8,758 matches
-
este pentru condamnat o vocație și nu un drept, caracter ce rezultă explicit din alin.1 al art.59, Cod penal, care folosește sintagma "condamnatul ... poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei". Tradițional, în reglementarea instituției liberării condiționate, predomină condițiile și criteriile care îngăduie o corectă evaluare a personalității infractorului după condamnare, pe timpul executării pedepsei în principal. Acest lucru este firesc pentru că, dacă în procesul individualizării judiciare a pedepsei judecătorul are în vedere în principal fapta (infracțiunea), urmările
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și aplicarea acesteia se realizează în principal funcția retributivă a pedepsei, prin individualizarea (personalizarea) executării pedepsei, se realizează cea de-a doua funcție a pedepsei, de reeducare, de resocializare a celui condamnat. 4. Condițiile care trebuie îndeplinite pentru acordarea liberării condiționate privind executarea unei fracțiuni din pedeapsă 11 Cel condamnat la pedeapsa închisorii în regim de detenție poate fi liberat condiționat, după ce a executat o fracțiune din durata pedepsei, conform cu prevederile cuprinse în art.59, 591, 60 C.pen. Procentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a doua funcție a pedepsei, de reeducare, de resocializare a celui condamnat. 4. Condițiile care trebuie îndeplinite pentru acordarea liberării condiționate privind executarea unei fracțiuni din pedeapsă 11 Cel condamnat la pedeapsa închisorii în regim de detenție poate fi liberat condiționat, după ce a executat o fracțiune din durata pedepsei, conform cu prevederile cuprinse în art.59, 591, 60 C.pen. Procentul de pedeapsă care trebuie executat în penitenciar este stabilit de lege diferențiat, în raport de durata pedepsei aplicate, forma de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
raport de durata pedepsei aplicate, forma de vinovăție cu care s-au săvârșit infracțiunile care au atras condamnarea și vârsta celui condamnat. Condiția privitoare la obligația celui condamnat de a executa o parte din pedeapsă pentru a beneficia de liberare condiționată (mai mică sau mai mare în funcție de felul și implicit durata pedepsei aplicate prin hotărârea definitivă a instanței de judecată) este menită să asigure ceea ce doctrina numește certitudinea pedepsei. Altfel spus, fixarea unui procent din pedeapsă obligatoriu de executat, proporțional cu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
valorilor sociale. Așa cum s-a arătat în comentariul de drept comparat, pentru asigurarea certitudinii și efectivității pedepsei și realizarea funcției disuasive a dreptului penal, în unele legislații s-au introdus reglementări care restrâng posibilitatea reducerii pedepsei, inclusiv pe calea liberării condiționate. Calcularea fracției din pedeapsă care trebuie executată se face în raport cu durata pedepsei pronunțate de către instanța de judecată, deoarece, în principiu, condamnatul este ținut să execute această pedeapsă integral. Este posibil ca în anumite situații durata pedepsei stabilite de instanță să
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
24 iulie 2001 * Autorul este conf. univ. dr. și prodecan al Facultății de Științe Juridice și Administrative din Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir", București; este autorul a numerose studii în domeniul Dreptului penal și al Procedurii penale. 1 Gheorghe Mărgărit, Liberarea condiționată, Ed. Novelnet, Ploiești, 1998. 2 Siegfried Kahane, La libération conditionnelle dans le droit penal roumain, moyen d'individualisation judiciaire de la peine, R.R.S.S., Série de sciences juridique nr. 1/1972, p. 61 3 Grigore Theodoru, La libération conditionnelle dans le droit
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
avance) et le sursis avec mise à l'épreuve, Revue sciences criminelles, 1988, p. 703 7 A Normandeal, L'abolition des libérations conditionnelles aux Etats-Unis, Bilan de recherche, Revue canadienne de criminologie, janvier,1994, p. 63 8 Ion Retca, Liberarea Condiționată. Comisie de propuneri, R.D.P. nr. 4/1998; 9 Radu Lupașcu, Unele probleme privind liberarea condiționată, Dreptul, nr. 5/1998, p. 91 10 Constantin Bulai, Grațierea condiționată și liberarea condiționată, R.D.P. nr. 2/1994, p. 135 11 Constantin Bulai, Aplicarea dispozițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
7 A Normandeal, L'abolition des libérations conditionnelles aux Etats-Unis, Bilan de recherche, Revue canadienne de criminologie, janvier,1994, p. 63 8 Ion Retca, Liberarea Condiționată. Comisie de propuneri, R.D.P. nr. 4/1998; 9 Radu Lupașcu, Unele probleme privind liberarea condiționată, Dreptul, nr. 5/1998, p. 91 10 Constantin Bulai, Grațierea condiționată și liberarea condiționată, R.D.P. nr. 2/1994, p. 135 11 Constantin Bulai, Aplicarea dispozițiilor privind liberarea condiționată, potrivit Legii nr. 140/1996, Dreptul, nr. 11/1997, p. 85 * Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de recherche, Revue canadienne de criminologie, janvier,1994, p. 63 8 Ion Retca, Liberarea Condiționată. Comisie de propuneri, R.D.P. nr. 4/1998; 9 Radu Lupașcu, Unele probleme privind liberarea condiționată, Dreptul, nr. 5/1998, p. 91 10 Constantin Bulai, Grațierea condiționată și liberarea condiționată, R.D.P. nr. 2/1994, p. 135 11 Constantin Bulai, Aplicarea dispozițiilor privind liberarea condiționată, potrivit Legii nr. 140/1996, Dreptul, nr. 11/1997, p. 85 * Domnul Lupulescu Dumitru este numit, în 1958, preparator principal la Catedra de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
canadienne de criminologie, janvier,1994, p. 63 8 Ion Retca, Liberarea Condiționată. Comisie de propuneri, R.D.P. nr. 4/1998; 9 Radu Lupașcu, Unele probleme privind liberarea condiționată, Dreptul, nr. 5/1998, p. 91 10 Constantin Bulai, Grațierea condiționată și liberarea condiționată, R.D.P. nr. 2/1994, p. 135 11 Constantin Bulai, Aplicarea dispozițiilor privind liberarea condiționată, potrivit Legii nr. 140/1996, Dreptul, nr. 11/1997, p. 85 * Domnul Lupulescu Dumitru este numit, în 1958, preparator principal la Catedra de drept civil a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
propuneri, R.D.P. nr. 4/1998; 9 Radu Lupașcu, Unele probleme privind liberarea condiționată, Dreptul, nr. 5/1998, p. 91 10 Constantin Bulai, Grațierea condiționată și liberarea condiționată, R.D.P. nr. 2/1994, p. 135 11 Constantin Bulai, Aplicarea dispozițiilor privind liberarea condiționată, potrivit Legii nr. 140/1996, Dreptul, nr. 11/1997, p. 85 * Domnul Lupulescu Dumitru este numit, în 1958, preparator principal la Catedra de drept civil a Facultății de Drept din București. În anul 1967, i se acordă titlul științific de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
adic] trebuie s] fie susținute de intenția (expresie încet]țenit] în planurile elaborate și în preg]tirile pentru folosirea armelor nucleare) de a le pune în practic] în cazul în care sunt sfidate; rezult] de aici c] descurajarea presupune intenția condiționat] de a folosi armele nucleare în moduri imorale. Dac] accept]m și principiul c] este imoral s] intenționezi s] faci ceea ce este imoral (Principiul Intențiilor Imorale), vom ajunge la concluzia c] descurajarea nuclear] este imoral]. Acest argument, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
așadar nu ca ființare propriu-zisă, ca o "unitate reală", actuală, de existență, cum îi apare atitudinii naturale, ci prin alt-ceva care, din perspectiva tehnicilor gândirii de preluare și prelucrare acceptate de noi toți în perspectivă istorică, este secund, dependent, mijlocit, condiționat, anume prin "practici" (fie acestea chiar ale ființării umane)? Altfel spus, putem socoti de la bun început ființarea umană ca "practică"? Nu este omul ceva ce ființează pur și simplu, înainte de toate, unitar, fără ca ceva anume din el, al lui etc.
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de anumite teme care conduc, chiar potrivit convențiilor din orizont judicativ-constitutiv, către limitele acestuia, anume în spațiul judicativului regulativ; tematizări ale "nimicului" (Ioan Petrovici, Iosif Brucăr), ale "existenței divine și personale" (Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran), ale raporturilor dintre condiționat și necondiționat (C. Rădulescu-Motru, Ioan D. Gherea), ale eului constituant ("subiectiv", Alexandru Dragomir, "obiectiv", Mircea Florian) etc. scot la iveală semne ale non-judicativului; desigur, pot fi găsite și exemple mai proaspete. Așadar, și filosofia românească actuală bate căile de la marginea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiect al cunoașterii și că doar ea poate corespunde adevărului, cunoștința prin care ființa este "dată" căpătând ea însăși statut de adevăr. Adevărul adică ființa însăși nu este condiționat în vreun fel, ci actul prin care el este dobândit apare condiționat, cumva, de așezarea sa, în vederea cunoașterii, în orizontul adevărului. Și se poate întâmpla aceasta, fiindcă ființa, în acest orizont, este tot una cu gândirea; în alți termeni, ființa se caută pe sine, dar cel care caută, anume ființa, trebuie, cumva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sub condiționarea totală a judecății, iar ipostazele formale ale logos-ului, legate direct de fel de fel de reglementări ale actului dobândirii adevărului, nu au căpătat ele însele autonomie. Aceasta și pentru că "realitățile" își păstrează o oarecare ierarhie, adevărul, chiar condiționat, nefiind semnificativ decât pentru "prinderea", prin logos, a "realităților de sus": a physis-ului ca natură a lucrului (nu ca simplu lucru) sau a arche-ului ca "început" al tuturor lucrurilor. Formalizarea survenită în condițiile păstrării rangurilor acestor realități reprezintă o modalitate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la bun început un fel de sinteză între lingvistic și noetic sau reprezentațional; în el însuși, noeticul (desigur, și reprezentaționalul) este, astfel, condiționat, ceea ce înseamnă că devine fără sens orice "realism" radical, în ipostaza "naturalismului", atunci când sunt deschise astfel de probleme privind judecata și adevărul-corespondență. Dar este fără sens și orice "subiectivism" abrupt, potrivit căruia "lucrul" este deja un fapt de conștiință, la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi socotite cunoștințe, cunoașteri. Fără îndoială, faptul acesta nu este de la sine înțeles și tocmai de aceea trebuie scos la iveală printr-un demers potrivit: acela al reducției judicative. Prescripțiile logice pe care le cuprind analitica și dialectica, toate condiționate, așadar, de logica-organon, alcătuiesc un scenariu normativ o structură regulativă ce capătă funcții constitutive pentru aceste modele la care participă rostirea filosofică -, pe care l-am numit deja judicativ constitutiv sau dictatură a judicativului. L-am numit astfel, dată fiind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
început luat în sens "tehnic", ca valoare de adevăr), analitica și dialectica reglează elementele discursivității, adică le predetermină, constituindu-le. În fapt, ele capătă, cuprinse de toate aceste condiționări, statutul de modele de discurs în limitele judicativului constitutiv; din fapte condiționate (șirul de condiționări a fost ilustrat mai sus), ele devin condiții ale oricărui tip de demers teoretic (contemplativ), speculativ, aporetic. Din această poziție a modelelor reglatorii în orizontul judicativului constitutiv, ele pun ordine gândirii, rostirii și făptuirii, oferind criterii ("rațiuni
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu doar reprezentări care au ca obiect lucruri externe, ci și reprezentări al căror obiect este strict "subiectiv". Tocmai o asemenea însușire a sa îl deschide către alte facultăți de cunoaștere decât sensibilitatea: către imaginație și către intelect. Oricum, fenomenele, condiționate formal și de spațiu (nu doar de timp), "stau necesar în raporturi de timp"112. Iar stările noastre strict subiective (aparținând sufletelor noastre, cum spune Kant) presupun, de asemenea, raporturi de timp; altminteri, ele nu pot fi discriminate și, astfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică diversul intuiției empirice prin schemele sintezei imaginației, asemenea categoriilor intelectului, ci chiar conceptele acestuia. Ideile transcendentale țin de rațiune, aparțin acesteia ca forme ale unei facultăți de cunoaștere, dar nu se raportează la experiență, fiind transcendente și aducând alături de condiționatul propriu experienței, care capătă "formă" prin categoriile intelectului, necondiționatul. Atunci când există pretenția imanenței Ideilor prin raportare la experiență, se produce cunoaștere aparentă; și se întâmplă astfel, pentru că rațiunea, în funcționarea sa pură prin Idei, "nu se raportează niciodată de-a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cumva, "naturală", susține Kant. Pentru a limpezi problema legată de raționamentele dialectice, este necesar un alt cadru de discurs, anume cel din parte a doua; important pentru demersul de față este faptul că aceste raționamente conchid asupra necondiționatului pornind de la condiționat: de aici încadrarea lor sofistică și aparența în cunoaștere pe care ele o creează. Paralogismul transcendental, antinomia rațiunii și idealul rațiunii pure, singurele forme posibile ale raționamentului dialectic, conduc spre necondiționat. Cum a apărut acesta? Ce rost are el în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intelectului în Idei) sunt trei, adică atâtea câte Idei transcendentale sunt. Întâi, el reprezintă "sinteza categorică într-un subiect", apoi "sinteza ipotetică a membrilor unei serii", în sfârșit, "sinteza disjunctivă a părților într-un sistem".127 Într-un fel, conceptul condiționatului îl presupune pe cel al absolutului: oricare dintre cele trei sinteze reprezintă un absolut, însă un fel de absolut potențial, în concept aristotelic, referitor la ceva ce se poate îmbogăți continuu cu câte o unitate din sine, fără să ajungă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să ajungă vreodată la o împlinire. Kant gândește sinteza, așadar, nu asemenea unui dat absolut, a unui necondiționat împlinit în sine, autonom față de orice, separat, cum ar fi firesc, de orice altceva; dimpotrivă, e vorba, la Kant, de un necondiționat ... condiționat el însuși tocmai de opusul său, dar nu în sensul că el și-ar pierde orice îndreptățire, ci pentru că el are sens numai în "unități sintetice" alcătuite din condiționate. În absența acestora, necondiționatul mai poate fi ceva, numai că o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de orice altceva; dimpotrivă, e vorba, la Kant, de un necondiționat ... condiționat el însuși tocmai de opusul său, dar nu în sensul că el și-ar pierde orice îndreptățire, ci pentru că el are sens numai în "unități sintetice" alcătuite din condiționate. În absența acestora, necondiționatul mai poate fi ceva, numai că o pretenție la cunoașterea sa înseamnă o îndepărtare de rosturile sale firești prin raportare la funcționarea facultății de cunoaștere, adică a sensibilității, intelectului și rațiunii. Pe această posibilitate de a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]