8,705 matches
-
viteză reglabilă, în fața subiectului. La prima încercare, dat fiind că subiectul nu are experiența acestei activități și nici nu s-a fixat câte inele trebuie să atârne în cârligele aparatului, nivelul de aspirație va fi nedeterminat. La prima încercare a atârnat 4 inele, dar această performanță nu este trăită de către subiect nici ca succes nici ca eșec. Dacă însă, încearcă a doua oară, el nu se mai mulțumește cu atârnarea a trei inele; trebuie să atârne cel puțin patru, fiind nemulțumit
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
nedeterminat. La prima încercare a atârnat 4 inele, dar această performanță nu este trăită de către subiect nici ca succes nici ca eșec. Dacă însă, încearcă a doua oară, el nu se mai mulțumește cu atârnarea a trei inele; trebuie să atârne cel puțin patru, fiind nemulțumit de fiecare dată când atârnă mai puține cârlige decât ar dori, trăind fiecare probă ca pe un succes sau insucces în funcție de reușită. Putem spune că aceea și performanță poate fi socotită de aceeași persoană ca
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
performanță nu este trăită de către subiect nici ca succes nici ca eșec. Dacă însă, încearcă a doua oară, el nu se mai mulțumește cu atârnarea a trei inele; trebuie să atârne cel puțin patru, fiind nemulțumit de fiecare dată când atârnă mai puține cârlige decât ar dori, trăind fiecare probă ca pe un succes sau insucces în funcție de reușită. Putem spune că aceea și performanță poate fi socotită de aceeași persoană ca succes sau ca insucces. Nivelul de aspirație se schimbă, în
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
după program/ ninge după toate canoanele artei./ Nu mă mai gândesc la dumneata, la tine, deloc.// La douășpe ziua mă simt cel mai bine./ Creierul meu lucrează-n acord. Își pune mănușile/ își pune livreaua de protocol./ Creierul meu care atârna spre sălile de disecție/ sau de ședințe,/ rebelii, hormonii din demisol.” Odată cu Șaizeci și nouă de poezii de dragoste (1982), volum urmat de Niagara de plumb (1984), Emisferele de Magdeburg (1987), de antologia Fereastra în zid (1988) ș.a., textul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
Dumitrescu este scara. În gravurile sale, scările urcă și coboară neliniștitor pe trasee perspective frontale sau oblice, în armonie cu căpriorii podului, orientați și ei tot perspectiv. Spațiul imaginat de el devine dramatic, răscolitor, accentuat și de silueta celui care atârnă de o grindă. În ciclul de gravuri „Mitul Minotaurului“, Marcel Chirnoagă sugerează adâncimea spațiului cu ajutorul formelor labirintului, care se prelungește spre linia de orizont. Este o modalitate inspirată de a da amploare labirintului sau lumii văzute ca labirint. Hokusai, în
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
eliminată, carnalitatea "se transformă într-un joc cu accente tulburătoare"100: "Iubitul meu, ești fiul meu./ De-aici răsare totul./ Ce nu se poate distruge/ Alunecă între părinți și copii,/ Nu-ți stinge auzul/ Cu legile lumii acesteia,/ Întreg universul atârnă/ În firul de sânge care ne leagă pe noi/ Ca o taină curată./ Tu apleacă-te doar și, copilărește,/ Sărutându-mă pe gură, tată". (Numai iubirea) Totuși, erotismul se degradează sub influența cuvântului care ucide: "Te chem,/ Dar violent ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reîntoarcerii spre tărâmul copilăriei apare și aici, din nou anticipând universal volumelor ce vor urma: "Eu vin din vară,/ E o patrie fragilă/ Pe care orice frunză,/ Căzând, o poate stinge,/ Dar cerul e atât de greu de stele/ C-atârnă uneori până la pământ/ Și dacă te apropii auzi cum iarba/ Gâdilă stelele râzând,/ Și florile-s atât de multe/ Că te dor/ Orbitele uscate ca de soare,/ Și sori rotunzi atârnă/ Din fiecare pom;/ De unde vine eu/ Nu lipsește decât
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dar cerul e atât de greu de stele/ C-atârnă uneori până la pământ/ Și dacă te apropii auzi cum iarba/ Gâdilă stelele râzând,/ Și florile-s atât de multe/ Că te dor/ Orbitele uscate ca de soare,/ Și sori rotunzi atârnă/ Din fiecare pom;/ De unde vine eu/ Nu lipsește decât moartea,/ E-atâta fericire/ C-aproape că ți-e somn". (Dinspre țara din care venim). Nostalgia recompunerii vârstei tinereții devine oboseală, iar oboseala își găsește refugiul numai în interior, care poate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
te evaporezi, da? Păi sigur, se eterizează dumnealui că nici nu mai poți pune mîna pe el... nici în casă, nici pe stradă, nici în pat. Dumnealui e chiar eterul în persoană. Abur de iubire iar eu, vai, greutatea care atîrnă de abur și nu-l lasă să se miște, să plutească pe sub fustele fîțelor moarte după poeții bolnavi de infinit, veșnicii pacienți în sanatoriul propriilor lor drame închipuite și alte bazaconii. Ei lasă că te fac eu concret. Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înconjurat de o structură radială de cute se recomandă drept centru primar, chiar și numai datorită locului său, aproape de nivelul ochiului privitorului. Centricitatea structurii radiale îl captează într-un fel. Ea adoptă o simetrie bilaterală, ca replică la piatra care atârnă din centrul principal și acționează ca reprezentant al forței gravitaționale, trăgând în jos obiectul primordial. Relația dinamică între centricitatea obiectului principal și atracția excentrică exercitată de centrul secundar constituie tema operei. Suntem invitați să observăm tipul special al echilibrului în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
condițiile optice date nu îl constrâng de la sine pe privitor să conlucreze cu opera. Acesta poate rezista cererilor structurii ei formale și hotărî în mod pervers, de exemplu, în cazul reliefului lui Sekine, să-și concentreze privirea asupra pietrei care atârnă suspendată de la mijloc. O ființă mes chină situată în fața reliefului ar putea proceda astfel. Din moment ce privitorul, ca punct central dinamic, conferă un plus de greutate și importanță oricărui loc asupra căruia își concentrează atenția, el poate încerca să facă din
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
frumusețea clasică a feței. Când o parte a unui obiect vizual este așezată pe un centru de echilibru, acesta poate dobândi o greutate curios paradoxală. Am observat, de exemplu, cum capul Fetei bolnave a lui Munch devine pivotul de care atârnă corpul, deoarece centrul pernei dădea capului o greutate pe care n-ar fi avut-o dacă s-ar fi aflat în alt loc. Un efect similar este realizat într o pictură de Gentileschi (figura 66), unde capul este singura parte
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
îmbogățită de tema dinamică a contrariilor care se compensează reciproc. Observând cel de-al doilea exemplu, desenul lui Michelangelo, să ne amintim mai întâi că în arta medievală figura lui Hristos a fost deseori reprezentată atât de schematic, încât corpul atârnat cu brațele desfăcute coin cidea cu brațele crucii. În secolul al XVI lea, Michelangelo descompune axa verticală a corpului prin capul aplecat deasupra unui piept înclinat în direcție opusă și o altă contramișcare a picioarelor. Toate acestea se adaugă unei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
luminile, așa pur și simplu fără vreo valoare simbolică, fără nuanțe, pentru că urmează o înșiruire de obiecte și fapte care nu mai comunică între ele; lupii, ca și prietenii, îi ațin calea, sub pașii lor crește o floare, lupii vor atârna de umbra lui, inima i se va rostogoli în iarbă, în noapte, sămânța se roagă. Și lumea de obiecte se îndepărtează din ce în ce, fără să se încifreze într-o altă realitate, în vis sau în întuneric. Exemplele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
felul cum acesta așează imaginile pe pânză, precum și un anumit ton de culoare și mai ales cum reușește să întoarcă lucrurile spre prototipuri, felul cum le purifică, dându-le posibilitatea de zbor amintind de tehnica compoziției pictorului: "De păsări pământul atârnă/ Seara-l vezi/ Razele înfipte primăvara-n el/ Abia plutind sub aripă departe/ abia ajung în cealaltă parte" ("Invers"). Poetul urcă dinspre moarte spre copilărie: Atâta toamnă cade peste noi,/ Atâta lună luminos de mare/ S-a inversat lumina/ Parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
umane. Cum ne îndeamnă societatea să condamnăm? Încercați, spre exemplu, să analizați lista trăsăturilor negative ale omului pe care limba ni le pune la îndemână! Dacă puse în balanță cu cele bune (ca număr dar și cu frecvență a utilizării) atârnă egal, putem vorbi atunci de o societate echilibrată. Dacă nu, atunci suntem toți orientați de societate către o judecată aspră a semenului (dublată de o scuză generală în ceea ce ne privește). * Nașterea în comunism a făcut ca pentru mine personalitatea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a fost pregătită, instituind astfel cel puțin pretenția unei a doua naturi (cultura). Această constrângere aduce cu sine și un preț ce trebuie plătit, de justa evaluare a efectelor secundare depinzând gândirea mecanismelor sociale adecvate. * Una din întrebările grele ce atârnă asupra societății contemporane este dacă mecanismul similar roții hamsterului creat de societatea de consum generează suficientă motivație și îndeajuns de puțină angoasă. * Cred că pentru a putea fi considerat bun, un curs de epistemologie sau logică trebuie să înceapă cu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statua lui Traian, ai Comițiului agricol și ețetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru... Brânzovenescu: Așa e... Farfuridi: Așa e, dar... Trahanache: Dar ce? Numele candidatului poate să fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, după cum cer enteresurile partidului. Din moment în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statua lui Traian, ai Comițiului agricol și ețetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru... Brânzovenescu: Așa e... Farfuridi: Așa e, dar... Trahanache: Dar ce? Numele candidatului poate să fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, după cum cer enteresurile partidului. Din moment în moment așteptăm să-l știm... Prefectul trebuie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dreaptă sunt bănci dese și scaune; sub estradă, asemenea. Peste tot sunt bănci și scaune, afară de o cărare lăsată liber de la ușa de intrare din fund prin mijlocul scenii, pe unde vine și se duce lumea. Pe pereți câteva lămpi atârnate în cuie. Lumină cam săracă. La ridicarea perdelii, Trahanache este la masa prezidențială în jețul său, la spatele tribunei. Împrejurul mesii, Brânzovenescu și alți cetățeni. -Înaintea tribunii, cu spatele spre dânsa, alegători, cetățeni, public, unii șezând jos, alții în picioare
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
începe să se înece) trebuie să [sic] zică asemenea toți aceia care nu vor să cază la extremitate (se îneacă mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderați... adică nu exagerațiuni!... Într-o chestiune politică... și care, de la care atârnă viitorul, prezentul și trecutul țării... să fie ori prea-prea, ori foarte foarte... (se încurcă, asudă și înghite) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?... Da... Pentru ce?... Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și nu cedează în fața eventualelor dificultăți, - aceștia preferați de mine, la care mă gîndesc ori de cîte ori iau pixul în mînă. Asta nu înseamnă, iarăși, că așa va fi: am spus „teoretic”, adică ideal!... „Adesea de numele bine ales atîrnă reputația unui om”. Constatarea mi se pare adevărată. Cel ce a făcut-o se referea (cu admirație prefăcută, pregătind un atac critic) la Delavrancea: „în alegerea numelui său d. Delavrancea e comparabil cu pneul Michelin «qui boit l’obstacle», care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacăului/ Vîjîie vîntul/ Și-ntunecă lumea/ Un cer ca pămîntul/ Și codru pe codru/ Se umple de clocot,/ Iar toamna în hohot/ Le cîntă prohodul...” Următoarele versuri redau exaltarea și spaima în fața marii amenințări: „Și parcă mă cheamă,/ De crengi atîrnînd,/ Avesalomi gemînd/ Cu plete ncîlcite.../ De spaimă mă prind/ Priviri rătăcite,/ Și mintea de zgomot,/ Nimic nu-nțelege...” Chemarea furtunii este o chemare a pămîntului, a morții, iar poezia, în ansamblul ei, lucru clar exprimat spre final, e un „Mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vești, tulburat, regele se caină neputincios: „O, fiul meu Avesalom, Avesalom, fiul meu! Mai bine muream eu în locul tău! Avesalom, Avesalom, fiul meu!”7) Din toate aceste scene sfîșietoare, lui Bacovia i-a rămas vie în minte cea cu Avesalom atîrnînd de crengile copacilor. în versetele biblice care o descriu nu-i notat nici un gest, nici o vorbă de-a acestuia. Avesalom e înfățișat ca o țintă mută; nu se zbate, nu strigă. Bacovia și l imaginează „gemînd”8), nu singur, ci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]