9,168 matches
-
să ne despărțim niciodată. De promovarea tradiționalismului noastru avem foarte mare nevoie, mai ales astăzi. Să nu ne mai intereseze oare versurile de genul acesta, în ce împrejurări au f ost ele rostite?: .ʺCu un dor nespus Mă uit spre apus: Acolo mi-i viața, Acolo-i speranța. Să fim fericiți De-am fi toți uniți.ʺ Sau altfel de versuri: „... Rusule și măi muscale Nu-mi fă țara de ocară, Că Dumnezeu are scară: Are o scară de suit Și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Ur căm culmile în strigătele sălbatice ale surugiilor care-și îndemnau astfel caii la drum. Urcăm o vale împădurită”. Apoi platoul accidentat al Iașilor „Din depărtare orașul părea foarte întins - case albe, clopotnițe strălucitoare, multă verdeață...” Intrară în Iași către apusul soarelui. Pe str ăzi lungi, pline de meseriași, cu case mai sărăcăcioase decât la B ucurești. Evreii tocmai se pregăteau să meargă la sinagogi. Mulți erau chiar în drum. Coborâră în grabă la un han. Vroiau să meargă și ei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la 50.ooo de suflete, din care evreii reprezentau jumătate, poate 20.000, spuneau oficialitățile. Evreii credeau că ei totalizau 15.000, 10.000 sau... 3.500 familii. Dar să revenim la ceremonia Ispășirii, la înc heie rea ei. La apusul soarelui, evreii se roagă pentru ultim a da tă. Urletele lor devin grozave, mai teribile decât până atunci, pentru că, dacă, înainte de apariția stelelor, ei nu capătă iertare, rămân cu păcatele asupra lor tot anul. Ceremonia sfârșitului sărbătorii cuprinde un fast
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
aceste vorbe, S-a mirat, și a zis celor ce veneau după El: "Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare. 11. Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus, și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. 12. Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde vor fi plînsul și scrîșnirea dinților." 13. Apoi a zis sutașului: "Du-te, și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
v-am spus mai dinainte. 26. Deci, dacă vă vor zice: "Iată-L în pustie", să nu vă duceți acolo! "Iată-L în odăițe ascunse", să nu credeți. 27. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede pînă la apus, așa va fi și venirea Fiului omului. 28. Oriunde va fi stîrvul, acolo se vor aduna vulturii. 29. Îndată după acele zile de necaz, "soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
se poate merge mai departe, oricât de rău ar fi. Iar cu medicamentele necompensate e jale. Dar nu-i nimic. Cu mânjii, cu hergheliile noastre cu aripi vom alerga pe mai departe și mult mai sus în stima celor din Apus. Trăiască Lupta pentru Pace !” “Domnilor, vă vorbește un doctor veteran navetist cu o înde-lungată experiență în creșterea, îngrijirea și înmulțirea vacilor de lapte. Nenumărate vaci mi-au trecut prin mână. Și iată că a apărut ca un Ducipal, cum spunea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Charles Lloyd (care l-a lansat pe Petrucciani În America, așa cum o făcuse și cu Keith Jarrett, cu 25 de ani În urmă) cîntînd la saxofon pe o faleză de o frumusețe neverosimilă la marginea căreia izbucnea Pacificul sub un apus de soare delirant, cu Michel undeva mai În spate, ascultînd apusul și saxofonul, urmate de o suită de imagini cu Michel discutînd prin studiouri de Înregistrare, bătut pe spate de ingineri de sunet, rîzÎnd Împreună cu mari muzicieni, apoi așezîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o făcuse și cu Keith Jarrett, cu 25 de ani În urmă) cîntînd la saxofon pe o faleză de o frumusețe neverosimilă la marginea căreia izbucnea Pacificul sub un apus de soare delirant, cu Michel undeva mai În spate, ascultînd apusul și saxofonul, urmate de o suită de imagini cu Michel discutînd prin studiouri de Înregistrare, bătut pe spate de ingineri de sunet, rîzÎnd Împreună cu mari muzicieni, apoi așezîndu-se la pian cu firescul unei respirații și devenind muzică, jucîndu-se pe clape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îmi vine-n cap același răspuns, e posibil ca nenumăratele și aparent inofensivele călătorii pe care aproape toți vesticii le fac Începînd de la vreo doi ani Îndesați În rucsacul părinților prin toată lumea, luînd contact cu alte orizonturi, peisaje, oameni, catedrale, apusuri, bucătării, muzică, haine, istorie, stil, să le lărgească spațiul mental, desăvîrșindu-le formarea prin conexiune directă cu diversitatea și suplinind absența lecturilor de care noi, făpturi obligate de ani de zile la staționare, sîntem atît de mîndri, fiind convinși că reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numai să mă simt mai singur. Am plecat, mulțumind pentru fructele și dulciurile pe care mi le adusese un frate. Nu am mai luat drumul întoarcerii, ci am pornit mai departe, pe aceeași șosea, spre Ranaghat. Ajung în Bally aproape de apusul soarelui. Caut și aci Gangele, îl privesc lung, fumând alene, îl privesc cum curge lin și vast către orașul nostru. Stau pe o piatră, înconjurat de câțiva copii, care la început îmi strigă într-o engleză stropșită: "Maimuță albă!", apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ghiceam că am o față descompusă, cu barba crescută, cu părul strivit în timpul somnului, hainele murdare și mâinile negre. Începusem să mă uit, să uit de mine, și aceasta îmi dădea și mai multă poftă la drum. Am mers până la apusul soarelui fără să mai întîlnesc sate, mtîmpinînd numai care cu boi și câte un camion hodorogit. A fost o zi de cumplită arșiță ziua aceea, și mă opream la fiecare fântână să beau și să-mi răcoresc fața. M-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din spate se auzeau înaintînd spre ei, cu farurile stinse, o coloană nesfârșită de camioane rusești. Noaptea era aici limpede și rece. Cerul parcă se apropiase deodată, scăpărând de stele, cu un singur nor, transparent, plutind departe, în fața lor, spre apus. La răstimpuri, ajungea până la ei o adiere leneșă de vânt, cu miros de iarbă uscată și benzină. Zărise de departe arborele crescut singuratic și îi fluieră scurt, să se îndrepte într-acolo, să se odihnească. Dar Zamfira îi făcu semn
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
irecognoscibili și față de noi înșine, și unul față de altul... Înainta încet, parcă pierdut în gânduri, și văzând că Darie îl urma, se opri. - Nu, adăugă zâmbind, acesta-i drumul. Drumul dumitale este de cealaltă parte, și înălță brațul înapoi, spre apus. Grăbește-te. Ești așteptat... Îl salută cu un gest scurt, apoi se întoarse și se îndreptă spre câmpie, călcând agale, cu câinele înaintea lui. Își aduse deodată aminte de Zamfira și Iliescu și grăbi pasul. Simțea că dintr-un moment
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sânge, și auzea sângele zvâcnind în tâmple, bătîndu-i să se spargă în urechi. Ceilalți adormiseră, cu batista pe față, cu mâna pe carabină, dar se trezeau pe rând, la răstimpuri scurte, și-l cercetau cu privirile, câteva clipe. Târziu, după apusul soarelui, Darie își dădu seama de ce nu poate dormi. Se aflau în aceeași porumbiște în care intraseră cu multe zile înainte, nu-și mai putea aminti cu câte; se aflau la câteva sute de metri, sau poate mai puțin, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Se ridică brusc și, fără să-i privească, porni din nou, repede, aproape alergând. Nu mai era lumina de aur de la pod, și nici fluviul nu părea atât de aproape. Îl zărea, îl ghicea mai mult, departe, în fața lui, spre apus. Dar alerga cu o bucurie uitată, copilăroasă, simțindu-se copleșit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles. Și atunci își aminti: Nu i-am binecuvântat... Se opri, aproape cu părere de rău. Auzea cum i se bate inima din ce în ce mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Când primele fulgere s-au încrucișat deasupra orașului, uzina electrică a întrerupt curentul. Aproape jumătate de ceas trăsnetele au urmat unul după altul, ca și cum ar fi fost o singură, nesfârșită explozie. De la fereastră urmărea mai ales fulgerele care cădeau, către apus, pe colinele stâncoase care se revărsau abrupte dinspre munte. Ploaia torențială s-a potolit pe nesimțite și, pe la 3, cerul a început să-și piardă culoarea de păcură. Curând s-au aprins felinarele electrice și, de la fereastră, putea vedea acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tremurînd tot - fărĂ să spun nimic. — Auzi, Harry? Nu vrei să-mi dai măcar o băutură? Nu vreau să m-apuce tremuratul. I-am dat una și pe urmă ne-am așezat și am așteptat să se Întunece. Era un apus frumos și bătea o briză ușoară, plăcută, și cînd soarele aproape că dispăruse am pornit motorul și am luat-o Încet spre mal. Stăteam În Întuneric, cam la vreo doi kilometri de mal. După ce apusese soarele, curentul devenise mai vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mîini și mirosea frumos; Nick văzu cît de Întunecat Îi era spatele și ce pete strălucitoare avea, la fel ca marginile Înotătoarelor. Erau albe la margini, apoi venea o dungă neagră și În cele din urmă stomacul - auriu ca un apus superb. Nick Îl ținea cu mîna dreaptă și abia dacă-l putea cuprinde. „E cam mare pentru tigăița noastră“, se gîndi. „Da’ acum, că l-am rănit, trebuie să-l omor.“ Îl izbi scurt În cap cu mînerul cuțitului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Se merge destul de ușor pînĂ unde va trebui să ajungem, doar că o să urcăm. Urcară pînĂ se Întunecă și apoi se opriră din nou. David doborîse două bibilici cu praștia - dăduseră peste un stol mic ce traversa cărarea chiar Înainte de apusul soarelui. PĂsările ieșiseră pe cărarea elefanților, cu mersul lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-a rupt spinarea uneia și ea a Început să se zbată și să se clatine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe un ton blînd. Trebuie să-ți vină ceva după o zi atît de Încărcată. CÎnd o să-i culeagă pe răniți? Întrebă fata. Nu purta pălĂrie și mergea lejer, cu pași mari, iar părul, de un gălbui prăfuit În lumina apusului, atîrna liber peste jacheta scurtă cu guler de blană. CÎnd Își Întoarse capul, părul Îi zbură Într-o parte. Era albă la față și părea că-i e rău. — Ți-am mai zis, după ce se lasă Întunericul. — SĂ dea Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aici ți-i drumul”, vere. În situația asta trebuie să pornim la drum apostolește. Pe cale om mai schimba o vorbă-două. Fără alte cuvinte, am luat-o din loc cu ochii ațintiți asupra turlelor Mitropoliei, ce ni se arătau în vâlvătaia apusului ca o izbăvire. Așa obosit cum eram, mintea tot mai dădea încă semne de viață. Tocmai mi-am adus aminte că la sfârșitul vieții Alexandru Lăpușneanu voievod a fost călugărit cam cu de-a sila, primind numele Pahomie... Privesc la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
răstit: “Gde Berlin?” Moș Dumitru a priceput întrebarea, fiindcă în primul răzbel a avut de a face cu “lifta” și îi știa graiul... Răspunsul lui nu s-a lăsat așteptat: “Uite. Vezi dealul ista? - a întins moș Dumitru mâna spre apus. Ei, dacă îl vezi, atunci mergi pe el până înebunești, apoi apuci câmpii la dreapta și... numaidecât dai de Berlin - ‘tu-vă mama voastră de lighioane!” Și nu i-a fost frică bătrânului să-i spună una ca asta? Dacă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vreme, cu ochii în soarele gata să asfinețească...Dimineața, răsăritul soarelui l-o găsit tot așa, cu privirea rătăcind pe întinderile nesfârșite din fața lui...Abia în crucea zilei s-o trezit din rătăcire. S-o ridicat și o pornit spre apus...O tot mers, fără să mănânce nimic, vreme îndelungată. Doar cu apă își ținea zilele și abia după vreo lună o ajuns la graniță. Acolo, grănicerii ruși o pus mâna pe el și nici una nici două l-o închis. Cică
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu o umbră de supărare - Ion Cotman... In ziua aceea, deși era ger, drumul nu li s-a părut greu. Soarele le-a zâmbit într-un dinte din zori până către seară, iar când se aflau aproape de Crâșma din drum apusul și-a luat rămas bun, înfășurat într-un văl roșu. La noapte va fi un ger strașnic - a prorocit Vasile Hliboceanu, privind purpura asfințitului... Cam ai dreptate, Hlibocene. Dacă astăzi o fost ger, apoi mâine îți îngheață și răsuflarea - l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Reșef; Telah, fiul său, Tahan, fiul său; 26. Laedan, fiul său; Amihud, fiul său, Elișama, fiul său; 27. Nun, fiul său; Iosua, fiul său. 28. Ei aveau în stăpînire și ca locuință Betelul cu satele lui; la răsărit: Naaran; la apus: Ghezer cu satele lui, Sihemul cu satele lui, pînă la Gaza cu satele ei. 29. Fiii lui Manase stăpîneau Bet-Șeanul cu satele lui, Taanacul cu satele lui, Meghidoul cu satele lui, Dorul cu satele lui. În aceste cetăți au locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]