9,344 matches
-
și noapte de noapte, tractorul său, cel nou, pe șenile, făcea minuni. Nu singur, firește, ci, cu el, cu Cercel Dumistrăcel, deasupra. Deasupra tuturor afacerilor, și a ideilor care l conduseseră, prin vară, la montarea, pe axele ecartamentului, a unei cabine inovatoare, prinsă doar în câteva bare sudate, care-i asigura mobilitate în mișcări, aerisire și spațiu, pentru a se privi, el pe lume și lumea pe el. De fiecare dată, cu mult haz și, chiar, cu tamtam. Firma i se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fi de bucurie? Oare, de ce-o fi, acel chicot? A, da, iată de ce e. Gata,își completează, ea, chicotul, pe care i-l preia, ca la o comandă, cel al noului venit pe lume. Da. Primul chicot, slobozit în cabina elicopterului, al noului născut, pe un asemenea atroce timp, la o asemenea înălțime, și-ntr-o astfel de împrejurare; chicotul Copilului Zăpezii. Era un băiețel, de mai bine de trei kg, perfect sănătos, căruia așa i-a și rămas, ulterior
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
hrană pentru coțofene și ciori, căprioara, câinele sau ratonul o ia la fugă, întreg, vindecat, în perfectă stare. Ceva mai jos de noi, de dom’ sergent și de mine, pe autostradă, un bătrân își trage camioneta pe dreapta. Iese din cabină, se duce în spate și ia de acolo o pătură. Se așază pe vine ca să lase pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile, în aerul fierbinte al dimineții. Bătrânul dă la o parte colțurile păturii și dezvelește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană maronie. Se ridică și se uită în lungul autostrăzii, în amândouă părțile. Se întoarce în cabina camionetei și-și aprinde o țigară. Așteaptă. Așteptăm și noi, dom’ sergent și cu mine. Asta este; am ajuns o săptămână mai târziu. Întotdeauna cu un pas în urmă. După ce s-a întâmplat deja. Prima apariție a Mântuitorului de pe Șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-mi cumpere cerceii cu topaze și smaralde. Într-un alt ziar, Cleveland Herald-Monitor, pe pagina de timp liber e un anunț care zice așa: În atenția clienților lanțului de magazine de îmbrăcăminte Apparel-Design „ Dacă ați contractat un herpes genital la cabinele de probă, vă rugăm să apelați numărul de mai jos, pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. Și, din nou, același număr de telefon al lui Stridie. În 1890, zice Stridie, a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mai degrabă roșul sângelui care-i șiroiește din genunchi. Stridie în genunchi. Helen în picioare, deasupra lui. Mona cu amândouă mâinile apăsate pe urechi, cu ochii strâns închiși. Stridie răscolește prin cenușă. Helen sângerează. Eu, unul, continui să privesc din cabina de telefon, și un stol de sturzi își ia zborul de pe acoperișul bibliotecii. Stridie, fiul cel rău, resentimentar, violent pe care l-ar fi putut avea Helen. Aceeași luptă pentru putere, veche de când lumea. Haide, n-ai decât, zice Stridie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
el! Formularea e oarecum nefirească, întrucât nu cerul este cel care „cade”, doar noi( de) cădem „când ne pierdem echilibrul.” Pentru liniștea și binefacerile zilei de mâine, trebuie să deschidem ochii foarte atent astăzi pe obrazul cui punem ștampila în cabina de vot. Când întrebi pe cineva ceva, e de preferat să ai pregătit un răspuns al tău care să te mulțumească! E mai ușor să strigi „hoțule” celui de lângă tine decât „hoțului” din tine. Nu se știe dacă, răbdând de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
său, care sărise să-i întâmpine și să-i ajute. De la porți și de prin dosul gardurilor, o mulțime de ochi de vărășteni iscoditori le urmărea fiecare mișcare. Vecinii aveau și ce vedea: Mariana, dichisită ca o cucoană, descinse din cabina autocamionului în praful uliței, ținând de mână un copil dolofan și foarte gălăgios, în timp ce Ștefănel, destul de răsărit acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă pe poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o puștoaică, Christian Îngenunche În fața ei ca s-o implore pe femeia În care aceasta se transformase să-i devină soție. Îi căzu la piept de parcă nu l-ar fi văzut chiar În ajun și-l trase după ea În cabina mare, lambrisată cu lemn de mahon, care strălucea blînd În lumina aplicelor din aramă. Dacă ar fi fost după ea, n-ar mai fi ajuns În veci la cabina dublă. Dar lui Christian Îi plăcea să nu se grăbească. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi văzut chiar În ajun și-l trase după ea În cabina mare, lambrisată cu lemn de mahon, care strălucea blînd În lumina aplicelor din aramă. Dacă ar fi fost după ea, n-ar mai fi ajuns În veci la cabina dublă. Dar lui Christian Îi plăcea să nu se grăbească. Îi plăcea s-o privească. S-o simtă. S-o amușine. Spunea că era preludiul care anunța plăcerea ce avea să vină. Marie avea impresia că el se temea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încît simți că o cuprinde amețeala. Ele Îi cercetară obrajii, Îi atinseră ușor curba dulce a buzelor, linia bărbiei voluntare, apoi i se afundară În plete, În timp ce gurile lor se regăseau. În sfîrșit, trupurile lor Înlănțuite se rostogoliră pe cușeta cabinei, picioarele li se Împletiră. Un ușor tangaj le accentuă plăcerea cînd deveniră o singură ființă. * * * Hotelul L’Iroise, cu douăzeci de camere, dintre care și un apartament, cu restaurant panoramic deschis spre o lungă plajă cu nisip alb, era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
năpădit de o roșeață bruscă. - Ei, Paul, preferi să te chem la poliție? - N-am făcut nimic rău, Îngăimă ucenicul, voiam doar să-i arăt vasul prietenei mele. Din explicațiile lui confuze, reieșea că se giugiulea cu prietena lui În cabina traulerului, noaptea precedentă, cînd venise Gildas. - Ne-am ascuns, așteptînd ca șefu’ să plece. Ne gîndeam că n-o să stea prea mult, dar a durat cel puțin zece minute. L-am auzit discutînd. - Era cineva cu el? Întrebă aprig tînăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privire surprinsă În direcția soră-sii, apoi, cu un aer morocănos, Îi Întinse o cheie polițistului. Fără să mai aștepte vreun răspuns, Fersen se Îndreptă spre lift, lăsînd În urma lui, ca un melc, o dîră umedă și noroioasă. CÎnd ușile cabinei se Închiseră, Marie se aplecă spre Loïc. - Prefer să nu-l slăbesc din ochi. Și să mai arunc cîte o privire și prin lucrurile lui dacă e necesar... Fratele ei o privi cu neîncredere, ca pe o străină și avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rușine meritul acelei eliberări anticipate. Ce taler cu două fețe! Christian o trăgea deja de mînă, spunînd sus și tare că de acum nimic nu se mai punea În calea plecării lor. Lucas Îi ajunse din urmă cînd intrau În cabina ascensorului. - Pot să-ți spun două cuvinte, Bréhat? Între patru ochi. - Fiecare la rîndul lui, atunci, ricană Christian. Cade bine, și eu am ceva să-ți spun. Începe să faci bagajele, scumpo, mă Întorc peste un minut. Înainte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a-și azvîrli țigara de foi și a se Întoarce În hotel. PÎnă să vină ascensorul, Își disciplinase deja gîndurile: copoiul făcea pe grozavul, n-avea nici o probă Împotriva lui, altfel l-ar fi vîrÎt deja la pîrnaie. Intră În cabina ascensorului cu un pas deja mai liniștit, ignorînd faptul că În aceeași clipă Lucas aduna cu grijă de pe jos restul țigării de foi azvîrlite pe nisip, nu din grija ocrotirii mediului, ci cu scopul de a-l trimite la laboratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întoarse capul spre ea și o cercetă cu atenție. Privirea lui trecu rapid peste obrazul Mariei, se opri asupra buzelor, o cuprinse toată. Apoi deveni distantă. - Am să mă instalez În altă parte... pînă se termină ancheta. Și intră În cabină. Ea alergă spre el, cu inima gata să-i sară din piept, cu ochii strălucind de lacrimi Încă stăvilite. - Nu pleca, murmură ea. El Își apropie degetul de butonul de comandă al liftului fără să-și ia ochii de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rotund și dulce, coapsele arcuite. PÎnă și o pînză de sac i-ar fi pus În valoare curbele senzuale ale trupului. În clipa aceea, o dori violent. Dacă ea va urca scara spre punte, o va trage după el În cabină, o va arunca pe o banchetă, va sări asupra ei acolo, imediat... Dar ea nu urcă scara. - Trebuie să dau o fugă pînă la Brest, am să mă Întorc În cursul serii, Îi spuse ea de pe ponton. Ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mărturie falsă și complicitate la crimă? Armelle Înghiți În sec, În sfîrșit redusă la tăcere. În amurg, În ceața care abia Începea să se risipească, silueta neclară a iahtului familiei Kersaint plutea Încet În derivă. Întins pe o banchetă din cabină, PM, inert, gemu, pleoapele Îi tremurară, deschise Încet ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se sculă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se risipească, silueta neclară a iahtului familiei Kersaint plutea Încet În derivă. Întins pe o banchetă din cabină, PM, inert, gemu, pleoapele Îi tremurară, deschise Încet ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei se trînti violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care intrase și Închisese ușa În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei se trînti violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care intrase și Închisese ușa În urma lui. Marie Înțelese imediat după privirea și după mersul lui că băuse din plin, se hotărî să nu-i facă nici un reproș și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întregi! Ar trebui să fii nevasta mea, dar tu mă tratezi ca pe un cîine! - Christian, te rog... - Ce făceai cu tipul ăla? Crezi că nu v-am văzut? Te porți ca o stricată! O Împinse cu duritate spre fundul cabinei, ea văzu În privirea lui tulbure efectul alcoolului, al geloziei, al excitației sexuale, un amestec nesănătos care o dezgustă și o făcu să simtă toată furia, să trăiască senzația de trădare, de nedreptate pe care o controla de mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
te pierd! Ești a mea! - Dă-mi drumul! Christian, oprește-te! Stai! Marie se zbătea, simțindu-i sexul În erecție frecîndu-se de ea, gura umedă care Îi morfolea cu zgomot sînii și țipă cuprinsă de dezgust și de disperare. Ușa cabinei se deschise atunci, dîndu-se de perete sub mîna lui Lucas. Nici măcar nu-și dădu seama cum de ajunse cu el pe chei. Merseră În tăcere. Apoi Lucas murmură fără s-o privească: - M-am amestecat În ce nu mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de el. 27 Christian, sunat de pe telefonul direct al lui Lucas, Încercase să se scoale, dar, sub efectul amestecului de alcool, adrenalină și impulsuri contradictorii care se agitau Înăuntrul lui, recăzuse greoi pe podea. Zgomotul făcut de deschiderea ușii de la cabină Îl scoase din prostrație. Avu o sclipire de speranță, Înălță capul schițînd un zîmbet, crezînd că o va vedea pe Marie ivindu-se În prag. Stupoarea Îl țintui locului descoperindu-l pe bărbatul care, În ținută de scafandru, cobora drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de speranță, Înălță capul schițînd un zîmbet, crezînd că o va vedea pe Marie ivindu-se În prag. Stupoarea Îl țintui locului descoperindu-l pe bărbatul care, În ținută de scafandru, cobora drept spre el. - Ryan! Vizitatorul neașteptat nu părăsi cabina decît În zori, cînd Christian zăcea inert pe banchetă. Ryan se aplecă peste masă pentru a lua cu el un mic aparat de Înregistrare pe care-l strecură În sacul etanș. Își Îndreptă pentru o clipă atenția asupra skipperului, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]