KorAP: Find »[drukola/base=decizional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...333 334 335 ...357 >

8,902 matches

Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671

se Întâmplă la nivel național. Competiția Între Comisie și Parlament face ca membrii celui din urmă să fie mai atenți la interesele naționale. Parlamentarii trebuie să țină legătura cu interesele statelor și partidelor din care provin, dar și cu procesul decizional european. Astfel, ei trebuie să proceseze o cantitate mare de informații, ceea ce Îi determină să fie foarte deschiși față de grupurile de lobby pentru a putea evalua efectele pe care deciziile Comisiei și Consiliului le au asupra alegătorilor. „Comisia și Parlamentul

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
context dat, pentru că orice decizie europeană are implicații mult prea complexe, pentru a putea fi ușor procesate de oricare dintre grupurile organizate de interese. În plus, participarea lor la politicile UE este fluidă; timpul și efortul dedicat implicării În procesul decizional poate fi foarte rar anticipat. În acest context, cu greu mai putem susține o „teorie a conspirației”. H) La argumentele de mai sus se adaugă și problema submanagerierii politicilor europene (Metcalfe, 2001). Dacă suntem de acord că politicile europene sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
putea să susținem, În continuare, un argument de tipul: nu contează că poți ajunge la rezultatul A prin mijloacele alese independent, atât timp cât rezultatul dorit era, de fapt, B. Totuși, faptul că politicile europene sunt submanageriate ne oferă posibilitatea unui proces decizional În care statele membre să aibă suficiente opțiuni de ieșire și de adaptare a rezultatelor urmărite de UE la propriile interese. Conform lui Metcalfe (2001), o mare parte a procesului de manageriere a politicilor la nivel european depinde mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
actorilor domestici. Explicațiile de mai sus conturează un mediu de interacțiune Între actorii naționali și cei suprastatali, din care putem trage concluzia că respectivii actori se folosesc unii de alții pentru a-și promova interesele, formându-se astfel un circuit decizional care este În conformitate cu jocul democratic. De altfel, propunerile Comisiei sunt adesea desființate În urma negocierilor care se declanșează Între statele membre. De cele mai multe ori, viziunea comună are de suferit, iar agenda ajunge să fie stabilită de unul dintre statele membre (Wright

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
UE. Concluzie După cum am arătat pe parcursul studiului, există atât argumente pro, cât și contra ideii conform căreia UE - și, În mod special, Comunitatea Europeană - se comportă ca un suprastat care dictează comportamentul statelor membre. Există foarte multe aspecte ale procesului decizional la nivel european, care pot fi interpretate Într-o mare varietate de feluri. Pentru ca lucrurile să fie și mai dificile, nu putem generaliza concluziile pe care le avem despre o sferă de activitate a UE asupra tuturor celorlalte sfere, pentru că

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
activitate a UE asupra tuturor celorlalte sfere, pentru că fiecare domeniu al integrării este abordat diferit. Ceea ce cred că se poate susține cu foarte mare greutate, În contextul cunoașterii acumulate până În prezent despre UE, este ideea conform căreia nu există pluralism decizional. Argumentele care susțin ideea acestui pluralism sunt mult mai numeroase și par a fi mult mai solide și mult mai ușor de testat. Totuși, chiar și În contextul unui pluralism decizional, tot s-ar mai putea vorbi despre o plajă

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
despre UE, este ideea conform căreia nu există pluralism decizional. Argumentele care susțin ideea acestui pluralism sunt mult mai numeroase și par a fi mult mai solide și mult mai ușor de testat. Totuși, chiar și În contextul unui pluralism decizional, tot s-ar mai putea vorbi despre o plajă restrânsă de acțiune a guvernelor naționale, În ideea În care actorii guvernamentali naționali sunt doar o mică parte din multitudinea de actori ce influențează politicile europene, care vizează, În ultimă instanță

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
funcționarii publici, inclusiv de conducătorii de departamente sau agenții. Libertatea conferită acestora, de a alege valorile unei organizații publice de tipul unui minister, se justifică numai atunci când cultura administrativă incumbă, prin cadrul mai larg de presupoziții, reglementări, comportamente și cutume decizionale, o viziune referitoare la tipul de responsabilitate ce revine funcționarilor publici În procesul politicilor publice. În condițiile unei culturi a „statului de drept”, cum ar putea fi caracterizată cultura administrativă românească, libertatea de alegere a valorilor unei organizații reprezentante a

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
având la un capăt al ecuației politice cetățeanul cu problemele sale, iar la celălalt politicile ca produse care, În mod ideal, ar trebui să rezolve aceste probleme, este important de aflat ce se petrece În acea „cutie neagră” a procesului decizional, În cadrul căruia se intersectează interesele și influențele actorilor publici, civili și politici, birocrații și grupurile de interese, instituțiile (ca structuri organizaționale și ca funcționalitate) și mediul intern și extern al acestora, contextul socioeconomic și cultural (valori, cultură politică, subculturi și

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
mainstreaming, distribuite Într-o dinamică a formulării de tipul succesiune de politici - ne(re)cunoașterea acestui fenomen, lipsa de expertiză și graba cu care s-a Încercat formularea „fără public” a acestora, sub presiunea implementării acquis-ului, au creat „somnul raționalității” decizionale și instrumentale În care se găsește domeniul În acest moment. În continuare, răspunsul la Întrebarea „Cum să construim politici publice ale echității de gen eficiente În sensul capacității acestora de a Îmbunătăți, prin raportare la status quo, poziția tuturor indivizilor

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
instituțional. Pe de altă parte, chiar dacă se reușește ca, În agențiile/unitățile de implementare a politicilor, să se creeze o rețea birocratică (pro)activă (pro-gen, pro-femei, care să se identifice cu interesele acestora), e posibil ca accesul acesteia la procesul decizional să fie (foarte) redus. 2.2. Agenda formală europeană Preocuparea Consiliului Europei pentru apărarea și dezvoltarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale s-a materializat, de-a lungul timpului, În numeroase instrumente juridice europene, pentru promovarea principiului egalității Între femei

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
maternității, egalitatea ca măsură de protecție a drepturilor și ca drept uman, directive privind dificultatea probatorie, hărțuirea sexuală și combaterea discriminării bazate pe sex, religie, rasă, etnie, vârstă, handicap, egalitatea ca problemă politică de recomandări privind participarea echilibrată la procesul decizional (Recomandarea Consiliului, 2 decembrie 1996). 3. Contextul publictc "3. Contextul public" Dacă privim spațiul societal ca pe un câmp al interacțiunii dintre câteva componente majore - statul, sfera privată, piața și sfera publică (Habermas, 1989; Janoski, 1998)-, putem defini sfera publică

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
acțiune publică orientată către transformare 2, propune În permanență schimbarea (de la analizarea modului În care poate fi obținută aceasta la acțiunea propriu-zisă de schimbare), statul exercitându-și funcțiile prin intermediul aparatelor birocratice cel puțin pasive În raport cu genul și ale căror ierarhii decizionale sunt puternic masculinizate la vârf1. Organizațiile ierarhice nu pot fi feministe În același spațiu cultural În care feminismul luptă pentru deconstrucția ierarhiilor (Firestone, 1970; Ferguson, 1984). În ceea ce privește situația țărilor CEEC2 În procesul de aderare la Uniunea Europeană, feminismul de stat pune

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
Încă pasul spre o relație pluralistă de cooperare cu cetățenii, iar procedurile actuale de policy-making nici nu oferă suficiente condiții pentru implicarea tuturor părților și pentru analizarea explicită a tuturor opiniilor și observațiilor. Există cadrul legislativ al consultării și transparenței decizionale 1, dar comunicarea ineficientă din cadrul ministerelor, interministerială, precum și dintre acestea și alte instituții ale administrației centrale și ONG-uri, toate tipurile de parteneriate (social, civic sau public-privat) suferă de o incultură a comunicării În spațiul public, cu rădăcini adânci În

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
2. ...către o cultură politică a guvernanței 1 Fără a exista un consens terminologic asupra conceptului de guvernanță, acesta vine din sfera relațiilor internaționale, unde desemnează forme de guvernare alternative la statul unic (modelul „Westminster”, caracterizat prin suveranitatea Parlamentului, puteri decizionale acordate Guvernului și răspundere ministerială directă), care nu mai corespunde dinamicii și complexității societății de tip global, cu nuclee de influență interorganizaționale și interactive, suprastatale sau transnaționale. De exemplu, Wallace și Pollack (2006) argumentează necesitatea unei „perspective de guvernanță” la

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
Uniunea gestionează puterile date de către cetățenii săi. Strategia europeană de cooperare dintre guvern și formele non-guvernamentale de reprezentare a societății civile Își propune reglementarea formelor de participare 2, descentralizarea orizontală, prin constituirea unor structuri de expertiză și reconfigurare a procesului decizional - agențiile europene specializate pe domenii de interes public și cu putere de decizie În acel domeniu -, și descentralizarea verticală 3, convergența politicilor naționale prin dezvoltarea rețelelor transeuropene de politici (policy-networks) și a guvernanței multistratificate (multi-level governance) și problemele guvernanței mondiale

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
cultură autentică a autonomiei, a transparenței sectorului public și a parteneriatului public-privat. În spațiul public românesc (și În cel postsocialist, În general) nu există o „Învățare” coerentă și strategică a negocierii colective a deciziei - deși există o lege a transparenței decizionale În administrația publică 4 și una a liberului acces la informațiile de interes public, se derulează o reformă a administrației publice 5, inclusiv a elaborării politicilor publice 6, și există o lege-cadru a descentralizării 1 Însoțită de strategii sectoriale), iar

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
se derulează o reformă a administrației publice 5, inclusiv a elaborării politicilor publice 6, și există o lege-cadru a descentralizării 1 Însoțită de strategii sectoriale), iar toate documentele acestor reforme susțin că urmăresc principiile participării publice și al transparenței procesului decizional, al subsidiarității etc. Dacă În Parlament nu există nici o comisie specializată privind parteneriatul cu societatea civilă, ci doar proceduri mai mult sau mai puțin formale În practica activității comisiilor, Guvernul are câteva Încercări hibride și Între care nu există legături

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
asociativ la elaborarea, evaluarea, amendarea și implementarea politicilor publice”. Aplicând o analiză de tip ACD celor nouă atribuții enumerate În Art. 2, constatăm că șapte dintre acestea denumesc acțiuni „slabe”4, aflate Într-o relație univocă și necondițională cu puterea decizională, deși, formal, sfera civilă este plasată În interiorul câmpului decizional: a) sesizează și informează prim-ministrul; b) propune instrumente; e) sprijină politicile de integrare; f) propune instrumente; g) recomandă; h) organizează consultări; i) realizează anual rapoarte sau studii. Aceasta Înseamnă că

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
Aplicând o analiză de tip ACD celor nouă atribuții enumerate În Art. 2, constatăm că șapte dintre acestea denumesc acțiuni „slabe”4, aflate Într-o relație univocă și necondițională cu puterea decizională, deși, formal, sfera civilă este plasată În interiorul câmpului decizional: a) sesizează și informează prim-ministrul; b) propune instrumente; e) sprijină politicile de integrare; f) propune instrumente; g) recomandă; h) organizează consultări; i) realizează anual rapoarte sau studii. Aceasta Înseamnă că statul nu s-a decis să Împartă puterea politică

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
importanți În cooperarea intersectorială, deoarece sunt concepute după model european, adică sunt structuri de implementare și evaluare a politicilor cu un anumit specific dintr-un sector, politici subsectoriale ce se adresează unor grupuri bine delimitate de probleme și beneficiari. Puterea decizională a agențiilor crește direct proporțional cu gradul de autonomie (subordonată, coordonată, independentă) și de independența bugetară a acesteia, În raport cu bugetul autorității publice centrale care gestionează sectorul. Negocierea autorității publice cu alte centre de interes din spațiul public pune În discuție

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
politici ale identității colective și normative (necesare, așa cum am arătat, ieșirii din patriarhatul public și intrării Într-o cultură a guvernanței), și, În al doilea rând, În sfera politicilor publice, unde este necesară atât asigurarea know-how-ului privind parteneriatul și transparența decizională, cât și utilizarea instrumentelor specifice, asigurate de legislația În domeniu: audieri, dezbateri publice și consultări cu privire la elaborarea de acte normative, campanii de lobby și advocacy. Rolul societății se poate extinde de la exercitarea dreptului de acces liber la informațiile de interes

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
Germania) sau altă instituție. În procesul de elaborare a politicilor publice, guvernanța reprezintă, În cadrul spațiului public, un spațiu al acțiunii politice prin care se promovează În mod direct interesele politice ale cetățenilor, care pot participa prin reprezentare activă la procesul decizional. În plus, beneficiarii politicilor se pot organiza Într-o „comunitate a politicilor” sau În „rețele ale politicilor” (policy networks)1, care pot fi: rețelele profesionale, cele de producție, comunitățile teritoriale sau, pur și simplu, „rețelele tematice”, pe probleme de politici

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
implementare a politicilor de gen În absența unor asemenea structuri și a unei culturi a guvernanței care, din punctul meu de vedere, reprezintă o a doua șansă pentru o țară În care mișcarea feministă nu are voce publică și putere decizională. Conceptul european de guvernanță și cadrul strategic european deschis de Cartea Albă a Guvernanței Europene reprezintă, pentru țările din Europa Centrală și de Est, o deschidere echivalentă cu cel de-al doilea val al feminismului din Vestul Europei. Feminismul are

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
continuare. Această abordare orizontală pe nivel transnațional are avantajul că poate folosi procesul integrării pentru a debloca instituțiile statului responsabile cu implementarea politicilor de gen. În acest caz, există cel puțin două căi de „Învățare” a abordării incrementale a procesului decizional: fie aceasta este integrată În pachetul de politici transferate, sub forma unor instrumente-rețea, norme și proceduri de implementare, fie transferul de politici se poate face direct pe această cale, de la rețelele internaționale prin rețelele naționale, evitând structurile birocratice guvernamentale, politicile

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]