneuma pentru Origen și tradiția patristică, termen care traduce biblica ruah, în sfîrșit neshama 1 pentru cabaliști desemnează ceea ce în fiecare om depășește infinit umanul. E acel element de alteritate transcendentă care îl locuiește, fiindu-i acordat lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
inima profundă ca sălaș al lui Brahma, în hinduism. Plutarh vorbea despre sufletul adevărat, superior sufletului de care sîntem în mod curent conștienți la fel cum acesta e superior trupului. El numea astfel vîrful arhitecturii umane, temă curentă în gîndirea antică tîrzie, de regăsit în geamănul ceresc al lui Mani, în eul ceresc transcendent (Fravartî) din mazdeism 3, în daimonul care ne are în pază, acesta marcînd pentru Plotin însăși dinamica ființei umane : căci reprezintă nivelul imediat superior de existență pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
existență pe care, luîndu-și-l ca model, ființa se înalță, acoperindu-și progresiv verticala, pînă ce ajunge pe culme și se realizează ca variantă unică, personală de univers inteligibil 4. Pierre Hadot insistă pe faptul că grija de sine a filozofului antic nu viza, așa cum interpretează Michel Foucault, construirea sinelui individual, ci, dimpotrivă, transformarea, depășirea, universalizarea lui, realizarea părții celei mai bune a sinelui, care e, în fond, un sine transcendent. Tema însoțitorului ceresc, a îngerului călăuzitor și proteguitor pe care doar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
îngerilor, el se mișcă în atmosfera perenității lor, face sensibilă tocmai savoarea universalului din ele. Temele acestea ni se arată într-o actualitate care se boltește deasupra culturilor, de care omul oricărui timp se poate apropia. Desigur, omul medieval sau antic era mai bine pregătit decît omul tîrziu modern pentru a gîndi celelalte niveluri ale realului, pentru a se raporta la ele. O întreagă armătură instituțională și culturală îi susținea efortul, i-l impunea chiar, i-l înfățișa drept ceva cuvenit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în categoriile și cu exigențele sau posibilitățile intelectuale ale vîrstei noastre. Dar tema fiind perenă, e inevitabil ca acorduri între variațiile ei moderne și cele tradiționale să apară, amplificîndu-se unele pe altele. Lumea neterminată sau moartea urîtă și vulgară Pentru antici și medievali, a muri pe neașteptate, nepregătit pentru moarte, era o rușine, era un blestem. Asasinații, de pildă, erau penalizați ritual. De vreme ce moartea însemna trecerea spre altă stare de ființă, mai apropiată de libertatea totală a persoanei, a muri subit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
platonismul sau tradițiile necreștine nu se rezumă, în ce privește trupul, doar la refuzarea sau la denigrarea lui. și acolo, trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca în discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici, fie ei medici, filozofi sau oameni de rînd, trupul omenesc se afla într-o minunată continuitate cu cosmosul în întregul lui. Era animat de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira în același ritm cu pămîntul străbătut de ape
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
timpului : origine și eschaton. Transcendența temporală ar fi proprie geniului religios iudaic, pentru care Dumnezeu lucrează dinamic, prin istorie și în istorie, pentru ca, în cele din urmă, să aducă istoria la împlinire în cetatea lui cerească. în schimb, gîndirea greacă antică, pentru care cosmosul este co etern cu principiul său, privilegiază o transcendență de tip spațial, vertical : un dincolo care depășește universul. Creștinismul a asimilat ambele modele, în coprezența lor paradoxală pe care, de altfel, crucea o figurează cu simbolismul ei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
înăuntru, în afară, legate de mundus imaginalis. De asemenea, a fost reamintită de H.-R. Patapievici, în volumul Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante? Vizionar și poet doctrinar, Dante s-a sprijinit pe date de știință tradițională, antice, creștin-medievale și musulmane, pentru a descrie inversiunile de formă, de mișcare și de ordine care apar la trecerea a ceea ce H.-R. Patapievici numește cezurile realului (mai cu seamă cezura cosmologică dintre vizibile și invizibile, marcată de granița dintre Cerul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ci marchează totodată un drum, construiește o metodă care poate călăuzi demersul interior. Teologia își regăsește astfel sensul prim de experiență spirituală, din care pot decurge elaborările discursive ale teologiei conceptuale. Același înțeles îl avea, de altfel, filozofia în lumea antică, după cum a demonstrat admirabil Pierre Hadot : ea însemna în primul rînd exercițiu spiritual, împărtășire a experienței de cunoaștere, suport pentru cunoașterea vie a principiilor. Metoda cusană mobilizează într-un crescendo complicativ facultățile sensibile, cele raționale, cele intelectuale sau contemplative ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
au exploatat foarte bine teoria dreptului natural, creație a juriștilor protestanți; nu se știe sau s-a uitat că democrația modernă este una a reprezentativității și nu una a participării directe prin rotație a tuturor la guvernare, ca în democrațiile antice, situație dată în primul rând de dimensiunile mari ale entităților politice moderne; nu se știe sau s-a uitat faptul că, spre deosebire de regimurile pe care le probaseră grecii, democrația ale cărei baze le vor pune gânditorii moderni, în special cei
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
legii naturale prin principiile sale, pe când ultimele vizează consecințele ei. În ceea ce privește (d) raportul dintre legea naturală și societate, Locke, spre deosebire de Hobbes, face din legea naturală condiția necesară pentru existența oricărei relații sociale și a oricărei asocieri dintre oameni. Reînnoind tradiția antică a lui Aristotel și a stoicilor, el prezintă sociabilitatea ca pe un element esențial al naturii umane, dar admite că nu există societate umană în afara instituirii unui stat și a unui guvern. Așa cum rezultă din Eseurile despre legea naturală, Locke
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nu în funcție de legi. Prin urmare, puterea absolută nu este în mod necesar arbitrară, la limită ea poate fi chiar una rațională. Astfel, pentru Hobbes, monarhia absolută este singura formă rațională de guvernare tocmai pentru că nu este arbitrară în sensul despotismului antic. Suveranul este limitat, la Hobbes, de legile naturale care sunt în număr de șaisprezece, forța lor de constrângere fiind dată prin intermediul legilor pozitive care trebuie să fie în acord cu legile naturale. În geneza societății civile, Hobbes nu ia în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizică
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 John
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
relației formă-fond (un fel de marotă a epocii lui Eminescu), plecînd de la raportul aristotelic dintre materie și formă. Descoperim în aceste texte, dar, deopotrivă, și în alte fragmente din laboratorul operei eminesciene, amprenta unei decantări pe cont propriu a gîndirii antice, precum și temeiurile unei atitudini filosofice personale: se pare că Eminescu încerca o sinteză între heraclitism și parmenidism, o conjuncție organică între permanenta curgere, transformare și stabilitate a ființei, așa încît totul să se supună unei dialectici sui-generis, unei stabilități relative
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
așadar, o grilă uzuală pentru filosoful român, trimiterile sale la elaborările spațiului filosofic american fiind mai degrabă precare sau lipsind aproape de tot. Relația sa cu limba, în particular cu limba română, se punea în termenii pe care-i statuase filosofia antică, îndeosebi Platon și Aristotel, la care se poate adăuga și modernul Wittgenstein, după cum, în înțelegerea mecanismului istoric al limbii, Noica acorda credit științific unor lingviști importanți (între aceștia, Max Müller, Wilhelm von Humboldt, mai puțin Saussure sau chiar E. Benveniste
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și prin relație. Și-atunci rămîne, cel puțin aparent, o dilemă: la început a fost cuvîntul sau, cum constata Martin Buber, relația?!64. Noica platonicul Prin atitudinea față de cuvînt, ca dregător la curtea lui Platon, Noica repetă un gest al anticului în ceea ce privește limba filosofiei, în cazul de față: filosofia scrisă în limba română. Vom preciza însă numaidecît și care limbă sau straturi ale limbii române, nu înainte de a spune că o atare ipostază îi va fi dat lui Noica sentimentul românesc
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
anume pe Nicolae Balca, un eminent profesor de teologie și eseist, cel ce medita în aceleași momente cu Noica la starea și rostul generației tinere în contextul crizei spirituale ce cuprindea multe spații europene 80. Comparînd omul modern cu omul antic sau cu cel al Evului Mediu, Balca ajungea, și el, la concluzia că, pe fondul unei rupturi radicale dintre Dumnezeu și lume, cel dintîi, omul modern, renunțînd și la dialogul cu universul, vorbea doar cu sine. Iar vinovată pentru această
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
scenariul fotografic sau filmat pe care l-a înfățișat presa scrisă și televiziunea). După cum seamănă cumva și cu înscenarea unor episoade de magie populară: distrugînd aceste simboluri ale unui sistem antiuman, irevocabil falimentar, s-a mizat ca în similarele înscenări antice pe dispariția fenomenului viu al totalitarismului. Răzbat însă aici semnificațiile celui de-al treilea sens. Să refacem acel corsi e ricorsi din scenariul semantic cu pricina. Primul sens, comun inițial sculptorului și privitorului, a fost cel pozitiv, de reprezentare a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]