8,377 matches
-
tehnicile cinematografice, romanul reținând atenția și prin maniera neostentativă cu care V. introduce între lectori și lumea sa fictivă o distanță convenabilă. Aceeași distanță cathartică, întreținută în proza comilitonilor de ecranul opacizat al compoziției, semnalează discret, într-un text cu aparențe tradiționale, pierderea inocenței autorului și a cititorului său și apartenența ambilor la vârsta literară de după „păcatul originar” al metacunoașterii de tip modernist. V. este unul din scriitorii încă neatinși de imperativul conjuncturii, fiind, probabil, actual și atunci când îi va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
trăiește nu este preistoria Îndepărtată, chiar dacă Între acestea există legături. În același fel, trebuie considerată imprudentă deducerea unor tipuri și etape ale religiilor preistorice din obiceiurile religioase actuale. Religiile care pot fi studiate astăzi, chiar și cele mai elementare În aparență, nu spun nimic despre originile fenomenului religios de acum zece mii sau o sută de mii de ani; sau, mai bine zis, nu este corect a da drept sigur că ele pot servi unui asemenea scop Înainte de o eventuală demonstrație. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa cum nici un alt animal nu a mai făcut-o. Mai sunt apoi, foarte răspândite cel puțin În culturile cunoscute, Întrebările despre naștere și renaștere, care se referă atât la individ și la grupul său, cât și la viața sau la aparența vieții lumii Înconjurătoare, pe care o numim În termenii occidentali actuali „natură”. Este ceea ce s-a numit problema „vieții”. În Întrebările suscitate de naștere și moarte a pătruns apoi confruntarea cu trecerea timpului. Efect al memoriei, noțiunea de timp a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau a mai multor zei masculini (cerești sau htonieni) și a societăților patriarhale și războinice. Acest model a fost folosit de unii arheologi, care l-au văzut reprodus exact În culturile calcolitice din stepele ruse. Este vorba despre culturi În aparență pastorale care au În comun noua tradiție funerară a tumulilor funerari - kurgan (cca 4 500-2 800 Î.Hr.). Adepții originii „stepice” a indo-europenilor susțin că acești nomazi au invadat fizic restul Europei - În trei valuri, conform părerii lui Gimbutas, citată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rituali”) - Și În acest caz, ne aflăm În fața unei aporii destul de puternice, dar acceptabile În final, pentru că, de fapt, nu există contradicții reale În ceea privește nemurirea divină. Se poate afirma chiar că avem de-a face cu morți „În aparență”, din moment ce aceștia produc vieți noi, alte ființe vii, divinizate; cu alte cuvinte, zeul ucis Învie Într-o creatură, la a cărei formare a participat cu vitalitatea sa. a) Atrahasșs - Conform mitului deja menționat al lui Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" (tab
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lingvistice. Așadar, prin forța Împrejurărilor, trebuie să presupunem un orizont istorico-religios mai variat, iar orice discurs generalizator trebuie să fie supus unei precauții maxime. În aceste condiții, tratarea religiei aramaice trebuie să-și fixeze limite foarte precise. În ceea ce privește elementele În aparență comune și, În mare parte, definitorii, se individualizează clar și aproape peste tot prevalența cultului zeului Hadad, cu siguranță destul de asemănător morfologic (nu doar nominal) cu zeul Baalxe "Baal" din Ugarit (de altfel, numit și Hadduxe "Haddu"), cu mesopotamianul Hadad
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pământul -, ei se legaseră de teritoriul lor până Într-atât Încât se identificau cu el. Reexaminate și reelaborate constant În decursul timpului, chiar și atunci când fuseseră deja fixate În formă scrisă, miturile trăiau Într-o pluralitate de variante care, În aparență, nu erau Întotdeauna coerente, dar reflectau variații ale țesutului instituțional, social, cultural și, cu atât mai mult, ale tradițiilor locale. Risipite În Împestrițata panoramă a genurilor literare, atât În poezie, cât și În proză, recuperate până și În istoriografie și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atunci când au fost redactate aceste Mabinogion, Britania era deja creștinată de mai mult de jumătate de mileniu. 13. ZEII IRLANDEITC "13. ZEII IRLANDEI" Din fericire suntem mult mai bine informați despre zeii Irlandei precreștine, datorită a două opere care, În aparență, povestesc despre istoria străveche a insulei, dar care, de fapt, păstrează o amintire destul de exactă despre mitologia precreștină; este vorba despre Leabhar Gabála Éirenn (Cartea cuceririi Irlandei), redactată În secolul al XII-lea, probabil În aceeași perioadă ca și Cath
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a-l transfera - se naște o situație tensionată care degenerează În război. Acesta este momentul care subliniază simbolic delimitarea Între primele două funcții și cea de-a doua; de asemenea, este semnificativ faptul că ambele războaie se Încheie În aparență (doar În aparență) fără Învingători și Învinși. În ceea ce privește mitul roman, trebuie citit Livius (Al???? Condito) I, XIII, 4 sqq.: „Comandanții se apropie unul de altul hotărâți să se Înțeleagă. Nu numai că fac pace, dar, cu acest prilej, se contopesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
transfera - se naște o situație tensionată care degenerează În război. Acesta este momentul care subliniază simbolic delimitarea Între primele două funcții și cea de-a doua; de asemenea, este semnificativ faptul că ambele războaie se Încheie În aparență (doar În aparență) fără Învingători și Învinși. În ceea ce privește mitul roman, trebuie citit Livius (Al???? Condito) I, XIII, 4 sqq.: „Comandanții se apropie unul de altul hotărâți să se Înțeleagă. Nu numai că fac pace, dar, cu acest prilej, se contopesc cele două cetăți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu care frica a prins rădăcini în ființa „celuilalt“. Caracteristica „fricii celuilalt“ constă în faptul că ea nu poate fi niciodată învinsă. Ea se alimentează la nesfârșit din sângele celui care o provoacă. În teroare nu se mai păstrează decât aparența puterii. Sângele pe care ea îl varsă este deja simptomul dispariției puterii. Pentru că puterea „celuilalt“ nu se putea înălța decât pe frica mea, din clipa în care frica aceasta e învinsă, puterea „celuilalt“ dispare. Puternic nu este acum decât cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
făcut?“ se pune, înseamnă că este totuși ceva de făcut. Înseamnă că se pare că nu mai e nimic de făcut, înseamnă că am renunțat prea devreme, înseamnă că ceva firav, ascuns, neînsemnat, ceva care pesemne că nici nu are aparența facerii - mai este de făcut. Ceva modest, ceva palid, ceva nespectaculos, ceva care ne-a scăpat din vedere tocmai pentru că era atât de neînsemnat, ceva la care lumea nu se gândește pentru că acest lucru nu este în calea lumii - mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în vedere orice psihologie a creației. În Nașterea tragediei, starea originară a Voinței este una de inconfort psihic: contradicția ireductibilă și veșnica suferință. Unul Primordial caută să se elibereze de suferința originară prin obiectivarea într-o lume a formelor, a aparențelor (Erlöstwerden durch den Schein). <ref id=”1”>Vezi Fr. Nietzsche, Werke, Berlin, 1917 (ed. Kröner), vol. I, p. 34. </ref> Crearea formei apare deci în lume ca principiu terapeutic, ca modalitate de compensare a unei stări de Urschmerz. Fabula ontologică
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Kröner), vol. I, p. 34. </ref> Crearea formei apare deci în lume ca principiu terapeutic, ca modalitate de compensare a unei stări de Urschmerz. Fabula ontologică se rezolvă astfel într-o pură tălmăcire romantică a psihologiei geniului: lumea devenirii, a aparenței, a formelor - lumea fenomenală deci - este produsul unei crize pe care ființa originară o depășește sub forma unui act artistic primordial. „Proiectarea aparenței este procesul artistic originar“, spune Nietzsche<ref id=”1”>Ibid., vol. IX, p. 193.</ref>. Potolindu-și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Urschmerz. Fabula ontologică se rezolvă astfel într-o pură tălmăcire romantică a psihologiei geniului: lumea devenirii, a aparenței, a formelor - lumea fenomenală deci - este produsul unei crize pe care ființa originară o depășește sub forma unui act artistic primordial. „Proiectarea aparenței este procesul artistic originar“, spune Nietzsche<ref id=”1”>Ibid., vol. IX, p. 193.</ref>. Potolindu-și durerea, Voința devine artistă. Spectacolul devenirii și formelor nu este de aceea decât natura înțeleasă ca muzeu imens, iar omul, care este forma
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
parcă nu mai păreau atât de rele, grație interludiului nazist - Hitler discreditase cu succes cel puțin una dintre alternativele extremiste la pluralismul politic și domnia legii. Mai presus de orice, locuitorii extenuați ai Europei de Vest continentale doreau să regăsească aparențele unei vieți normale Într-un stat care să funcționeze corect. Dacă situația din statele vestice recent eliberate era destul de gravă, În Europa Centrală se produsese, după cum remarca John J. McCloy de la Comisariatul de Control al SUA În Germania, un „colaps
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost inculpați și condamnați, conform Articolului 75 al Codului Penal din 1939, pentru „pactizare cu inamicul”. Dar cei aduși În fața curților judecătorești franceze lucraseră adesea nu pentru naziști, ci cu regimul de la Vichy, condus și administrat de francezi și, În aparență, moștenitorul legitim al statului francez antebelic. Aici, ca și În Slovacia, Croația, Ungaria, Protectoratul Boemiei, Republica de la Salò a lui Mussolini sau România mareșalului Antonescu, colaboraționiștii s-au apărat, pretinzând că nu lucraseră decât cu și pentru autoritățile propriului stat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniștilor În 1945 și 1946 era să „desăvârșească” revoluțiile burgheze neterminate din 1848, prin redistribuirea proprietății, garantarea egalității și respectarea drepturilor democratice Într-o parte a Europei În care cele trei fuseseră dintotdeauna sporadice. Erau țeluri tangibile (cel puțin În aparență) și seducătoare pentru cei care, la fața locului sau În Europa de Vest, voiau să creadă În bunele intenții ale lui Stalin. Însă Într-o serie de alegeri locale și naționale din Austria, Germania de Est și Ungaria s-a dovedit că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avusese dreptate, după părerea lui, să nu adere). Nu era nici măcar un proiect de integrare europeană, dacă lăsăm la o parte fanteziile lui Monnet, ci doar cel mai mic numitor comun al intereselor occidentale reciproce În momentul semnării. Era, sub aparența economică, un vehicul politic: un mecanism pentru a depăși ostilitatea franco-germană. Între timp, problemele pentru care fusese creată CECO au Început să se rezolve singure. În ultimul trimestru al anului 1949, producția industrială a RFG a atins nivelul din 1936
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inovații teatrale sui generis, șocante prin spectacolul lugubru al unei revoluții care Își devora nu doar copiii, ci și părinții. În schimb, procesele și epurările din deceniile următoare erau cópii nerușinate ale trecutului sovietic (de parcă regimurile-satelit nu meritau nici măcar o aparență de verosimil) și veneau, pe deasupra, după un lung șir de epurări judiciare. Pe lângă pedepsirea trădătorilor și procesele politice Înscenate anticomuniștilor, regimurile comuniste din Europa de Est au folosit curțile judecătorești pentru a pedepsi și desființa bisericile de pretutindeni - În afară de Polonia, unde confruntarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de apărare, deturnând În același timp resurse spre producția de bunuri de consum. În plus, după cum vor constata ambele părți, aveau efectul curios de a diminua riscul unui război major. Din cauza armelor nucleare, Moscova și Washingtonul erau mai agresive În aparență - era important să pară pregătite și capabile să le folosească -, dar mult mai temperate În realitate. Pentru americani, ele mai prezentau un avantaj. Statele Unite Încercau Încă să iasă din Încurcăturile europene În care intraseră, În ciuda celor mai bune intenții ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau „socialiste”, ci pentru că le păreau instinctiv mai drepte. În mod similar, curiosul efect regresiv al sistemului britanic de alocații și servicii cu valoare fixă - care avantaja exagerat clasa de mijloc - părea acceptabil pentru cei mai mulți fiindcă era, cel puțin În aparență, egalitarist. Cea mai importantă reformă a guvernului laburist În anii ’60 - introducerea studiilor secundare generaliste și desființarea examenului de admitere În școli și licee de elită, promisiune laburistă mai veche pe care Attlee a ignorat-o judicios după 1945 - a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și băieții din anii ’60 pur și simplu nu erau serioși. și totuși, acesta a fost un deceniu extrem de important. Lumea a Treia era În prefacere, de la Bolivia până În Asia de Sud-Est. Lumea „a Doua” a comunismului sovietic era stabilă doar În aparență, și nici ea pentru mult timp, după cum vom vedea. Iar cea mai mare putere occidentală, zguduită de asasinate și conflicte rasiale, se implica Într-un război de amploare În Vietnam. Bugetul Înarmării americane a crescut constant În anii ’60, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scurtă, au apărut salariul minim, concediul de maternitate și sistemul național de pensii (de care au beneficiat după 1965 și țăranii din colective). Pe scurt, Uniunea Sovietică și statele-satelit au devenit state asistențiale Într-o formă embrionară, cel puțin În aparență. Însă reformele mai Îndrăznețe ale lui Hrușciov nu au produs surplusul alimentar promis (alt motiv pentru care colegii l-au părăsit În octombrie 1964). În special cultivarea pământurilor „virgine” din Kazahstan și sudul Siberiei s-a dovedit un dezastru: anual
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cazuri marginale. Mișcarea neofascistă Movimento Sociale Italiano (MSI) nu a obținut mai mult de 6,8% din voturi la alegerile naționale și, oricum, se străduia să pară un partid politic legitim. Naționaliștii din Germania nici măcar nu se deranjau să păstreze aparențele legalității, dar ponderea lor electorală era, ca și În cazul partidelor similare din Belgia, Franța sau Marea Britanie, neglijabilă. Pe scurt, comunismul sau fascismul, În avatarurile lor clasice, nu aveau nici un viitor În Europa Occidentală. Amenințarea reală la adresa păcii civice venea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]