8,416 matches
-
Wolfgang Staudte după romanul lui Heinrich Mann, nefiind de acord cu mesajul său potrivit căruia autoritarismul are rădăcini istorice adânci În Germania. Deși acest fapt pare să confirme ideea că Germania postbelică suferea de amnezie colectivă, realitatea era totuși mai complicată. Germanii nu uitaseră, ci mai degrabă Își aminteau selectiv. De-a lungul anilor ’50, oficialitățile vest-germane au Încurajat o viziune reconfortantă despre trecut conform căreia Wehrmachtul se comportase eroic, iar naziștii reprezentau o minoritate ce fusese pedepsită cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
infanteriștii americani care Împestrițau Germania centrală și de sud cu aparatura, bazele, convoaiele, filmele, muzica, mâncarea, hainele, banii și guma lor de mestecat erau universal iubiți și acceptați de poporul a cărui libertate veniseră s-o apere. Realitatea era mai complicată. Luați individual, majoritatea soldaților americani (și britanici) erau În general simpatizați. Însă după ușurarea inițială - fiindcă fuseseră „eliberați” (sic) de Vest, și nu de Armata Roșie - germanii au nutrit și alte sentimente. Anii ocupației aliate postbelice erau mai grei decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
europene mai puțin avansate și despre autoguvernare pentru celelalte 3. Era ușor să vorbești, ca de Gaulle, despre reforme În Africa francofonă izolată și săracă, când Franța metropolitană Încă nu era ea Însăși eliberată. În Asia de Sud-Est lucrurile erau Însă mai complicate. La 2 septembrie 1945, Ho și Min, liderul naționalist vietnamez (și membru fondator al Partidului Comunist Francez, fiindcă participase În tinerețe la Congresul din decembrie 1920 de la Tours), a proclamat independența națiunii sale. După două săptămâni, forțele britanice au Început
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
important era să nu depinzi de Washington, așa cum depinsese Franța În Indochina și În Suez. Franța trebuia să-și apere poziția cât putea de bine, procurându-și, de exemplu, arme nucleare. Față de Marea Britanie, atitudinea lui de Gaulle era Însă mai complicată. Ca mai toată lumea, președintele francez Își imagina că Marea Britanie va face eforturi să-și mențină poziția de mijloc Între Europa și America și că, silită să facă o alegere, Londra ar fi optat pentru aliatul său de peste Atlantic În defavoarea vecinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americană și retragerea britanică să stopeze operațiunile militare de la Suez: „Europa va fi răzbunarea voastră”. Cu o excepție importantă, retragerea britanicilor din imperiu a fost foarte diferită de cea a francezilor. Moștenirea colonială a Marii Britanii era mai vastă și mai complicată. Imperiul Britanic, ca și cel sovietic, deși slăbit, supraviețuise intact războiului. Marea Britanie era puternic dependentă de fermierii din imperiu pentru asigurarea alimentelor de bază (spre deosebire de Franța, unde producția internă era suficientă, iar teritoriile imperiale, În mare parte tropicale, produceau bunuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însă - și În pofida retragerii din India și din țările vecine a mii de rezidenți și administratori coloniali -, plecarea Marii Britanii din Asia de Sud a fost mai ordonată și mai puțin traumatică decât ar fi fost de așteptat. În Orientul Mijlociu lucrurile erau mai complicate. În 1948, Marea Britanie a abandonat responsabilitățile pe care le avea pe teritoriul Mandatului Britanic al Palestinei În circumstanțe umilitoare, dar fără prea multă vărsare de sânge (din nou, din punctul de vedere al britanicilor). Conflictul dintre arabi și evrei s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
general. Deși această cuvântare a căpătat cu timpul o aură mitică, importanța sa epocală nu trebuie exagerată. Nikita Hrușciov era un comunist, un leninist și un apostol la fel de dedicat cauzei partidului ca oricare dintre ceilalți conducători. El urmărea acum obiectivul complicat de a recunoaște și a face cunoscute faptele lui Stalin, limitând În același timp responsabilitatea lor la un singur individ. Misiunea sa, așa cum o vedea el, era să confirme legitimitatea proiectului comunist, aruncând toată vina și oprobriul pe cadavrul „tătucului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Marii Britanii. Partidul Laburist se identifica și el cu puternicele uniuni sindicale din industria construcțiilor navale din Belfast, unde lucrătorii protestanți se bucurau de multă vreme de tratament preferențial. Cum sugerează această ultimă observație, diviziunile din Irlanda de Nord erau neobișnuit de complicate. Distincția confesională dintre protestanți și catolici era reală; ei Îi corespundea o separare În grupuri reprodusă În fiecare etapă a vieții, de la naștere la moarte: În educație, gospodărie, căsătorie, la locul de muncă și În timpul liber. Era, de asemenea, străveche
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru sârbi (care puteau apoi să se alipească la republica vecină, formând Serbia Mare din visul lor naționalist) și ar fi echivalat cu o acceptare internațională a epurării etnice ca procedeu de formare a statelor. A fost elaborat așadar un complicat sistem de guvernare tripartită, prin care sârbii, croații și musulmanii din Bosnia beneficiau toți de un grad de autonomie administrativă și teritorială, Însă În cadrul unui stat bosniac unic ale cărui granițe au rămas neschimbate. În principiu, Bosnia supraviețuise așadar războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germaniei postbelice, când au Încercat să pună În aplicare programul de denazificare - cu diferența că după 1989 deciziile erau luate nu de o armată de ocupație, ci de părțile direct implicate. Era o problemă spinoasă. A doua era chiar mai complicată și a ieșit la iveală numai odată cu trecerea timpului. Regimurile comuniste nu s-au mărginit doar să-și impună autoritatea asupra unor cetățeni refractari; ele i-au Încurajat pe oameni să participe la propria represiune, colaborând cu organele de securitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar locuitorii țărilor din afara spațiului Schengen erau obligați să stea la coadă - literalmente - ca să intre. Prin condițiile sale rigide privind moneda comună și cerința ca toate statele aspirante să integreze În sistemul lor de guvernare faimosul acquis communautaire (codul din ce În ce mai complicat al practicilor europene), Maastricht era obstrucția administrativă finală. Nu punea probleme candidatelor nordice sau Austriei, dar era o stavilă de netrecut pentru eventualele candidate din Est. Obligată de propria cartă să-i includă În organizație pe noii europeni, UE a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
li se prezentase acestora ca o Întreprindere evident benefică: Comunitatea/Uniunea Europeană contribuia la bunăstarea membrilor săi fără a le leza În mod semnificativ independența. Dar această situație nu putea continua la nesfârșit. Deznodământul a fost precipitat nu de natura inerent complicată și scalară a organizării UE, ci de imposibilitatea menținerii sale dacă ar fi avut 25 de membri. Până atunci, președintele Consiliului de Miniștri se schimba prin rotație o dată la șase luni, conferința bianuală fiind pentru fiecare țară un prilej de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
creat unul dintre primele servicii specializate pentru această categorie de pacienți. Întrucât principala activitate de urmărire a acestor pacienți este ambulatorie, primele nuclee organizatorice au căpătat numele de „Centre antidiabetice”. Pentru cazurile mai dificile (diabet zaharat insulinodependent) sau pentru cele complicate, au apărut Clinici de profil și, în timp, un învățământ postuniversitar și universitar de profil. În perioada formării specialității de „diabetologie”, justificarea existenței sale era dificilă, vorbindu-se de o specialitate pentru „o singură boală”. S-a convenit, deci, ca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
după acesta. Ovulația constă în ruperea peretelui folicului matur la nivelul stigmei și expulzarea ovocitului împreună cu celulele coroanei radiata și o mică cantitate de lichid folicular, în mod treptat ele fiind captate de pavilionul oviductului. Mecanismul ovulației este un proces complicat dominat de interacțiunea coordonată dintre sistemul nervos central și cel endocrin. Rolul LH-ului în producerea ovulației constă în eliberarea de histamină și prostaglandină F2-alfa. Acestea induc hiperemia, stimulează activitatea enzimelor proteolitice, în special a colagenazelor din lichidul folicular, realizând
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
fără intervenția chirurgicală gangrena induce adesea moartea. Un aspect mai deosebit îl prezintă macerarea formațiunilor cornoase (ongloane, copite, gheareă în care aceste structuri dure sunt transformate într-o magma de culoare maronie-negricioasă, urât mirositoare. Gangrena gazoasa este o necroza umedă complicată prin intervenția unor germeni anaerobi, gazogeni, pe primul plan situându-se Clostridium chauvoei, Clostridium septicum, Clostridium perfringens, Clostridium novyi etc. Teritoriile mortificate conțin cantități mari de gaze, care le măresc volumul și le imprimă la palpare un caracter crepitant. Culoarea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și opusul său moral și intelectual, de altfel deloc antipatic, șoferul David. Apar și aici tipuri umane variate: „contele”, reprezentant al vechii orânduiri sociale și etice, antagonică celei actuale, prilej de înfierări ale epocii comuniste, ori Alina, un personaj feminin complicat, rafinat. SCRIERI: Conul de umbră, Cluj-Napoca, 1975; ed. Cluj-Napoca, 1992; Etica spiritului revoluționar, București, 1975; Cădere liberă, Cluj-Napoca, 1978; ed. Cluj-Napoca, 1995; Careul de fugă, I-II, Cluj-Napoca, 1985-1990; ed. 2, Cluj-Napoca, 2002; Hamlet - între vocație și datorie morală, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
elemente neraționale ; dar aceasta nu înseamnă că situația lui ar fi diferită de cea a istoricului de artă sau de cea a muzicologului sau chiar de aceea a sociologului sau a anatomistului. Firește, această relație ridică o serie de probleme complicate. Pentru rezolvarea lor s-au propus soluții diferite. Unii teoreticieni neagă pur și simplu că studiul literaturii ar fi un act de cunoaștere și recomandă o "a doua creație" cu rezultate care celor mai mulți dintre noi ni se par astăzi neînsemnate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
lor, comparațiile între literaturi tind să se limiteze la probleme externe privind sursele și influențele, reputația și faima. Studiile de acest fel nu ne permit să analizăm și să judecăm o operă literară 78 individuală și nici măcar să abordăm ansamblul complicat al genezei ei ; în loc de aceasta, ele se ocupă cu precădere fie de ecourile unei capodopere, cum ar fi traducerile și imitațiile, de cele mai multe ori ale umor autori de mina a doua, fie de preistoria unei capodopere, migrația și răspândirea temelor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
nivel estetic, cât și la nivel social. Pictorul român definește noile opțiuni estetice în acord cu o nouă sensibilitate care modifică gustul unui public mai sofisticat, mai pretențios. El caută o artă care să-i exprime starea lui sufletească mai complicată; care să fie în armonie cu dorințele lui vagi și nețărmurite; vrea mai multă poesie. Artistul modern nu mai copiază viața de toate zilele, cu adevărurile ei brutale și prozaice; dar nici nu iubește pompa și fastul tablourilor mari istorice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care a pus în circulație termenul, prezent și în titlul cărții sale, Cinci fețe ale modernității, nu include simbolismul printre celelalte cinci: modernismul, kitschul, decadentismul, avangardismul, postmodernismul. Mai mult, simbolismul și decadentismul constituie fețe ale aceleiași modernități, și într-un complicat joc de oglinzi, schimbă permanent reflexe ale unuia în mediul specular al celuilalt. Reformulând, prin ele se reflectă o anumită vârstă a modernității, o anumită etapă a ei, care se separă de altele printr-o formă specifică de sensibilitate. Două
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reunesc sub stindardul diverselor secesionisme europene, se poate discuta de decadentism și simbolism. Am utilizat termenii în paralel pentru că adeseori frontiera între ei devine difuză, ilizibilă, folosind adesea ambii termeni simbolism / decadentism fără a preciza dominanta, dependentă de un proces complicat, dacă nu inefabil, de decantare estetică. Procedeul include inevitabila subiectivitate a cercetătorului, totuși o subiectivitate controlată. O serie de teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai puțin poetizate-estetizate decurge într-o primă instanță decadentismul. Melancolia devine mai puțin acea caracteristică fin-de-siècle ca proiecție a unei contemplatio morosa a imperiilor de la marginea decadenței sau a declinului Occidenului, cât o formă de reverie care recuperează conținuturi afective complicate, difuze, conjugate sub semnul feminității. Acest fapt construiește diferența față de simbolismul occidental unde melancolia constituie un simptom al declinului vast, generalizat, o proiecție imaginară a lui fin du monde sau finis latinorum, sau doar fin de l'ancien régime. Acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mitice: Europa, Pasiphae, Elena, Sapho, Muzele, Menadele etc. Decorul devine la Moreau extrem de important, el nu joacă doar rolul de fundal, ci se insinuează ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M. Bengesco relevă o caracteristică decadentă mai ales când realizăm conexiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stilizarea întregii compoziții, aruncând-o în bidimensionalitatea Art Nouveau-ului ca în picturile lui Jiri Mucha, spre exemplu. La aceasta se adaugă dispersia surselor, succesiunea în palimpsest a crochiurilor, a bruioanelor, care preced pictura, elemente care ulterior participă la un montaj complicat, de unde, în opinia lui Rapetti, derivă și eteroclitul, structura compozită, sedimentară a picturilor lui Moreau. Acestui ansamblu realizat pe baza laboratorului de creație i se adaugă aluziile, citatele cele mai diverse, o parte menționate anterior. "Acumularea enunțărilor de subiecte posibile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
angoasa și dorința, extazul și decepția, erotismul și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita, În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale unui satanism decadent, fie punerea într-o ecuație plastică a unor stări sufletești complicate. Sub pelicula sensibilității simboliste se întrevede strălucirea fosforică, morbiditatea rafinată senzual a temelor decadente. O altă sculptură, Destinul, înfățișează un copil legat la ochi, ghidat de o figură feminină lansată într-un sprint către o țintă imprecisă. Tensiunea dramatică dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]