9,560 matches
-
de doi ani și jumătate de către Maria a Angliei. Acesta a fost eliberat și i s-a permis să părăsească Anglia. Regele Cristian al III-lea a murit în ziua Anului Nou 1559, la Koldinghus și a fost înmormântat în Catedrala Roskilde. Cristian s-a căsătorit cu Dorotea de Saxe-Lauenburg pe 29 octombrie 1525, la Castelul Lauenburg. Cei doi au avut împreună cinci copii:
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
fost înmormântată la mănăstirea din Săo Vicente de Fora în apropiere de Lisabona. Mai târziu, în 1922, rămășițele ei și ale lui Pedro al II-lea au fost aduse în Brazilia cu mare pompă iar în 1939 depuse definitiv la Catedrala Petrópolis.
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
morții sale din 1252, Ferdinand i-a oferit fiului său și moștenitorului, Alfonso al X-lea, un regat extins masiv. Granițele noului stat castilian stabilit de Ferdinand avea să rămână neschimbat până la sfârșitul anilor 1400. Ferdinand a fost înmormântat în Catedrala din Sevilla de către fiul său, Alfonso al X-lea. Mormântul lui este înscris în patru limbi:. Arabă, ebraică, latină, și o versiune timpurie a castilienei. El a fost canonizat ca Sfântul Ferdinand de către Papa Clement al X-lea în 1671
Ferdinand al III-lea de Castilia () [Corola-website/Science/321293_a_322622]
-
unul din cele mai importante figuri ale istoriei sârbe și este canonizat și venerat de Biserică Ortodoxă Sârbă. Viața sa și devotamentul său personal pentru poporul sârb au fost interpretate în multe lucrări artistice din perioada medievală până în cea modernă. Catedrală Sfanțul Sava din Belgrad îi poartă numele și este cea mai mare biserică din lumea ortodoxă.
Sfântul Sava () [Corola-website/Science/321302_a_322631]
-
universitar Ilie Popescu, președintele Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, Vasile Bîcu și cercetătorul Petru Grior). De asemenea, a luat parte și Carmen Racovitza, soția lui Alexandru Racovitza, strănepotul lui Iancu Flondor. După sfințirea monumentului de către preotul Nicolae Vârtea, parohul Catedralei Ortodoxe din Rădăuți, a urmat evocarea personalității lui Iancu Flondor de către avocatul Emil Ianuș, lector dr. Vlad Gafița de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava și cercetătorul Petru Grior din Cernăuți. În continuare, la ora 11:30, la Casa de
Bustul lui Iancu Flondor din Rădăuți () [Corola-website/Science/320522_a_321851]
-
din Imperiul Mongol. Pe 17 iulie 1251, papa a semnat două edicte papale. Unul dintre acestea a cerut episcopului de la Chełmno să îl încoroneze pe Mindaugas ca rege al Lituaniei, să numească un episcop pentru Lituania, și să construiască o catedrală. Celălalt edict îl punea pe noul episcop să fie în subordinea directă a papei. Acest lucru a fost binevenit pentru lituanieni, deoarece ei erau îngrijorați că vechii lor dușmani, Ordinul Livonian, ar fi putut exercita un control prea mare asupra
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
funcție pe Vito (în ), un călugăr al Ordinului Dominican, dar el nu a fost recunoscut de Mindaugas și nu a fost acceptat de populație. Activitățile lui Vito în Lituania nu sunt cunoscute, deși el este uneori pus în relație cu Catedrala lui Mindaugas. În cele din urmă, în 1254, a fost numit episcop Christian (în ), membru al Ordinului Livonian. Mindaugas i-a oferit câteva terenuri in Samogiția, dar nu se cunosc multe despre activitățile sale. Izvoarele istorice nu menționează nicio sponsorizare
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
se cunosc multe despre activitățile sale. Izvoarele istorice nu menționează nicio sponsorizare de misionari, educație a prelaților, sau construire de biserici în această perioadă, iar episcopul Christian s-a întors în Germania în 1259, unde a murit în 1271. Ridicarea Catedralei lui Mindaugas rămâne problematică, dar cercetările arheologice recente au relevat resturile unei clădiri de cărămidă din secolul al XIII-lea pe locul de astăzi al Catedralei de la Vilnius. Se presupune în general că rămășițele sunt cele ale Catedralei lui Mindaugas
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
Christian s-a întors în Germania în 1259, unde a murit în 1271. Ridicarea Catedralei lui Mindaugas rămâne problematică, dar cercetările arheologice recente au relevat resturile unei clădiri de cărămidă din secolul al XIII-lea pe locul de astăzi al Catedralei de la Vilnius. Se presupune în general că rămășițele sunt cele ale Catedralei lui Mindaugas, construită pentru respectarea acordului cu Papa. Cu toate acestea, după cum au demonstrat evenimentele ulterioare, lituanienii nu erau pregătiți să accepte creștinismul, și botezul lui Mindaugas a
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
1271. Ridicarea Catedralei lui Mindaugas rămâne problematică, dar cercetările arheologice recente au relevat resturile unei clădiri de cărămidă din secolul al XIII-lea pe locul de astăzi al Catedralei de la Vilnius. Se presupune în general că rămășițele sunt cele ale Catedralei lui Mindaugas, construită pentru respectarea acordului cu Papa. Cu toate acestea, după cum au demonstrat evenimentele ulterioare, lituanienii nu erau pregătiți să accepte creștinismul, și botezul lui Mindaugas a avut doar un impact temporar asupra evoluțiilor viitoare. Imediat după încoronare, Mindaugas
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
Catedrala Alexandr Nevski este un monument reprezentativ al orașului Sofia. Edificiul servește drept catedrală patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare. A fost ridicată între anii 1904-1912 în stil neobizantin, după planurile arhitectului rus . Hramul catedralei îl evocă pe eroul rus Aleksandr Nevski
Catedrala Alexandr Nevski din Sofia () [Corola-website/Science/320594_a_321923]
-
Catedrala Alexandr Nevski este un monument reprezentativ al orașului Sofia. Edificiul servește drept catedrală patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare. A fost ridicată între anii 1904-1912 în stil neobizantin, după planurile arhitectului rus . Hramul catedralei îl evocă pe eroul rus Aleksandr Nevski. Cupola are o înălțime de 45 m, iar turnul clopotniței o înălțime de
Catedrala Alexandr Nevski din Sofia () [Corola-website/Science/320594_a_321923]
-
Catedrala Alexandr Nevski este un monument reprezentativ al orașului Sofia. Edificiul servește drept catedrală patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare. A fost ridicată între anii 1904-1912 în stil neobizantin, după planurile arhitectului rus . Hramul catedralei îl evocă pe eroul rus Aleksandr Nevski. Cupola are o înălțime de 45 m, iar turnul clopotniței o înălțime de 53 m. Interiorul este decorat cu marmură italiană policromă. La baza cupolei este înscris cu litere de aur textul rugăciunii
Catedrala Alexandr Nevski din Sofia () [Corola-website/Science/320594_a_321923]
-
evocă pe eroul rus Aleksandr Nevski. Cupola are o înălțime de 45 m, iar turnul clopotniței o înălțime de 53 m. Interiorul este decorat cu marmură italiană policromă. La baza cupolei este înscris cu litere de aur textul rugăciunii Tatăl nostru. Catedrala a fost ridicată pentru a sărbători eliberarea de sub dominația otomană.
Catedrala Alexandr Nevski din Sofia () [Corola-website/Science/320594_a_321923]
-
marmură din care Michelangelo l-a sculptat pe David fusese extras din carierele de la Carrara, pentru sculptorul Agostino di Duccio. Acesta proiecta, în 1463, să sculpteze figura gigantică a unui profet, pentru una dintre nișele de la tribuna de nord a Catedralei Santa Maria del Fiore din Florența. Trebuia să fie perechea statuii lui Iosua, concepută de Donatello, cu cincizeci de ani mai devreme. Realizarea proiectului s-a dovedit un eșec, iar sculptorul a trebuit să abandoneze blocul de marmură, după trei
David (sculptură de Michelangelo) () [Corola-website/Science/320593_a_321922]
-
vine, și, mai presus de toate, era foarte îngust; s-ar fi potrivit mult mai bine unor sculpturi gotice, decât celor musculoase și masive ale Renașterii”". La 2 iulie 1501, responsabilii "Operei del Duomo" (însărcinată cu supervizarea construcției și amenajării catedralei "Santa Maria del Fiore") s-au reunit pentru a hotărî soarta blocului de marmură. Aflăm din deliberarea lor că acesta „rău subțiat” zăcea „pe spate” în curtea "Operei del Duomo". Ei au luat hotărârea, mai întâi să-l ridice, iar
David (sculptură de Michelangelo) () [Corola-website/Science/320593_a_321922]
-
mai veche a toponimului). Dorința de a fi pus în această poziție înaltă și grea fusese formulată încă de anteriorul episcop al Oradei, Roman Ciorogariu. Tuns în monahism la Sfânta Mânăstire Cozia, este hirotonit arhiereu pe 1 iunie 1936, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu și înscăunat la Oradea pe 28 iunie același an. Va rămâne în acest scaun cinci ani de zile, muncind uimitor de mult și fiind un adevărat păstor al Bisericii lui Hristos. Una din roadele lucrării sale a
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
biserici din piatră. Episcopul Nicolae Popoviciu a combătut în predicile sale libertinajul, desfrânarea, alcoolismul, ura dintre nații și numeroase alte patimi, militând pentru curăție, bună înțelegere între oameni, respect reciproc, hărnicie, credință, dragoste de țară etc. Începe demersurile pentru ridicarea Catedralei Ortodoxe din Oradea. Construiește la Beiuș un internat de fete. Instituie un sistem de ajutorare a celor loviți de calamități și nenorociri fiind, asemenea episcopului Pavel Șerpe din București, foarte apropiat de oamenii săraci. Ca parte a luptei sale pentru
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
în Transnistria, împreună cu protopopul Aurel Mușet, preotul militar Ion Croitoru, preotul profesor Cornel Sava și diaconul Aurel Dărăban, secretar eparhial. Ierarhul ardelean a vizitat și a oficiat slujbe la o serie de biserici refăcute de români; a făcut panihide la Catedrala Ortodoxă din Odesa, în memoria celor uciși în atentatul din 21 octombrie 1941, la cimitirul din Valea Dalnicului-Vacarjani și la Bereșani; a vizitat 31 unități militare și 20 de spitale de campanie, unde a rostit rugăciuni de vindecare, încurajând răniții
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
Luvru, Paris). În această din urmă, este remarcabil contrastul dintre nuanțele stâncilor și roșul vestimentației sfanțului, iar finețea detaliului demonstrează abilitățile sale de miniaturist. Pictează primele sale piese de altar la biserică parohiala St. Cristina al Tiverone (1505) și baptisteriul catedralei din Asolo (1506), picturi care există și astăzi. În 1508 lucrează la polipticul din Recanati pentru biserică St. Domenico. Acesta este alcătuit din șase panouri, cea mai valoroasă dintre lucrări fiind portretul "Tânăr cu felinar" (1508, Kunsthistorisches Museum, Viena). Faima
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
secolului al VII-lea, regiunea Londrei fusese încorporată în Regatul Essex. În 604, regele Sæberht de Essex s-a creștinat și Londra a avut primul episcop de după epoca romană, pe Mellitus. În timpul domniei lui Sæberht de Essex, Mellitus a fondat catedrala St. Paul, despre care tradiția spune că a fost amplasată pe locul unui vechi templu roman dedicat zeiței Diana (deși arhitectul Christopher Wren nu a găsit nicio probă cu privire la templu). Trebuie că a fost o biserică modestă la început și
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
moartea lui Sweyn, dar nu este nici o dovadă cu privire la existenta unei asemenea lupte pentru controlul Londrei în aceste împrejurări. După stingerea dinastiei lui Knut, în 1042, stăpânirea engleză a fost restaurată sub domnia lui Eduard Confesorul. Eduard Confesorul a fondat Catedrala Westminster și și-a petrecut mare parte din timp la Westminster. Din această perioadă Westminster a început să suplinească Londra drept centru de guvernământ. După moartea lui Eduard, care a survenit la Westminster în 1066, și pentru că nu a lăsat
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
nu a lăsat un moștenitor clar, au apărut dispute cu privire la succesiune. Toate aceste evenimente au dus la cucerirea Angliei de către normanzi. Harold al II-lea al Angliei a fost ales rege de consiliul de conducere și a fost încoronat la Catedrala Westminster. A fost învins și omorât de William Cuceritorul în bătălia de la Hastings. Membrii consiliului de conducere care au supraviețuit s-au întors la Londra și l-au ales pe Edgar Atheling ca rege. Normanzii au ajuns până la malul sudic
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
în amonte și au trecut râul la Wallingford de unde s-au apropiat de Londra dinspre nord-vest. Aristocrații englezi și șefii bisericii s-au predat lui William Cuceritorul la Berkhamstead. Pentru că a ocupat Londra, William Cuceritorul a fost încoronat rege la Catedrala Westminster. Ocupanții normanzi au construit noi fortărețe în oraș pentru a domina populația locală. De departe cel mai important dintre acestea a fost Turnul Londrei (the Tower of London) care a fost amplasat în marginea de est a orașului unde
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
Londra a fost ocupată de Ludovic al VIII-lea al Franței, care fusese chemat să intervină în favoarea baronilor rebeli și împotriva lui Ioan Fără de Țară. Ludovic al VIII-lea al Franței a fost încoronat ca rege al Angliei în vechea Catedrală Saint Paul. Totuși, după moartea lui regelui Ioan în 1217, suporterii lui Ludovic au revenit la supunerea față de Plantageneți, regrupându-se în jurul fiului lui Ioan, Henric al III-lea al Angliei, astfel că Ludovic a fost obligat să se retragă
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]