9,076 matches
-
fără să știe nici despre ce e vorba În piesă. La operă, de cum ajung la prima repetiție, cântăreții cunosc partitura pe dinafară și sunt pregătiți să cânte. Ce diferență față de actori, Îmi spun, ce profesionalism au muzicienii! Dar apar alte curiozități: cum ei au cântat deja rolul În alte părți, știu exact fiecare inflexiune, iar eu mă simt intimidat și neputincios când aflu că tot ce vor de la mine e să le spun pe unde să intre și pe unde să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sau În școlile private care Începeau să se Înmulțească prin București. Simțeam aproape o datorie să le transmit celor tineri din experiența mea cu Peter Brook și să creez un laborator de cercetări teatrale În inima teatrului, Încurajând astfel o curiozitate experimentală În direcția formării unui nou tip de actor. Acestea erau direcții pe termen lung. În privința propriilor mele montări, am decis că Trilogia antică va deschide drumul. Era cel mai important spectacol al carierei mele internaționale, iar potențialul exploziv al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am amintit cu strângere de inimă de acele incidente petrecute după-amiezile În salon - valetul nepregătit intrând cu cafeaua turcească, tata aruncându-i o privire (Întrebătoare și resemnată) mamei, apoi (dezaprobator) cumnatului lui Întins pe jos În calea valetului‚ apoi (cu curiozitate) spre ciudata vibrație a serviciului de cafea pe tava ținută de mâinile acoperite cu mănuși albe ale servitorului aparent stăpân pe el. Față de alte frământări mai stranii care l-au asaltat pe parcursul scurtei sale vieți, și-a căutat mângâierea - dacă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
felul de obiecte prăfuite, câteva cărți minunate achiziționate În zilele când mama mamei era preocupată de științele naturii și chemase un celebru profesor universitar de zoologie (Simkevici) să-i dea lecții particulare fiicei ei. Unele din ele erau doar niște curiozități, ca de pildă patru volume maro, imense, ale lucrării lui Albertus Seba (Locupletissimi Rerum Naturalium Thesauri Accurata Descriptio...), tipărite la Amsterdam pe la 1750. Pe paginile lor granulate grosolan, am găsit xilogravuri cu șerpi, fluturi și embrioni. Fetusul unui copil etiopian
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a roșit ca fetele din romane, dar a spus doar, chicotind amuzată, că nu s-a urcat În viața ei pe un cal. Altă dată, când am apărut la o cotitură a șoselei, cele două surioare ale mele, roase de curiozitate, era să cadă de pe „torpedoul“ roșu al familiei, cotind brusc spre pod. În serile ploioase Întunecate, Încărcam felinarul bicicletei cu bucăți magice de carbură de calciu, le aprindeam cu chibritul, ferindu-mă de rafalele de vânt, și după ce Închideam astfel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-i geambaș de muieri. Semn de bătrânețe când ți se aprind călcâiele după prospătură. Te pomeni că-i dragoste cu năbădăi, chicotește Negrilă. L-o pus jos, munteanca. O fi ajuns tărășenia la urechile Măritei? se întreabă Negrilă, ros de curiozitate. S-a grijit Isaia să-i ajungă, zâmbește mucalit Alexa făcând cu ochiul. Să te ferească Sfântu' de gura muierii încornorate: îți face zile fripte de-ți vine să te atârni de grindă. A scăpat careva netârnosit? se spovedește Negrilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ales, pereții aceia de un alb atât de proaspăt, parcă de abia zugrăviți (cum să fi nimerit clapele când eu mă uitam la pereți!), în care simt - până astăzi - ceea ce simțim de obicei în orice cameră goală: un fel de curiozitate, un fel de neliniște... Și totuși cât de legat mă simt de încăperea aceea în care nu m-am învrednicit, cred, să rămân (doamna examinatoare s-o fi lămurit repede ce e cu mine) mai mult de un sfert de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe Udr., un coleg de grupă cu care aveam să devin prieten. După o absență de la cursuri și seminarii de câteva zile, se întorsese de acasă, de la Făgăraș, unde fusese la o înmormântare: îi murise tatăl. Îl urmăream cu o curiozitate avidă. Cum e când te lovește o asemenea nenorocire? Cum te comporți într-o atare împrejurare? Colegul, mi se părea, se purta normal, prea normal. Vorbea ca de obicei, zâmbea, ba chiar și mai râdea. Eram, privindu-l, uimit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
slab” nu îndrăznește să riposteze, se retrage pas cu pas, neîncetat, rabdă să fie umilit nu numai de adversarul lui, ci și de grupul de copii care s-au săturat să-l tot incite în zadar. Urmăresc scena cu o curiozitate oripilată, cu indignare: chiar nu va accepta lupta? Nu o acceptă. Se supune fără crâcnire condiției sale de „slab”. Lașitatea lui îmi face aproape rău. * Dintre prietenele bucureștene ale mamei îmi place să-mi aduc aminte de doamna Borcea. Locuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
singure nu s-ar fi descurcat niciodată în acele texte pentru furnici, 6-7 pagini „de mașină”. Bizara mea grafie îi uimea pe colegi și țin minte ce încântat a fost Nichita Stănescu când i-am oferit, pentru colecția sa de curiozități, un manuscris. Am crescut pe loc în ochii lui. Mai târziu (după ce am trecut la pix - cu stiloul nu am scris niciodată - și performanțele mele au mai scăzut: dintr-o pagină nu mai ieșeau acum decât vreo 5-6 dactilografiate) i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Tocmai ea, care posedă secretul de a-i face pe copii și mai copii, de două ori mai simpatici decât, oricum, sunt în realitate. Iubesc copiii, dar parcă niciodată ca atunci când Doina îmi vorbește despre ei. Ascultând-o, îmi trezește curiozitatea de a-i cunoaște, pe unul sau pe altul, ea îmi promite să mi-i arate „în carne și oase” și uneori se și ține de cuvânt. Astfel, într-o zi, am norocul să văd două asemenea minunate exemplare, frate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lucruri), că vineri 17 august voi fi masacrat groaznic la „Europa liberă”: „va curge sânge”. Chiar așa? Printr-un lanț al răutăților, incitanta veste ajunge la noi, la timp, să nu care cumva să ne scape emisiunea. Aștept cu o curiozitate revoltată (București, 16 august 1990). * Azi, 23 august 1990 (nu mai e „sărbătoare”, nu mai omagiem a nu știu câta aniversare a „Revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă” - nici mai mult nici mai puțin!), în timp ce scriu (căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dezvoltării sociale tipică atâtor eroi convenționali care cad răpuși de reprezentanții forțelor retrograde ale istoriei, și nici una plină de spaimă, sau numai de spaimă: ci cu o nespusă mirare, cu stupoare, cu o foarte ațâțată și aproape veselă, în adânc, curiozitate: „Oare chiar va trage?” „Ce te holbezi așa la mine, crezi c-o să-mi tremure mâna?” - strigă călărețul și în clipa următoare apăsă pe trăgaci. Cadavrul alunecă la vale, unda iute a râului spală urmele. Totul se petrece cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și un Tolstoi ; am văzut, citind-o mai târziu de câteva ori, nu numai că e cea mai completă desfășurare metodică a comicului, umorului și tandreței, dar și că e, după Gargantua & Pantagruel, a doua capodoperă suprarealistă. Luarea aminte și curiozitatea mi le-a deșteptat Eliade afirmând de-a dreptul că Laurence Sterne e un geniu (subl. m.) și scriind în alt loc : „Sunt opere pe care nu știm încă să le privim, cum să le privim. Fără îndoială că o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cât și în bună parte din scrierile lui critice, în care, ca și în Adela, ca și în Privind viața, se simte acea înfiorare în fața feminității, acea uimire și compasiune pentru fragilitatea trupească și umilința fiziologică a femeii, acea obsedantă curiozitate pentru sufletul femeiesc, care sunt proprii oricărui artist autentic. Căci asta a fost în realitate Ibrăileanu : un mare prozator, adică un artist. Un artist al captării celor mai evazive nuanțe, intelectuale sau sufletești, un psiholog de mare finețe, un artist
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
imprevizibilul, tot ce poate să constituie un liant pentru cele două jumătăți de sferă: a exista și a nu exista. Promisiunea: „je repondrai”, formulată de Karen Blixen, se ține; cel puțin pentru cei față de care am puțină simpatie sau multă curiozitate pentru felul lor de a fi oameni. La Pressrummet, Andrei (Bart), colegul meu, îmi spune deodată că sunt ca toți scriitorii de aici, „neurotică”, termen împrumutat de la prietenii noștri psihiatri. Nu i-am răspuns, gândind în mine că un neurotic
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acest fapt să mă bucure nespus de mult și mă duce cu gândul la acea toamnă a anului 1954, când, în calitate de profesor la cercul de artă dramatică de la Palatul Copiilor, aveam în fața mea un copil de o șchioapă, plin de curiozități, avid de înțelegere a tainelor teatrului (câte le cunoșteam și eu la acea vreme), care avea deja o personalitate puternică. Elevul din clasa a VI-a de atunci este respectatul actor de astăzi Petrică Ciubotaru, care nu se mulțumește cu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
retragereă Tot fugind de război, la 23 august ne-am trezit în primele linii. Am văzut primii oameni mitraliați. N-au fost multe victime dar panică, peste poate! Aceeași nemți care zâmbeau dând dulciuri copiilor... Războiul. și tot ca o curiozitate, apariția armatei sovietice a însemnat, dincolo de experiențele mai mult sau mai puțin nefericite pentru locuitori a însemnat și reîntâlnirea cu unii dintre foștii noștri elevi de la Câșlița. Toți purtau haina soldățească a armatei sovietice. și vine aventura de la Povergina, o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care avea un frate în comună, tatăl fostului viceprimar, și de plicul improvizat pe care mi-l dăduse să-l aduc fratelui său, cu rugămintea să nu citesc ce scrie acolo. Nu știu de ce, dar în seara aceea o mare curiozitate pusese stăpânire pe mine. M-am gândit să trec pe la Miliție și să-l rog pe șeful de post, care era un om cuminte și supus, să meargă să întrebe ce scria în acel bilet. M-a încercat regretul pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în același sat, profesoară de matematică și directoare. De câteva ori pe zi cobora din Dacia albastră care era mereu plină de noroi în fața primăriei, unde poposea adeseori să bea o cafea sau să piardă timpul, mânat permanent de o curiozitate nestăpânită în a ști tot ce se face și se vorbește în primărie. Când nu era la primărie, era acasă la contabilă sau peste drum la casierul primăriei. Într-un cuvânt era pretutindeni! Amabilitatea lui depășea de cele mai multe ori limitele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Negru, care zăcea aproape fără cunoștință cu fața căzută în propria vomă. „Sărmanul, s-a lăcomit la vinul acela special descântat de 98 coana Rucsanda”. Cum de-a ajuns acolo avea să rămână un mister, pe care nu am avut curiozitatea să-l aflu niciodată. Nu peste mult timp a venit Aro-ul de la Consiliul Unic și instructorul s-a oprit și l-a îmbarcat pe tovarășul Negru, pe care l a dus și l-a predat la județ. Am primit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fapt toți s-au dus acasă, așa cum făceau în fiecare zi, mai ales iarna. Din Dacia roșie a președintelui de la Cooperație a coborât inginerul de la vie, fratele preotesei Frosica cea curioasă. Inginerul semăna leit cu sora sa, mai ales la curiozitate. Aveți mult de lucru? E cam pustiu pe aici prin primărie. Haideți cu noi la campingul de la șoseaua națională, să mâncăm o friptură. Invitația era cât se poate de tentantă și era venită la timp. Până la ora prânzului mai era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fost urmărită cu privirea de sute de țărani de prin toate satele. Aceștia stăteau pe marginea șoselei, încremeniți într-o respectuoasă nedumerire. E primărița! Au luat-o. Oare unde o duc? SFÂRȘIT 219 POSTFAȚĂ Am parcurs această carte cu marea curiozitate de a descoperi esența fiecărei pagini în care autoarea a reușit să transmită într-un mod cu totul remarcabil trăirea intensă a unei epoci despre care majoritatea celor care au trăit-o și au beneficiat din plin de privilegii, din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
În locuri mai ospitaliere, rupându-se de vatra natală, topindu se treptat În mediul În care i-a așezat soarta. Astăzi un grup restrâns de istroromâni de pe versanții Monte Maggiore, parțial deznaționalizați atrag atenția lumii civilizate mai mult ca o curiozitate de arheologie lingvistică. Zona de locuire a românilor din Istria este situată În partea central-estică a peninsulei Istria din Republica Croația În două grupuri de sate - la nord de Monte Maggiore cu localitățile Jeiani și Munye iar la sud de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
lui 1966 m-am trezit chemat la cabinetul "tovarășului prim secretar al Regiunii de partid Iași", pe atunci un om cu o putere de decizie echivalentă cu a lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Mă întrebam cu teamă, dar și curiozitate, cam ce-o fi vrând "organul" cu mine, un asistent oareșcare la Științe sociale. M-am pus la "patru ace" și am pășit cu sfială, pentru prima dată, pe culoarele lungi și reci ale "sediului". Când am fost invitat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]