10,418 matches
-
să recunoască participarea. Se votează sancțiunea "vot de blam cu avertisment", dar sunt numai 9 voturi pentru. Se votează sancțiunea "vot de blam", care se aprobă cu 40 de voturi pentru (56,3%). În final, studenta recunoaște că sancțiunea este blândă în raport cu fapta și se angajează să corecteze greșeala comisă. Apoi își ia angajamentul să contribuie la ridicarea prestigiului Facultății. Să ne mutăm la Facultatea de Fizică. În ședința BOB Fizică din 23 februarie 198731 tovarășul Popa Gheorghe propune ca tovarășul
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a-i face un portret ca om și coleg. Atât cât am reușit să-l cunosc, aș spune că sub masca unui om sobru, distant, deosebit de exigent, care se ia uneori poate prea tare în serios, se ascunde un om blând, cald, mânat de cele mai bune intenții, pe care te poți bizui, care acceptă opinia celuilalt fără să fie deranjat dacă este contrazis, care gustă o glumă și un păhărel, care știe să se facă plăcut într-un anturaj select
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
zile după ce prezentasem scrisorile de acreditare președintelui Republicii Uruguay, am participat la recepția de stat oferită în cinstea Papei (Wojtyła) care sosise în vizită oficială la Montevideo. Când i-am strâns mâna, s-a uitat la mine cu o privire blândă și m-a ascultat cu interes când, în trei fraze, i-am spus că-i aduc un călduros salut din Ierusalim, orașul păcii, orașul unde a pătimit Yeshua, orașul care-l așteaptă cu brațele deschise. Papa mi-a mulțumit pentru
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
remarcat în imensa pustietate, se odihneau puțin înainte de a intra în contrast cu natura aceea moartă. Dar nu mai pot merge, mor de foame, se adresează un băiețel de 12 ani, poate cerului, poate pustiului sau poate tatălui său. Cu o voce blîndă, tatăl încearcă un răspuns fără noimă: De unde, dragul tatii? Cei doi drumeți urcau dealul Ungureniului spre Săveni și copilul era supus unui efort încă și mai mare acolo, spre Glodul Alb, locul blestemat, vamă a morții ce își lua un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
numai pe Sabine le-au furat romanii, domnule primar. Oamenii de pe aici nu erau războinici însă erau harnici și prosperau în comerțul cu etruscii. Romanii au luat tot ce-au găsit. Oare să fie un pic de ranchiună în vocea blîndă pe care o ascult? Un regret, o părere de rău? Știe omul acesta cine constituie rădăcina sa? Mă frămîntă imagini cu vechime de peste două milenii, imagini deteriorate de filme făcute de ignoranți și de sforțări inutile de a vedea ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lungă și largă care adăpostește Florența, Prato, Pistoia și, mai spre mare, Pisa. O oază de liniște și verde cît cuprinzi cu ochii pînă la munții care constituie pavăză contra vremii rele. O vale care clocotește de viață, cu oameni blînzi care vorbesc dialectul toscan. Guarda, signor sindaho, îmi atrage atenția viceprimarul orășelului, Quarrata. Și aveai ce să vezi, plaiuri mioritice, case bine zidite, vii, măslini, fantezii ale naturii. Eram puțin posac pentru că, sincer să fiu, nu ardeam să văd cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
capcana stîncilor grecești, pline cu vile albe, strălucitoare, care mulțumesc zeului Soare pentru permisiunea de a exista pentru puțin timp în raport cu eternitatea. Este timpul cînd grecii dorm cel mai odihnitor somn al zilei sub răcoarea adusă pînă la pat de blînda briză elenă. Își refac forțele pentru încă o zi de activitate sub dogoarea soarelui, neascuns niciodată sub vreun norișor. Bărcuțe rătăcite merg, aparent fără treabă, fără grabă și fără o direcție precisă. Singurul lor rol ar fi să zumzăie ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de a-ți crea un univers propriu. Atît timp cît sfera lui nu se intersectează cu a ta, de ce adică să nu surîzi puțin cînd traiectoriile se apropie pentru un nimic de cîteva clipe? Coborîm din tramvai și primesc un blînd surîs de la cineva care îmi oferă întîietatea. Tack (mulțumesc), murmur eu abia auzit. Un nou surîs mă asigură că a receptat recunoștința mea. Tramvaiul ne-a adus în port, unde un vapor din cretă ne așteaptă să ne ducă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în simbioză cu piatra. Alte insule, mai mari, au fost cucerite de o vegetație luxuriantă, care ocrotește vile paradisiace, cu bărcuțe la pontoane. O fi nordul aici? Înțeleg că vara este răcoare, dar iarna cum se face că-i mai blîndă decît aceea de la noi? Vaporașul înoată voinicește, oprește din insulă în insulă, lasă și ia puțini pasageri, mai lasă pachete, cutii și multe altele. Cele ce trebuiesc omului, lapte, bere, detergenți și ce-o mai fi. Stăm pe punte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
casa ei, de la insula ei, de la șoferul celor două mașini de pe insulă, hăzosul Dennis Sture, de la cele două capre și șase oi ale bogătanului care deținea colosala suprafață de cinci ari. Taxiul și salvarea, singurele mașini de pe insulă, aveau același blînd șofer și nu s-ar fi putut ciocni niciodată. Acestea constituiau factorii majori care poluau miile de tone de aer pur cum numai în Nord se găsesc. Semnele de circulație cedează trecerea, stop, obligatoriu spre dreapta, sens unic etc. marcau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu senzația vagă de a fi învins destinul, de a fi puțin nemuritor, de a avea tăria să retrăiesc ceva ce parcă a fost un vis. Soarele aruncă spoturi de lumină printre norii grei care prevestesc sfîrșitul vremurilor bune și blînde. Lumina sa este crudă, nemodificată de atmosfera fosforescentă a Nordului. Stînci uriașe au fost puse anapoda de un artist neglijent la detalii. Peste tot, complet neșlefuite și, mai ales, în calea vapoarelor, în calea celor care cred uneori că marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
găseai cu șorțul de gospodină prin bucătărie. Soția sa, Raluca, era mai cuconoasă și cam lăsa pe umerii soțului treburile ce de regulă i s-ar fi cuvenit. Ionică, puțină sare! striga Raluca spre bucătărie. Imediat, Raluca! se auzea vocea blîndă a soțului. Noi tăifăsuiam, mîncam, rîdeam și Ionică alerga mereu să aducă cîte ceva. Ca să ne simțim bine. Acum să nu se creadă că Raluca nu făcea chiar nimica. Făcea și ea o mulțime de lucruri. De exemplu, împletea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fotolii și canapele din răchită. Comode cum numai cei care le folosesc o știu. Pe măsuță, distinsa și culta doamnă Sikorski pune o tavă cu aperitivele noastre preferate. Este o lumină de spre seară cum doar în Cuba se întîlnește. Blîndă, caldă, suavă. O boare de vînt ne răcorește cu o mîngîiere timidă. Am impresia că pe Sikorski îl cunosc dintotdeauna. Ne-am împrietenit de la prima recepție la care am participat. A venit direct la mine și m-a abordat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu un nisip mășcat și cîțiva palmieri îndrăznesc să caute apă dulce la cîțiva metri de apele oceanului. Umbrare din stuf se închiriază pentru un dolar. Lume multă și variată profită de briza răcoroasă, de apa călduță și de soarele blînd al dimineții. Bătrîni venerabili au părăsit Europa friguroasă pentru a trișa puțin destinul. Folosesc din abundență creme ecran care, culmea, chiar au efect protector. Stau și observ atent lumea pestriță, fac speculații logice și consider că sînt îndreptățit să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
frecvent 85%, îți amintea că peste tine au trecut anii și că oasele tale au totuși multe beteșuguri ascunse. Mi se părea că în ziua aceea Soarele coboară cam obosit de atîta pîrjoleală. Cu ultimele puteri arunca o lumină caldă, blîndă, ca un regret de om bătrîn. Fotoliul din bambus era comod și ochii lacomi de atîta frumusețe oboseau. Berea era rece și tihna desăvîrșită. Priveam golful acela numit și "Capcana piraților" și gîndul mă ducea la vremurile dure, trăite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Apele astea curate au înghițit destine, speranțe și mult viitor. Dar cine îi mai plînge în afara unor muieri cu privirile înecate în depărtările oceanelor albastre? Moarte deja și ele de mult. O, da, plînge Bahia de Nipe prin tînguielile brizei blînde. Briza îmi mîngîie fața și-mi povestește monoton crîmpeie din istoria însîngerată a acelor locuri. Și, n-au fost pedepsiți de Dumnezeu? Într-un timp erau o duzină de nave pirat, îmi răspunde briza. Atacau convoaiele în drum spre Europa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bărbat desăvârșit. Începând coborârea la vale pe Dealul Crucii, sau mai nou numit, Dealul Teilor, aceștia erau în plină iarnă, fără frunze, doar cu crengile înălțate spre înaltul cerului, parcă rugându-se de bunul Dumnezeu spre a da o iarnă blândă, fără geruri distrugătoare, să poată întâmpina viitoarea primăvară cu muguri sprinteni, care să deschidă ușițele frunzițelor ce vor respira și se vor bucura de lumina și dulceața soarelui primăvăratec, spre frumos, spre înflorire, dând parfumul ca răsplată a primirii rugăminții
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de deziluzii care te demobilizează. Între timp, trăiești din expediente, mereu convins că e vorba de ceva pasager, care nu te reprezintă. Îți menajezi, tenace, orele libere (ca să poți reflecta în liniște la ce-ar fi de făcut), cultivi plezirismul blând al câtorva tabieturi private și te epuizezi în lungi conversații cu prieteni (care au o foarte bună părere despre calitățile și potențialul tău). Tipul D: Pragmatismul. Ai, de la bun început, o imagine clară despre ce vrei să realizezi (confundând, cum
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
i se mai spunea mâniei în textele vechi), dar inarticulat: se lasă otrăvit de propria reacție și se prăbușește, extenuat, în ineficiență și dezgust. Pentru mulți, mânia abruptă e o marcă a virilității. Bărbatul e „iute la mânie“, femeia e blândă și iertătoare. În realitate, jerba impulsivității e asexuată. În orice caz, nu e semn de masculinitate reală. Antichi tatea știa că mânia e, adesea, opusul curajului, chiar dacă (și tocmai pentru că) împinge spre temeritate. Mânia e nebărbătească. Sintagma „popor vegetal“ nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stărilor și a obligațiilor lor, decăderea comerțului și cum acesta poate fi revigorat; impozitele și dările, cum acestea după folosul obștesc se micșorează și se măresc, cu cauzele genezei lor și cu temeiurile nedecisive ale îndreptării lor, prin cea mai blândă introducere a unui sistem prea milostiv, fără o constrângere la cea mai profundă umilință. Și deoarece rugămintea noastră primordială se întemeiază în principal pe păstrarea jurisdicției militare, la fel următoarele motive pot să servească, ca necesară împlinire a acestei rugăminți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ai Moldovei sunt înzestrați cu bunuri în Bucovina și sunt obișnuiți să fie tratați în toate împrejurările scurt, în felul militar și boierii privesc Bucovina drept un dulce loc de refugiu și de asemenea drept o pildă cu cele mai blânde instituții ale Preailustrei noastre case domnitoare, încât, chiar și cei care nu sunt nicidecum supuși jurisdicției locale, sunt devotați cu deosebită căldură și aplecare Preaînaltei case domnitoare, care, în cazul când Bucovina ar fi împărțită între diferite jurisdicții sau ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pe care chiar boierii sunt autorizați să le aplice. Deoarece de la începutul fericitei guvernări a Preailustrei case domnitoare acest soi de oameni au fost întrebuințați uneori la lucrări, pentru care le-a revenit din partea statului o bonificație, astfel chiar acest blând procedeu, pe care altfel nici nu-l puteau visa, a fost obstacolul din calea îndeplinirii obligațiilor lor și a încurajat închipuirea lor de a se considera prost administrați, de a incomoda pe Majestatea Voastră, sub semnătura de boieri, cu jalbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a proprietăților, a limbii, a așezării, a naturii necesităților și a încă alte o mie de punți; ba am putea spune chiar că Bucovina e dependentă de Moldova, prin faptul că aceasta din urmă îi oferă bucovineanului strâmtorat o climă blândă, ogoare, câmpii și pășuni în exces, o circulație deschisă și liberă, o așezare favorabilă desfășurării feluritelor activități, aceleași tradiții, aceleași obiceiuri, aceeași religie etc. Principala piață de desfacere a produselor bucovinene, aici fiind vorba de fapt mai ales de vite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
obiceiuri, chiar dacă, indiferent din ce motiv, ele rănesc grav sensibilitatea celor care le-au dat găzduire. Singura scuză ce poate fi găsită judecăților din 1988 și 1989 este că pentru acuzați o condamnare cu amînare reprezenta probabil o pedeapsă mai blîndă decît expulzarea. Etnologii sînt împinși pe scena publică și în alt domeniu. Unii dintre ei sînt invitați să facă parte din comisiile constituite cu scopul de a oferi guvernelor din diverse țări un aviz asupra noilor metode de procreare asistată
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
informația circulă atât de repede pe Internet, m-am gândit să scriu această monografie despre un om care a slujit școala pregătind generațiile actuale de specialiști. Cine oare nu-și aduce aminte de primii ani din școală când sub privirea blândă și vorba înțeleaptă a învățătorului a deslușit tainele scrisului, cititului și socotitului ? Școala este și va rămâne acea făclie veșnic aprinsă care răspândește în jurul său mireasma științei, a tot ceea ce mintea omului a acumulat de-a lungul timpului. Ca fiică
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]