8,953 matches
-
am băgat În pat. — Acu’ o să dormi bine, Jack. Sigur, acu’ o să dorm. — Noapte bună, Jack, Îi zic. — Noapte bună, Jerry. Ești singurul prieten pe care-l am. — Hai, las-o baltă, Îi zic. — Ești singurul meu prieten, Jack, singurul. — Culcă-te. Mă culc, zice Jack. Jos, Hogan stătea la birou și citea ziarele. Se uită la mine. — Ei, ți-ai culcat prietenul? — E dus. Mai bine așa, decât să n-adoarmă. — Sigur că da. — Da’ ar fi greu să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pat. — Acu’ o să dormi bine, Jack. Sigur, acu’ o să dorm. — Noapte bună, Jack, Îi zic. — Noapte bună, Jerry. Ești singurul prieten pe care-l am. — Hai, las-o baltă, Îi zic. — Ești singurul meu prieten, Jack, singurul. — Culcă-te. Mă culc, zice Jack. Jos, Hogan stătea la birou și citea ziarele. Se uită la mine. — Ei, ți-ai culcat prietenul? — E dus. Mai bine așa, decât să n-adoarmă. — Sigur că da. — Da’ ar fi greu să le explici așa ceva reporterilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ești singurul prieten pe care-l am. — Hai, las-o baltă, Îi zic. — Ești singurul meu prieten, Jack, singurul. — Culcă-te. Mă culc, zice Jack. Jos, Hogan stătea la birou și citea ziarele. Se uită la mine. — Ei, ți-ai culcat prietenul? — E dus. Mai bine așa, decât să n-adoarmă. — Sigur că da. — Da’ ar fi greu să le explici așa ceva reporterilor, spuse. — Ei, mă duc și eu să mă culc. — Noapte bună, spuse Hogan. A doua zi dimineață, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
citea ziarele. Se uită la mine. — Ei, ți-ai culcat prietenul? — E dus. Mai bine așa, decât să n-adoarmă. — Sigur că da. — Da’ ar fi greu să le explici așa ceva reporterilor, spuse. — Ei, mă duc și eu să mă culc. — Noapte bună, spuse Hogan. A doua zi dimineață, pe la opt, am coborât și mi-am luat micul dejun. Hogan făcea exerciții În hambar cu clienții lui. M-am dus să mă uit la ei. Unu! Doi! Trei! Patru! număra Hogan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare delicatețe, Își masa nasul. După ce termină, se ridică-n picioare, luă farfurioara și se duse În camera mai mică, unde dormea. — Mă duc să mă culc puțin, Îi spuse adjutantului, care, În acea armată, nu era un ofițer numit de o comisie. Termină tu ce mai e pe-aici. Da, signor maggiore, răspunse adjutantul. Se lăsă pe spătarul scaunului și căscă. Scoase din buzunarul hainei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe câmpul Înverzit. Alta le privea din copac. Uitându-mă afară, pe verandă, Îl văzui pe bucătar ridicându-se de pe scaun și traversând holul care ducea În bucătărie. Înăuntru, lumina soarelui se răsfrângea În paharele goale de pe masă. John se culcă cu capul pe coate. Uitându-mă pe fereastră, văzui doi bărbați care urcau treptele hanului. Intrară În sală. Unul era țăranul cu barbă și cu cizmele lungi. Celălalt era paracliserul. Se așezară la masa de lângă fereastră. Fata veni la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de o grămadă de oameni. Dacă stăteai să te rogi pentru toți, spunând câte un Ave Maria și câte un Tatăl Nostru pentru fiecare, dura foarte mult și, În cele din urmă, se făcea lumină și atunci puteai să te culci, dacă erai Într-un loc unde să poți dormi ziua. În acele nopți am Încercat să-mi amintesc tot ce mi se Întâmplase, Începând cu perioada de dinainte de a pleca la război și Întorcându-mă treptat În timp, trecânddintr-un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de neveste. O să mă gândesc. — Nu vă mai gândiți, signor Tenete. Faceți-o și gata. — Bine. Un bărbat tre’ să se-nsoare. N-o să regretați niciodată. — Bine, spusei. Să-ncercăm să dormim puțin. — Bine, signor Tenente. O să-ncerc să mă culc. Da’ țineți minte ce v-am zis. — O să țin. Acum să ne culcăm puțin, John. — Bine. Sper să puteți dormi, signor Tenente. L-am auzit o vreme cum se foiește printre pături, apoi se potoli și i-am auzit respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și gata. — Bine. Un bărbat tre’ să se-nsoare. N-o să regretați niciodată. — Bine, spusei. Să-ncercăm să dormim puțin. — Bine, signor Tenente. O să-ncerc să mă culc. Da’ țineți minte ce v-am zis. — O să țin. Acum să ne culcăm puțin, John. — Bine. Sper să puteți dormi, signor Tenente. L-am auzit o vreme cum se foiește printre pături, apoi se potoli și i-am auzit respirația regulată. Pe urmă a-nceput să sforăie. Mult timp l-am ascultat sforăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
duse la el. — Ce vrei? Bătrânul Îl privi: Înc-un coniac. — O să te-mbeți, Îi spuse chelnerul. Bătrânul Îl privi. Chelnerul se duse. — Ăsta o să stea toată noaptea, Îi spuse chelnerul colegului. Mi-e cam somn. N-apuc niciodată să mă culc Înainte de trei. Mai bine se omora săptămâna trecută. Chelnerul luă sticla de coniac și Încă o farfurioară de pe tejgheaua dinăuntru și se-ndreptă cu pași mari spre masa bătrânului. Așeză farfurioara și apoi umplu paharul cu coniac. — Mai bine te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-sa. — De ce l-au dat jos? — Se temeau pentru sufletul lui. Câți bani are? — O grămadă. — Tre’ să aibă vreo optzeci de ani. — Oricum, așa pare, cam de optzeci. — Tare-aș vrea să plece acasă. Niciodată n-apuc să mă culc Înainte de trei. Asta-i oră să te culci? — Stă treaz, că-i place. Păi, el e singur. Eu nu-s singur. Pe mine m-așteaptă o nevastă-n pat. — A avut și el nevastă. — Acu’ oricum nu i-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru sufletul lui. Câți bani are? — O grămadă. — Tre’ să aibă vreo optzeci de ani. — Oricum, așa pare, cam de optzeci. — Tare-aș vrea să plece acasă. Niciodată n-apuc să mă culc Înainte de trei. Asta-i oră să te culci? — Stă treaz, că-i place. Păi, el e singur. Eu nu-s singur. Pe mine m-așteaptă o nevastă-n pat. — A avut și el nevastă. — Acu’ oricum nu i-ar mai folosi la nimic. — N-ai de unde să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bărbat foarte bătrân care se cam clătina, dar cu demnitate. De ce nu l-ai mai lăsat să bea? Întrebă chelnerul care nu se grăbea prea tare, În timp ce trăgeau obloanele. Nu-i Încă două jumate. — Vreau să mă duc să mă culc. Și ce mai era, o oră? — Pentru mine Înseamnă mai mult decât pentru el. — O oră e la fel pentru toată lumea. — Vorbești și tu ca un bătrân. Dacă vrea, poa’ să-și ia o sticlă și s-o bea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sufletul meu Îi aparține lui Steve Ketchel. Doamne, ce bărbat. Ne simțeam Îngrozitor. Era un moment trist și jenant. Și apoi Alice, care mai tremura Încă, spuse cu vocea aia joasă a ei: — Ești o mincinoasă ordinară. Nu te-ai culcat În viața ta cu Steve Ketchel și o știi foarte bine. Cum poți să spui așa ceva? Îi replică mândră Oxigenata. — Pot, pentru că-i adevărat. — Eu sunt singura de-aici care l-a cunoscut pe Steve Ketchel. Eu sunt din Mancelona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Nick. Mă cunosc, așa că prefer să trag eter. Nu mi-e rușine de asta. Nu te-am văzut niciodată beat. — Nu? spuse Nick. Niciodată? Nici În noaptea aia, când mergeam de la Mestre spre Portogrande, și am vrut să mă culc, așa că m-am Învelit cu bicicleta și mi-am tras-o până sub bărbie? — Asta nu se-ntâmpla pe front. — Hai să nu mai vorbim despre cum sunt eu. E un subiect despre care știu prea multe deja ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu se-ntâmpla pe front. — Hai să nu mai vorbim despre cum sunt eu. E un subiect despre care știu prea multe deja ca să mai vreau să mă gândesc la el. — Ai putea să mai stai aici. Poți să te culci puțin, dacă vrei. Nu prea ne-a afectat bombardamentul. E prea cald ca să ieși acum. Bănuiesc că nu-i nici o grabă. — Și cum Îți e, serios vorbind? — Bine. Cât se poate de bine. Nu. Vorbesc serios. — Sunt bine. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
au făcut. Da’ care-i problema? Doar nu ți s-o părea că-s nebun? Pari În cea mai bună formă. — E o plictiseală a dracu’ odată ce ești declarat țicnit. Nimeni nu mai are vreodată Încredere-n tine. M-aș culca puțin, Nicolo. Aici nu-i genu’ de comandament general cu care suntem noi obișnuiți. Așteptăm doar să fim retrași. N-ar trebui să ieși pe căldura asta. Ar fi o prostie. Întinde-te-n patu’ ăla. — Aș putea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la care să-i dau altă pastilă. În mod normal ar fi trebuit să adoarmă, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că se uita țintă la piciorul patului, cu un aer foarte ciudat. — De ce nu Încerci să te culci? Te trezesc eu când trebuie să-ți dau pastila. Prefer să stau treaz. După o vreme zise: — Papa, dacă te deranjează, nu-i nevoie să stai aici, cu mine. Nu mă deranjează. — Vreau să zic că, dacă e să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
jos În oraș ca să mă ocup de lucrurile care mai trebuiau făcute Înainte de plecare. Când s-a făcut ora cinei eram deja prea obosit ca să mai ies. N-aveam chef să vorbim În altă limbă. Nu voiam decât să ne culcăm devreme. Cum stăteam Întins În pat, Înainte să adorm, cu toate lucrurile strânse În jur și gata să fie Împachetate, cu ferestrele deschise și adierea răcoroasă care venea dinspre munți, m-am gândit că-i păcat că nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că nu-s vinovat eu... Ei! Câinii aiștia... Aiștia m-o făcut așa. Știu, Toadere. Știu. Da’ nu mai bea atâta. Nu-ți vinde sufletul diavolului, că ce ai pierdut tu înapoi nu se mai întoarce. Nuuu! Amu’ mănâncă și culcă-te, că îi târziu și mâine pleci iar și cine știe când te mai întorci? Mă duc, Marandă. Mă duc. Duce-m-aș și n-aș mai veni - a scrâșnit Toaibă. Apoi, cu glas moale, a îngânat ca pentru sine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
orgoliu a acestuia: Ce, mă soldat? Mă înfrunți pe mine? Mă înfrunți! Ai? Ce zici tu? Aista-i un prost. Ia zi, sunt prost? Da’ cine o zis că sunteți prost? Nu sunteți prost, domn’ sărjănt! Mă faci prost soldat??? Culcat!!! Târâș, maaarșșș!!! Toaibă s-a lăsat să cadă ca un sac cu cartofi în glodul gros... Apoi a început să se târască prin mocirlă, lăsând urme bizare după el. Când în sfârșit a venit comanda „drepți!”, Toaibă arăta ca o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
motoare de avion ambalate la maximum. Cei din vagon s-au aruncat la podea, cu excepția lui Toaibă. Un ofițer din preajmă s-a răstit la el: Ce faci, sergent? Ai scăpat de pe front și acum vrei să mori ca prostul? Culcat! 80 Abia atunci și-a dat seama că trenul și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare greu s-a lungit pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mers de ciubotă soldățească. „Să știi că aiștia o pus santinelă. Dacă o dat peste noi, într-o clipită toți nemții sunt aici!” - gândeam eu în timp ce am făcut un pas către colțul grajdului... Spre izbăvirea noastră, era unul din cei culcați în iesle. Tocmai stropea omătul de la picioarele mele. Și ce credeți că mi-a trecut prin cap într-o clipită? Ce-ar fi să-l „invităm” la o plimbare? Tot n-am aflat noi mare lucru despre trupele lor și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
geamăt l-a adus la realitate. Mișcarea de pe laiță l-a dumirit de a binelea: Maranda se trezise din leșin. Ai înviat, fata tatii? Da’ ce s-o întâmplat de sunt pe laiță și nu pe cuptor, unde m-am culcat? Ai leșinat. Ai ieșit să vezi ce-i cu lumina de afară și te-am găsit leșinată în mijlocul ogrăzii. Amețită încă, Maranda a început să-și aducă aminte ce s-a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
chef săăă... Să ce, Toadere? Săăă be... beau cu tineee un paaa... pahar... Daaa de unde daaacă nu-i? Dacă nu-i, nu bem și pace. Nuuu merge trea... treaba așaaa. Du-te laaa Prispă... Lasă pe mai târziu, Toadere. Acum culcă te și dormi, că ești ostenit. Euuu vreaaau să fac cin... cinste. Vreauuu să beauuu cu ne... nevasta meaaa. Sunt trudită și eu și... Dacăăă... dacă nu teee duuuci, mă supăr foooc! Așaaa ca nici... niciodată! Văd că n-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]