10,028 matches
-
Ca să-și legene ficiorul. Focu-n vatră se potoale, E-o căldur - așa de moale Și sub candela smerită Ea adoarme zugrăvită; Iar cămașa stă să-i cadă De pe umeri de zăpadă, De pe munții sânului, 95 {EminescuOpVI 96} Albi ca floarea crinului, Așa dulci și plini și dragi, Pe-a lor culmi având doi fragi, Și rotunzi și dragi și dulci, Fruntea pe ei să ți-o culci. Adormise - așa frumos Cu-a ei mâni lăsate-n jos, Sub o candelă smerită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oi trezi, Că eu pier în zori de zi; Ci-am să suflu - așa de cald În miroase să te scald, Să-mi vezi fața de ninsoare Și aripele ușoare, Căci viața mea o țin Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei Și miros de flori de tei O, primește-mă în brațe: Umbra nopții mă înghiață, Un strigoi poate în pripă Să mă prinză de aripă 113 {EminescuOpVI 114} Să m-ascunză în mormânt Ca să nu știu unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, - și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroae de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie. Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghia, deasupra
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii când se sfințește un sfânt - și roiuri de unde răsărind din inima pământului le-a spus cum cântă ursitorile când urzesc binele oamenilor. Astfel lăutarii măestriră hore nalte și urări adânci. Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrimioarele sure ca mărgăritarul, mironosițele viorele și florile toate s-adunară vorbind fiecare în mirosul ei și ținură sfat lung, cum să fie luminele hainei de mireasă; apoi încredințară taina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la un orb, limba ți se leagă tocmai ca la un mut, gura ți se-ncleștează tocmai ca la un mort. mintea sboară și te lasă ca pe-un pește prins în plasă. 227 Amoriul, când te prinde, ca un crin frumos te vede, iar când te lasă, ca șofranul fața ți-o lasă. 228 Amăgitoriul, când cu amăgirea te birue, ca și când ți-ar lega și mînile și ochii. 229 O mie de ani, ca ziua de ieri. 230 Ca apa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aștepte! Vreau să cânte și să danseze. Urâtul o să cânte și ăsta grasul ― îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în straturi succesive cât ține curtea și grădina - albul pur devine general și generator de sentimente de admirație față de frumosul-frumos din natură! Adăugați la cele spuse până aici covorașele de toporași (albăstrele), zambile albastre și albe, narcise galbene și albe, crinii de mai, crinii imperiali și covorul compact al lăcrămioarelor cu acel parfum inconfundabil al lor și veți avea tabloul aproape complet al primăverii - simbol al întineririi naturii ce a vegetat sub asprul sărut geros al crivățului. Pentru un viețuitor norocos
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cât ține curtea și grădina - albul pur devine general și generator de sentimente de admirație față de frumosul-frumos din natură! Adăugați la cele spuse până aici covorașele de toporași (albăstrele), zambile albastre și albe, narcise galbene și albe, crinii de mai, crinii imperiali și covorul compact al lăcrămioarelor cu acel parfum inconfundabil al lor și veți avea tabloul aproape complet al primăverii - simbol al întineririi naturii ce a vegetat sub asprul sărut geros al crivățului. Pentru un viețuitor norocos la o casă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
oferi cu drag colegelor învățătoare, așa cum făceam eu pe când eram copil - oferind învățătoarei mele lăcrămioare din pădurea de la Ghidigeni - unde mergeam de Armindeni cu școala. Pentru grupul de colege al fiicei mele am făcut o altă invitație la cules majestuoșii Crini Imperiali - cărora le va veni rândul peste 3 săptămâni - și aceștia rodind și înflorind dublu față de anul trecut. În felul acesta îmi fac și mie o bucurie în plus din belșugul floral deosebit de anul acesta - convins că cine face bucurii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ei fără rost prin birou, dar stricăciunea se limitase doar la o mică urmă de pantof de tenis pe unul dintre colțuri. Totuși, pe Ignatius îl supăra mica amprentă și picta deasupra ei o versiune dramatică și stilizată a unui crin. — Ce frumos! spuse domnul Gonzalez, când Ignatius termină de bătut cuiele. Dă întregului birou un anumit ton. — Ce vrea să spună? întrebă domnișoara Trixie, stând exact dedesubtul anunțului și examinându-l concentrată. — E doar o indicație, spuse mândru Ignatius. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urmă onorat de prezența domnului și stăpânului nostru, domnul G. Levy. Sincer să fiu, l-am găsit destul de apatic și indiferent. I-am atras atenția asupra inscripției mele (Da, cititorule, a fost în sfârșit pictată și pusă pe perete. Un crin imperial îi dă acum o semnificație sporită), dar nici aceasta nu i-a stârnit decât prea puțin interes. Vizita lui a fost de scurtă durată și fără legătură cu firma, dar cine suntem noi, să punem întrebări acestor giganți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
meu de furculița ruginită a lui Clyde, blestemând și amenințând cu strigăte ca în tragediile grecești. Îmi imaginez că procedura implică multe elemente de spectacol. Totuși, regizată de mama mea, tragedia inerentă ar putea oricând să devină o melodramă. Smulgând crinul alb din mâna mea neînsuflețită, îl va rupe în jumătate bocindu-se spre cei care mă jelesc, îmi vor binele, sărbătoresc sau au venit din întâmplare: „Asemenea acestui crin a fost și Ignatius! Acum și unul și altul sunt smulși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mea, tragedia inerentă ar putea oricând să devină o melodramă. Smulgând crinul alb din mâna mea neînsuflețită, îl va rupe în jumătate bocindu-se spre cei care mă jelesc, îmi vor binele, sărbătoresc sau au venit din întâmplare: „Asemenea acestui crin a fost și Ignatius! Acum și unul și altul sunt smulși din viață și distruși!“ Vrând să-l arunce înapoi în sicriu, incapabilă cum este să țintească, va arunca crinul drept în fața mea palidă. Pentru mama mea am trimis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vor binele, sărbătoresc sau au venit din întâmplare: „Asemenea acestui crin a fost și Ignatius! Acum și unul și altul sunt smulși din viață și distruși!“ Vrând să-l arunce înapoi în sicriu, incapabilă cum este să țintească, va arunca crinul drept în fața mea palidă. Pentru mama mea am trimis în zbor o rugăciune Sfintei Zita din Lucea, care și-a trăit viața ca servitoare, supunându-se multor austerități. M-am rugat în speranța că o va ajuta pe mama să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un moment în viață când ar trebui să ne fie de ajuns că ne putem urni propriul trup, spuse Cipriano Algor, Fraza e frumoasă, da, domnule, dar mi-ar plăcea să-mi spui din ce vei trăi, Uită-te la crinii câmpului, care nu torc și nu țes, Și fraza asta e frumoasă, de aceea crinii nu sunt decât crini, Ești o sceptică furibundă, o cinică respingătoare, Te rog, tată, vorbesc serios, Iartă-mă, Înțeleg că a fost un șoc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urni propriul trup, spuse Cipriano Algor, Fraza e frumoasă, da, domnule, dar mi-ar plăcea să-mi spui din ce vei trăi, Uită-te la crinii câmpului, care nu torc și nu țes, Și fraza asta e frumoasă, de aceea crinii nu sunt decât crini, Ești o sceptică furibundă, o cinică respingătoare, Te rog, tată, vorbesc serios, Iartă-mă, Înțeleg că a fost un șoc pentru dumneata, așa cum a fost și pentru mine, deși n-am fost acolo, înțeleg că bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cipriano Algor, Fraza e frumoasă, da, domnule, dar mi-ar plăcea să-mi spui din ce vei trăi, Uită-te la crinii câmpului, care nu torc și nu țes, Și fraza asta e frumoasă, de aceea crinii nu sunt decât crini, Ești o sceptică furibundă, o cinică respingătoare, Te rog, tată, vorbesc serios, Iartă-mă, Înțeleg că a fost un șoc pentru dumneata, așa cum a fost și pentru mine, deși n-am fost acolo, înțeleg că bărbații și femeile acelea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vreo pradă, vreun manuscris al Protocoalelor pentru a-l vinde țarului... Cum știi tu să ascunzi În spatele acelui chip de Înger natura-ți de demon, sfios Înveșmântată În jeanșii tăi androgini, În tricoul tău aproape străveziu, ce din păcate ascunde crinul nelegiuit Întipărit În carnea-ți albă de călăul din Lille! A sosit primul nerod, atras de mine În capcană, Îi zăresc cu greutate trăsăturile sub pelerina care Îl Învăluie, dar Îmi arată semnul templierilor din Provins. E Soapes, ucigașul plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în toată povestea. Ralph Tyler trecu pe lângă marea de zambile de un albastru ca al porțelanului de Delft din părculețul de la ieșirea din Woodbury și inspiră parfumul lor dulce, intens. Nu știa niciodată ce să creadă despre zambile. Ca și crinii, aveau un iz discret de moarte, de parcă ar fi încercat să acopere un miros de putreziciune. Iubea acest părculeț și i-ar fi plăcut să hoinărească pe-aici în fiecare zi dacă ar fi putut. O porni agale spre lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încăpea lejer într-un cort. Ați putea să oraganizați o discotecă seara și să luați micul-dejun în zori. — Henry... e foarte amabil din partea ta. Fran își închipuia deja un cort împodobit ca o colivie de aur, cu atât de mulți crini că te sufoci de cum intrai, chelneri care să se învârtă de colo-colo și pe Henrietta domnind cu atâta nerușinare peste întreaga adunare, încât mama lui Laurence n-avea să-i mai vorbească niciodată lui Fran. Și apoi avea să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un așezământ de cinci stele pe piața căminelor de bătrâni. În antreu erau perdele cu falduri la fiecare fereastră înaltă și un aranjament floral uriaș, pentru care familiile pensionarilor trebuie să fi plătit o avere. Din nefericire, florile predominante erau crinii, cu parfumul lor dulceag ce evoca moartea și descompunerea. — Domnișoara Tyler! O femeie roșcată, încărcată cu bijuterii de aur se repezi la Fran cu tot atâta afecțiune și entuziasm, cât ar fi dovedit față de un inspector de la Protecția Consumatorului. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care trebuie să fi fost încântător pe vremea când era mai tânără cu treizeci de ani. — Ați dori să faceți turul minunatului nostru așezământ acum? De îndată ce lăsară în urmă recepția, Fran nu se putu abține să nu adulmece aerul. Ca și cum crinii n-ar fi fost deajuns, aici se simțea un amestec grețos de dezinfectant, urină și deodorant de cameră. — Deci, spuse pe un ton animat femeia roșcată, domnul doctor mi-a spus că tatăl dumneavoastră își pierde mințile. Avem o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
perioadă. — M-am gândit că am putea să punem cadourile aici, pe masa asta de stejar din hol. Prin ușa deschisă pătrundeau razele soarelui de după-amiază târzie, luminând cartonașul pe care Camilla scrisese „Cadouri de nuntă“. Un buchet uriaș de crini umplea masa goală, cu excepția cadoului stingher, așezat strategic la unul din capete. Fran se întrebă pentru o clipă dacă mama ei nu era deranjată de modul în care Camilla preluase subtil toate pregătirile. Nu spusese nimic, dar poate că Phyllis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
publicat inițial în Noua revistă română, vol. XVIII, nr. 9, 24-31 mai 1915, și considerat de Șerban Cioculescu o „piatră de hotar în evoluția poetului” („Gară peticită de lumini/ Șine verzi sub luna de venin/ nori în doliu văduviți de crini,/ Ce tăcere, suflete tăcut/ trenurile toate au trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al dedicației către un colaborator sau altul („Gamă“, „lui Tamas Aladar”, „Pasărea măiastră“, „lui C. Brâncuși” ș.a., dar și hibernala Crin - „domnișoarei Mirella M.”), fie prin redactarea „cosmopolită” a poemului în limba franceză (Filtre). Alteori, textele „ilustrează” liric un grupaj special (cel despre Brâncuși, bunăoară); în cel dedicat prezentării suprarealismului francez, poemul „Reper“ semnalizează discret în direcția halucinatoriului surrealist prin versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]