8,894 matches
-
-și proteja cet]tenii). Argumentul împotriva descuraj]rii ar putea fi dep]sit în cazul în care consecințele prev]zute ale renunț]rii la descurajare ar fi mult mai grave decât cele ale conținu]rii practic]rii ei. Deci, chiar dac] credem c] mai conteaz] și altceva în afar] de consecințe, si dac] nu suntem absolutiști, nu vom putea evita analizarea descuraj]rii în lumina consecințelor prev]zute ale acesteia. Descurajarea și consecințele Se susține de obicei c] abandonarea practicii descuraj
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sit în cazul în care consecințele prev]zute ale renunț]rii la descurajare ar fi mult mai grave decât cele ale conținu]rii practic]rii ei. Deci, chiar dac] credem c] mai conteaz] și altceva în afar] de consecințe, si dac] nu suntem absolutiști, nu vom putea evita analizarea descuraj]rii în lumina consecințelor prev]zute ale acesteia. Descurajarea și consecințele Se susține de obicei c] abandonarea practicii descuraj]rii ar avea consecințe mult mai grave decât continuarea ei. Acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unul dintre mijloacele de reducere a riscului de atac. G]sirea celor mai bune mijloace de prevenire a unui atac depinde de identificarea cauzelor acestuia; prevenirea lui necesit] suprimarea cauzelor, iar un atac poate avea mai multe cauze. De exemplu, dac] amenințarea unui atac este dat] de posibilitatea unui act planificat de agresiune în scopul atingerii unor obiective politice, atunci acel atac trebuie descurajat, fie prin creșterea costurilor și riscurilor atacatorului, fie prin etalarea unei capacit]ți defensive suficient de solide
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atac trebuie descurajat, fie prin creșterea costurilor și riscurilor atacatorului, fie prin etalarea unei capacit]ți defensive suficient de solide pentru a convinge potențialii agresori de lipsă de sens a unui atac. (Presupunem c] este vorba de un atac nedrept.) Dac], pe de alt] parte, amenințarea unui atac este dat] de posibilitatea că adversarul s] loveasc] preventiv de teama de a nu fi atacat primul, atunci încercarea de a face descurajarea și mai conving]toare poate fi contraproductiv]. Propria poziție de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
stat manipuleaz] riscul r]zboiului nuclear ca mijloc de prevenire a unui atac. Trebuie s] reținem faptul c] acest compromis între posibilitatea unui atac și costurile conflictului nu trebuie realizat doar pe baza unor criterii de prudent] sau interes propriu. Dac] ar avea loc un r]zboi între marile puteri, efectele acestuia ar fi resimțite de toat] populația globului. S] lu]m, de exemplu, cazul Europei. Structurile de ap]rare ale Europei de Vest doresc implicarea Statelor Unite în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Nu poate fi considerat o problem] neimportant]. Totuși, ni s-ar p]rea îngrozitor că statele din regiune s] dezvolte arsenale nuclare, punând astfel în pericol viața oamenilor de pretutindeni și chiar existența unor generații viitoare, de dragul intereselor proprii. Dar, dac] indignarea că viața s] ne fie pus] în pericol este justificat] astfel, atunci și oamenii din întreaga lume a c]ror viat] este pus] în pericol de actualele puteri nucleare sunt la fel de îndrept]titi s] condamne practicile care îi expun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și anume, descurajarea și ap]rărea convențional]. Cele mai previziblie rezultate dezastruoase ar fi dominația sovietic] și r]zboiul nuclear la scar] global]. Pare evident c] r]zboilul nuclear ar fi un rezultat mult mai grav decât dominația sovietic], chiar dac] lu]m în calcul numai interesele SUA și ale aliaților ei, l]sându-le la o parte pe cele ale blocului sovietic, ale ț]rilor neutre și ale generațiilor viitoare. De asemenea, descurajarea implic] un risc mult mai mare de r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
3 și 6; și McMahan, 1989). Dat] fiind natură statelor și a societ]ții internaționale, orice politic] de securitate implic] riscuri serioase. Exist] totuși o diferenț] moral] între a accepta riscurile asociate politicilor noastre și a impune aceste riscuri altora. Dac] susținem c] exist] o obiecție de principiu împotriva impunerii de riscuri nevinovaților pentru a ne reduce propriile riscuri, atunci exist] un argument moral împotriva descuraj]rii, si dac] acest argument moral exist], el este greu de comb]țuț. Așa dup
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a accepta riscurile asociate politicilor noastre și a impune aceste riscuri altora. Dac] susținem c] exist] o obiecție de principiu împotriva impunerii de riscuri nevinovaților pentru a ne reduce propriile riscuri, atunci exist] un argument moral împotriva descuraj]rii, si dac] acest argument moral exist], el este greu de comb]țuț. Așa dup] cum am v]zut, nu numai c] nu este evident c] renunțarea la politica descuraj]rii ar avea consecințe mult mai grave decât continuarea practic]rii ei, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
35 Realismul MICHAEL SMITH Este un lucru bine știut c] oamenii evalueaz] comportamentul și atitudinile altora din punct de vedere moral. Spunem, de exemplu, c] am procedat greșit neajutându-i pe cei care au nevoie de ajutor anul acesta, chiar dac] probabil am procedat corect înapoind proprietarului portofelul g]sit pe strad]; spunem și c] am fi oameni mai buni dac] am fi mai sensibili fâț] de sentimentele celorlalți, chiar dac] procedând astfel nu ne mai preocup]m atât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral. Spunem, de exemplu, c] am procedat greșit neajutându-i pe cei care au nevoie de ajutor anul acesta, chiar dac] probabil am procedat corect înapoind proprietarului portofelul g]sit pe strad]; spunem și c] am fi oameni mai buni dac] am fi mai sensibili fâț] de sentimentele celorlalți, chiar dac] procedând astfel nu ne mai preocup]m atât de mult de familie și prieteni. Mulți dintre noi iau aceast] apreciere drept bun]. În m]sura în care ne îngrijor]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe cei care au nevoie de ajutor anul acesta, chiar dac] probabil am procedat corect înapoind proprietarului portofelul g]sit pe strad]; spunem și c] am fi oameni mai buni dac] am fi mai sensibili fâț] de sentimentele celorlalți, chiar dac] procedând astfel nu ne mai preocup]m atât de mult de familie și prieteni. Mulți dintre noi iau aceast] apreciere drept bun]. În m]sura în care ne îngrijor]m pentru aprecierea moral], de fapt ne preocup] modul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
În plus, aceste fapte morale au un caracter specific, deoarece noi credem c] circumstanțele în care are loc acțiunea reprezint] singurul element relevant pentru corectitudinea unui act. Agenții care acționeaz] în aceleași circumstanțe au de f]cut aceeași alegere moral]: dac] acționeaz] la fel, atunci fie ambii au procedat corect, fie ambii au greșit. Într-adev]r, ceva asem]n]tor acestei perspective asupra practicii morale pare s] explice preocuparea noastr] pentru discuția moral]. Ceea ce pare s] dea important] și pregnant] discuției
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pregnant] discuției morale este ideea c], din moment ce suntem toți în aceeași situație, cea mai bun] cale pentru a descoperi ce sunt faptele morale o reprezint] trecerea în revist] și evaluarea atent] a argumentelor pro și contra p]rerilor noastre morale. Dac] participanții au o viziune larg] și raționeaz] în mod corect, o astfel de discuție ar genera o convergent] în opinia moral] - o convergent] cu privire la adev]r. Reflecția individual] ar putea servi aceluiași scop, dar numai atunci cand simuleaz] o discuție moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în considerare a doua tr]s]tur], si anume caracterul practic al judec]ții morale. Am v]zut c] a avea o opinie moral] înseamn], contrar celor spuse mai înainte, a ne g]și motivația corespunz]toare pentru a acționa. Dac] ne gândim c] este bine s]-i ajut]m pe cei care au nevoie, toate celelalte fiind egale, trebuie s] fim motivați s] îi ajut]m. Astfel, caracterul practic al judec]ții morale pare s] aib] propriile implicații psihologice și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neplauzibil].. Ei trebuie s] afirme această pentru c] modeleaz] o judecat] moral] pe o atitudine cât se poate de clar] de aprobare sau dezaprobare. Dar atunci când eu strig: „Ură pentru cei care-i ajut] pe cei care au nevoie!”, chiar dac] strig]tul meu poate fi sincer sau nu, cu greu poate fi adev]rât sau fals. Strig]tul meu dezv]luie ceva despre mine - faptul c] am o anumit] dorinț] - și nu despre lume. Problemă aici nu este doar c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rât sau fals. Strig]tul meu dezv]luie ceva despre mine - faptul c] am o anumit] dorinț] - și nu despre lume. Problemă aici nu este doar c] noi spunem c] judec]țile morale pot fi adev]rate sau false, chiar dac] în mod sigur o facem. Problemă ar fi mai degrab] aceea c] întreaga chestiune a discuției și a reflecției morale cap]ț] sens numai presupunând c] adev]rul judec]ților morale poate fi evaluat. Când ne examin]m critic p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai degrab] aceea c] întreaga chestiune a discuției și a reflecției morale cap]ț] sens numai presupunând c] adev]rul judec]ților morale poate fi evaluat. Când ne examin]m critic p]rerile morale, se pare c] examin]m problemă dac] motivele care stau la baza credințelor nostre sunt suficient de bune pentru a crede ceea ce credem c] este adev]rât. Și se pare c] nici un surogat antirealist nu reușește s] explice aceast] aparent]. De exemplu, este absolut în zadar s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
credințelor nostre sunt suficient de bune pentru a crede ceea ce credem c] este adev]rât. Și se pare c] nici un surogat antirealist nu reușește s] explice aceast] aparent]. De exemplu, este absolut în zadar s] presupunem c] examin]m problemă dac] avem într-adev]r dorințele pe care le avem. Cu sigurant], nu este așa greu s] r]spundem la aceast] întrebare! În acest context, merit] într-adev]r s] ne întreb]m care ar trebui s] fie concepția antirealiștilor despre discuția moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
crede c], din moment ce realistul moral admite existența faptelor morale, nu întâmpin] nici o dificultate în a explica obiectivitatea judec]ții morale și fenomenele legate de reflecția și discuția moral]. S-ar putea crede c] singură problem] a realistului este aceea c] dac] el trebuie s] evite existența unor propriet]ți morale „ciudate” a c]ror recunoaștere se raporteaz] în mod necesar la dorinț], atunci nu poate explica caracterul practic al judec]ții morale. Dar problemele sunt, de fapt, mult mai complicate. Realistul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avem situația unei fapte morale la baza c]reia stau motivele de a o realiza sau nu. Pe de alt] parte, o avem pe aceea a unei fapte morale care face referire la ceea ce tinde înspre stabilitate social] și neliniște. Dac] ne întreb]m: „Care dintre concepții ne permite s] înțelegem cel mai bine discuția moral]?”, atunci, în mod cert, r]spunsul trebuie s] fie primul, deoarece în m]sura în care discuția moral] se concentreaz] asupra a ceea ce tinde înspre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
facem. În continuare, voi analiza aceast] idee. Problemă major] const] în ceea ce am numit „imaginea standard” a psihologiei umane. Această deoarece imaginea standard ne ofer] un model despre ceea ce înseamn] s] ai un motiv în termenii unei dihotomii dorinț]/credinț]. Dac] realistul moral dorește s] combine obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale f]r] s] apeleze la fapte morale „ciudate”, trebuie s] abordeze aceast] imagine standard. Totuși, problema este c] prezentarea imaginii standard că o explicație pentru motivația uman
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
credințele) sau de st]ri care indic] modul în care lumea ar trebui s] fie (dorințe), ori, așa cum arăt] imaginea standard, ele sunt generate de o combinare a celor dou] (o dorinț] și o credinț]). S] reflect]m un moment. Dac] are conținut, o dispoziție de a produce acte de un anume tip trebuie s] se bazeze pe o reprezentare o modului în care lumea ar trebui s] fie și, prin urmare, trebuie s] constituie o dorinț]. Cum altfel ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie s] constituie o dorinț]. Cum altfel ar putea starea psihologic] despre care vorbim s] ținteasc] producerea st]rii de lucruri? (Și cum ar putea s] produc] ceea ce trebuie produs f]r] a o fi avut drept țint]?) Mai mult, dac] aceast] stare trebuie s] antreneze starea dorit] a lucrurilor, ea trebuie s] aib] drept corespondent o reprezentare a modului în care se prezint] lumea, trebuind s] fie asociat] cu o credinț], pentru c] doar astfel se va produce schimbarea relevant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este c] imaginea standard nu ofer] nici un privilegiu special dorinței noastre în condițiile în care am fi „liniștiți, calmi și cu mintea adunat]” (pentru a folosi o expresie informal]). Și totuși, se pare c] în mod normal consider]m c] dac] nu suntem liniștiți, calmi și cu mintea adunat] putem avea tot soiul de izbucniri emoționale iraționale. A avea acele dorințe pe care le-am simți dac] am fi liniștiți, calmi și cu mintea adunat] pare a fi un ideal rațional
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]