9,745 matches
-
la cultură pentru cetățeni. În fine, atât statul cât și comunitățile obțin din această dublă intervenție garanția de legitimitate a unei politici publice, adică vorbind în limbaj weberian legitimitatea monopolului simbolic exercitat prin ea. La nivel local • Efortul cultural al colectivităților locale Eforturile alocate de colectivitățile locale sunt, pro-porțional, mult mai mari decât cele ale statului central. Tabelul 2. Finanțarea publică a culturii (miliarde de franci, 1993) Statul central: 37 de milioane de franci (50,1 %) Colectivități locale: 49,9 % Ministerul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fine, atât statul cât și comunitățile obțin din această dublă intervenție garanția de legitimitate a unei politici publice, adică vorbind în limbaj weberian legitimitatea monopolului simbolic exercitat prin ea. La nivel local • Efortul cultural al colectivităților locale Eforturile alocate de colectivitățile locale sunt, pro-porțional, mult mai mari decât cele ale statului central. Tabelul 2. Finanțarea publică a culturii (miliarde de franci, 1993) Statul central: 37 de milioane de franci (50,1 %) Colectivități locale: 49,9 % Ministerul Culturii 19,6 % Alte ministere
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
local • Efortul cultural al colectivităților locale Eforturile alocate de colectivitățile locale sunt, pro-porțional, mult mai mari decât cele ale statului central. Tabelul 2. Finanțarea publică a culturii (miliarde de franci, 1993) Statul central: 37 de milioane de franci (50,1 %) Colectivități locale: 49,9 % Ministerul Culturii 19,6 % Alte ministere 28 % Conturi speciale (cinema, audiovizual, carte) 2,5 % Comune 40,6 % Departamente 5,4 % Regiuni 2 % Sursa: DEP Departamentele au alocat 5 miliarde, adică 2,4 % din cheltuielile lor generale; regiunile
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
interesului general (regional, departamental, comunal), după proximitatea mai mică sau mai mare față de legitimitatea rezultată din sufragiul universal. În acest nou context, se disting indicatorii eșalonului local de cei de la nivel național, sub mai multe modalități de asumare a responsabilității: colectivitățile locale au dezvoltat, în virtutea acestor legi, servicii culturale specifice: biblioteci departamentale de împrumut și servicii departamentale de arhivă; dar multe dintre ele, din proprie inițiativă, s-au implicat în alte domenii de acțiune culturală (până atunci încredințate mediului asociativ), atât
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a orașelor sau regiunilor de artă și istorie, a convențiilor obiective), determină statul să contracteze și să negocieze cu parteneri publici și privați. El nu-și mai impune de sus orientările (Moulinier, 1999; Consiliul de Stat, 1999). De aceea, majoritatea colectivităților au stabilit acorduri cu ministerul tutelar în regiune. Avantajul diversificării acestor operațiuni constă în proporționarea obligației de finanțare încrucișată cu promovarea unei culturi și a unei arte "de calitate" (controlate indirect de stat și de consilierii săi din Direcțiile Regionale
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
tutelar în regiune. Avantajul diversificării acestor operațiuni constă în proporționarea obligației de finanțare încrucișată cu promovarea unei culturi și a unei arte "de calitate" (controlate indirect de stat și de consilierii săi din Direcțiile Regionale pentru Acțiune Culturală DRAC). Astfel, colectivitățile au semnat convenții de dezvoltare cu Direcțiile, în care se prevăd programe de formare destinate artiștilor și actorilor locali. De asemenea, dar în mod inegal, ele au participat la crearea și dezvoltarea unor noi centre culturale, a unor noi mediateci
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cu cel al construcției de colegii și licee, care ține de resortul departamentelor și regiunilor. Astfel, dezvoltarea, după 1981, a politicilor descentralizate se bazează pe o nouă repartiție a "competențelor culturale" și pe o extindere a câmpului de intervenție pentru colectivități. O nouă etapă a fost atinsă prin adoptarea legilor Voynet și Chevènement, referitoare la amenajarea teritoriului și la accentuarea cooperării intercomunale. Colectivitatea, altădată centrată pe ea însăși, evoluează treptat spre o lărgire a bazei sale demografice și a noilor servicii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
se bazează pe o nouă repartiție a "competențelor culturale" și pe o extindere a câmpului de intervenție pentru colectivități. O nouă etapă a fost atinsă prin adoptarea legilor Voynet și Chevènement, referitoare la amenajarea teritoriului și la accentuarea cooperării intercomunale. Colectivitatea, altădată centrată pe ea însăși, evoluează treptat spre o lărgire a bazei sale demografice și a noilor servicii pe care le necesită, adică spre forma intercomunală. Structurată pe o paletă de proiecte politice precise, aceasta din urmă face practic întotdeauna
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
proiecte politice precise, aceasta din urmă face practic întotdeauna loc unei laturi culturale (formare, difuzare, creație...) orientate spre un sector determinat, un grup precis sau răspunzând la urgența unei "probleme sociale" grave. În plus, căutarea unei tarifări comune mai multor colectivități legate între ele se vrea a fi marca vizibilă a unei misiuni de serviciu public. În spatele denumirii comune de dezvoltare, conținuturile și formele sunt variabile, dar, incluzând constant o dimensiune culturală și/sau artistică precisă, ele au făcut din politicile
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vizibilă a unei misiuni de serviciu public. În spatele denumirii comune de dezvoltare, conținuturile și formele sunt variabile, dar, incluzând constant o dimensiune culturală și/sau artistică precisă, ele au făcut din politicile culturale descentralizate vectori de experimentare la scară intercomunală. Colectivitățile locale arată că au știut să-și însușească pentru propriile scopuri categoria de acțiune publică de cultură și, fără îndoială, să o interpreteze aplicând-o unor problematici specifice (dezvoltare locală, animație socioculturală, crearea unui patrimoniu local...). Activitatea de legitimare și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
instituții culturale sunt celebre, ca Uniunea Muzeelor Naționale, Biblioteca Națională, Centrul Național al Literelor. Pot fi percepute încă de la apariție ca emanații procedurale, rezultate ale unor simple decizii. Însă adesea este vorba de "cochilii goale", de structuri administrative pe care colectivitatea receptoare sau serviciile exterioare descentralizate din regiune vor avea drept misiune să le activeze, nu doar intervenind pe piața locurilor de muncă administrativă, ci și suscitând competențe specializate. • "Forța" procedurilor de finanțare publică Prin operația de includere în buget, o
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
locurilor de muncă administrativă, ci și suscitând competențe specializate. • "Forța" procedurilor de finanțare publică Prin operația de includere în buget, o problemă econo-mico-socială (sau socioeconomică) devine un obiect de politică publică. Statul subvenționează instituții și asociații care există deja în cadrul colectivităților, marcându-le cu eticheta "interesului general". Acest demers devine posibil printr-o succesiune de dezbateri, care duc la negocieri și decizii în comisiile care fixează nivelul de participare a statului și modalitățile concrete. Încrucișarea finanțărilor și serviciilor, gestionarea directă sau
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Sentința Dauphin din 1959 este, în general, citată deoarece consacră în mod explicit și definitiv noțiunea de serviciu public cultural [...]. Aceasta este, de atunci, constant utilizată de judecătorul administrativ [...]. Calificarea de serviciu public nu poate fi extinsă [...] la toate acțiunile colectivităților publice: de la un caz la altul, judecătorul estimează dacă este vorba despre un serviciu public sau nu [...]. Aceeași activitate poate fi, după caz, considerată sau nu serviciu public. Astfel stând lucrurile, în afară de reprezentările teatrale în sensul cel mai larg al
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
garantează accesul egal al copilului și al adultului la instrucție, la formare profesională și la cultură". În plus, dacă dreptul la cultură se manifestă în cadrul națiunii franceze, e pentru că el fondează nu doar viitoarea legislație, dar și acțiunea descentralizată a colectivităților teritoriale. În sfera privată, dreptul cultural reglează inițiativele asociative și căile de exprimare individuală în diferitele domenii culturale (Pontier et alii, 1996, pp. 43-44). Se măsoară totuși evoluția câmpurilor de acțiune ale ministerului comparând decretele fondatoare ale ministerelor lui Malraux
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
tuturor francezilor să-și cultive capacitatea de invenție și creație, să-și exprime liber talentele și să primească formarea artistică pe care o aleg, să conserve patrimoniul cultural național, regional sau al diverselor grupuri sociale în beneficiul comun al întregii colectivități, să favorizeze creația de opere de artă franceze în liberul dialog al culturilor". De aici decurg două viziuni asupra interesului general: pentru André Malraux, cultura franceză participă la universal. Ea este, ca și arta, o categorie a existenței, nu doar
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în stare pură, ci formează îmbinări. Nu există capitalizare fără protecție și valorizare; conservare fără protejare; protejare fără valorizare. Acești trei timpi constituie o metaregulă de conduită a statului, care, ca urmare a descentralizării, se găsește reluată și împărtășită de colectivitățile locale în căutarea unei definiri a bunurilor și obiectelor care fac parte din propria identitate. "Capitalizarea" Modelul patrimonial al capitalizării Mult timp, în societățile tradiționale nu s-a vorbit decât despre moștenire (în momentul în care erau scoase în evidență
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
parte donația) pare atunci să fie un element constitutiv al oricărei vieți sociale: bunurile transmise rămân, în mod continuu, proprietatea cuiva. În schimb, mult mai delicată este conceperea formelor și modalităților specifice patrimonializării și transmiterii bunurilor colective capitalizate, când o colectivitate precum statul ar putea fi subiectul juridic și, prin urmare, actorul principal (protector, conservator, restaurator). Din perspectiva acestuia, capitalizarea și patrimonializarea bunurilor nu implică obligatoriu posesia (în Franța, numeroase bunuri clasate și protejate rămân proprietatea privată a deținătorilor lor). În afară de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Franța, numeroase bunuri clasate și protejate rămân proprietatea privată a deținătorilor lor). În afară de asta, "Pe transmitere se fondează toate analogiile patrimoniale: se spune despre un monument public că este un patrimoniu deoarece el se transmite de-a lungul istoriei unei colectivități sau a unei națiuni, făcând corp comun cu aceasta, întocmai ca un bun privat, o avere familială care se transmit într-o familie din generație în generație și fac corp comun cu ea". Yvon Lamy (coord.), 1996, p. 13. Obiectivul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de la actul contractual și de la schimbul pe piață. El este supus controlului administrativ și experților delegați de stat. Este astfel creată o normă care reglementează conduita indivizilor și a colectivelor (proprietar, șef de șantier și de lucrări, asociație gestionară, muzeu, colectivitate în care se găsește bunul etc.) față de pericolul de distrugere a bunului respectiv. Clasarea se dovedește o condiție prealabilă pentru orice protejare și valorizare. Acest proces prezintă una dintre specificitățile acțiunii politice în raport cu celelalte forme de acțiune politică. Ipoteza noastră
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de inegalitate și nedreptate. Iresponsabilitatea ei este dovedită prin faptul că diluează responsabilitățile în timp și spațiu. Pentru a combate și a contrabalansa această tendință, statul nu ezită să înscrie bunul cultural în durată, în cadrul raporturilor intergeneraționale, luând ca martor colectivitatea însăși (Jonas, 1990). Mijloacele: înscriere și conservare Puterile publice protejează juridic (aplicarea unui drept specific) și prin conservare (prin mijloace tehnice puse în practică pentru a conserva, fie în starea actuală, fie prin simpla restaurare a unui statu quo ante
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
199-200, 202, 204-205, 241, 257, 279. Cititor, 80, 98-100, 110, 113. Clasare, 13,56, 87, 171, 227-233, 238, 273. Clase sociale, 126, 128-129, 131-133, 150, 278, 282-283, 307 Clasificare, 40. Coeficient bugetar, 124. Cognitiv, 50-51, 53-54, 68-69, 77, 138, 306. Colectivități locale, 13, 199, 203-205, 207, 224. Colecționar, 171, 178, 249-251, 253, 255, 262, 264-265, 267, 285, 294. Comandă publică, 234. Comisar de expoziție, 178, 191. Comprehensiune, 45, 85, 261. Comunitarism, 305. Concert, 71, 96, 114, 116, 120, 192. Concurență, 166-167
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
legitimitate limitată la cazuri de patologie individuală, când este în cumpănă viața, ca în cazul bolilor acute, dar aplicat cu o regulă de aur: consimțământul. Nu este de conceput cu atât mai mult această excepție în cazul situațiilor ce cuprind colectivități, și oricum este de neadmis tratamentul asupra ideilor considerate anormale în raport cu o normă administrată în regim birocratic. Ceea ce se întâmplă la nivelul microeconomic cu unele inițiative de restructurare, reorganizare, schimbare de reguli și proceduri de fabricație, chiar de comportamente ce
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și până astăzi, s-au produs variate accepții, la nivelul culturii europene,prin cele mai strălucite inteligențe speculative; la nivelul culturii populare, dinamica internă a evoluției lor include un corpus de credințe și practici care influențează destinul individului și al colectivității din care acesta face parte. În filosofia românească, destinul, ca entitate distinctă, a început să fie studiat destul de târziu, în prima jumătate a secolului al XX-lea. Proximitatea culturii populare, sugestiile de natură folclorică în construirea conceptelor legate de soartă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
înțelepciunea folclorică. IV „Aducerea pe lume a unui copil a fost simțită de oameni din totdeauna drept un act miraculos, misterios, cei implicați direct în aceasta (mama și fătul) fiind investiți cu forțe deosebite și tratați ca atare de întreaga colectivitate. Subsumată riturilor de trecere, nașterea, ca și moartea, reprezintă o trecere efectivă dintr-o "lume" într-alta, dintr-o stare în alta, cea din care vine copilul și cea în care merge mortul fiind întotdeauna conotate negativ în raport cu lumea noastră
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de făină și sare, că atunci se chiamă că lucrul ei s-a plătit." Una dintre finalitățile legendei pare a fi fost aceea a justificării si transmiterii credinței folclorice. Actualizând dramele si întâmplările tragice consacrate în locuri și momente nefaste, colectivitatea, prin vocea naratorului, îl îndeamnă pe om să se încadreze codului comportamental comun, spre a· ocoli primejdiile. Legendele și povestirile pun în lumină capacitatea extraordinară a colectivității arhaic-folclorice de a se apăra pe sine și pe ai săi, de a
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]