8,520 matches
-
stadiul 3 și 4. Atât au putut ei, dar pentru mine emoțional a fost foarte greu. Am încercat după operație să am un copil, dar relația era abuzivă și mergea din ce în ce mai prost. Așa că acum sunt din nou singură. Acum țin dietă pentru endometrioză, am eliminat tot ce înseamnă cosmetice artificiale și folosesc o cremă cu progesteron natural. Îmi doresc foarte tare să fiu mamă, a fost un soi de wake-up call, dar vreau să fiu o mama sănătoasă fizic și emoțional
Endometrioza, cancerul care nu ucide. "Înainte de operație, nu mi s-a spus acest lucru"-exclusiv by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101264_a_102556]
-
central și sistemul nervos enteric*. Prin varietatea profilurilor nutriționale, iaurturile Activia sunt adecvate oricărui moment de consum (mic dejun, on the go, desert sau gustare între mese, ori după o cină ușoară) și sunt ușor de integrat chiar și în diete speciale, cum sunt regimurile hipocalorice, hipolipidice sau hipoglucidice.
Cum luptăm cu stresul, bolile și îmbătrânirea prematură () [Corola-website/Journalistic/101253_a_102545]
-
iulie, a demisionat șeful Guvernului Provizoriu, E. Lvov, care se opunea unor propuneri ale miniștrilor socialiști (socialiști-revoluționari și menșevici) privind proclamarea imediată a republicii și socializarea proprietății funciare. Șef al guvernului a devenit A. F. Kerenski. În mijlocul crizei din iulie, dieta finlandeză a proclamat independența Finlandei față de Rusia în afacerile interne și a limitat competența guvernului provizoriu la probleme militare și de politică externă. La , Dieta a expediat Guvernului Provizoriu o adresă prin care cerea recunoașterea „drepturilor inalienabile ale Finlandei”. În
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
socializarea proprietății funciare. Șef al guvernului a devenit A. F. Kerenski. În mijlocul crizei din iulie, dieta finlandeză a proclamat independența Finlandei față de Rusia în afacerile interne și a limitat competența guvernului provizoriu la probleme militare și de politică externă. La , Dieta a expediat Guvernului Provizoriu o adresă prin care cerea recunoașterea „drepturilor inalienabile ale Finlandei”. În replică, la , guvernul provizoriu a desființat Dieta și a convocat noi alegeri. La , trupele austro-germane au contraatacat din zona Złoczew către Тarnopol și au străpuns
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
Rusia în afacerile interne și a limitat competența guvernului provizoriu la probleme militare și de politică externă. La , Dieta a expediat Guvernului Provizoriu o adresă prin care cerea recunoașterea „drepturilor inalienabile ale Finlandei”. În replică, la , guvernul provizoriu a desființat Dieta și a convocat noi alegeri. La , trupele austro-germane au contraatacat din zona Złoczew către Тarnopol și au străpuns frontul , ceea ce a dus la plecarea armatelor și . Trupele austro-germane, întâlnindu rezistență redusă, au înaintat și la trupele rusești s-au oprit
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
Partidul Independenței pe de altă parte. În alegerile parlamentare maghiare din ianuarie 1905, Partidul Liberal și-a pierdut majoritatea pentru prima dată de la Compromisul austro-ungar din 1867, iar Partidul Independenței, în frunte cu Ferenc Kossuth, conducea o coaliție majoritară în Dieta Ungariei. Disputa dintre tron și opoziție privea, înainte de toate, renunțarea la limba germană ca limbă de comandă în Armata Comună. Tensiunile s-au agravat deoarece coaliția câștigătoare a declarat drept țel politic separarea Armatei Comune. La curtea de la Viena predomina
Criza maghiară (1905) () [Corola-website/Science/337482_a_338811]
-
predomina convingerea că sfârșitul Armatei Comune însemna și sfârșitul Dublei Monarhii. De aceea, într-o primă instanță, Ministerpräsident-ul liberal István Tisza a rămas în funcție fără majoritate, ceea ce a dus la un grav conflict constituțional. În ciuda majorității opoziției independentiste în Dieta Ungariei, în cele din urmă generalul Géza Fejérváry a fost numit de către regele Ferenc József în 18 iunie 1905 în fruntea unui guvern tehnocrat. Opoziția a calificat noul guvern drept anticonstituțional, deoarece nu provenea dintr-o majoritate parlamentară. Ca urmare
Criza maghiară (1905) () [Corola-website/Science/337482_a_338811]
-
a cabinetelor lor) numiți de același monarh. În baza constituției și a dezvoltării pragmatice a monarhiei habsburgice, prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) cezaro-crăiesc austriac era dependent aproape exclusiv de împărat, iar prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) regal maghiar era dependent de rege și de dieta dominată de aristocrați. Prim-miniștrii au fost relativ des schimbați; doar puțini și-au putut lăsa o amprentă distinctă. Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune era unul dintre instrumentele prin care Cisleithania și Transleithania au fost prinse legal împreună după compromisul
Lista prim-miniștrilor Austro-Ungariei (1867–1918) () [Corola-website/Science/337488_a_338817]
-
de mulți ani, ca tatăl său, Ministerpräsident-ul Țărilor Coroanei Sfântului Ștefan. În alegerile parlamentare maghiare din ianuarie 1905, Partidul Liberal și-a pierdut majoritatea pentru prima dată de la compromisul din 1867 în favoarea Partidului Independenței, care conducea o coaliție majoritară în dieta de la Budapesta. Acest eveniment a provocat Criza maghiară din 1905. Aproximativ o treime dintre reprezentanții Partidului Liberal loial dualismului au trecut în câmpul coaliției, care astfel avea la dispoziție o majoritate de trei sferturi dintre aleși. Drept urmare partidul s-a
Partidul Liberal (Ungaria) () [Corola-website/Science/337480_a_338809]
-
vezi și locotenent). În absența monarhului, Statthalter-ul putea fi numit suveranul de drept sau regentul în funcție. Demnitatea de Statthalter i-a fost acordată prințului elector sas Frederic al III-lea de către împăratul Maximilian I în 8 august 1507 la Dieta Imperială de la Konstanz și devenea efectivă în timpul absenței împăratului din imperiu. Landgrafii de Hessen au numit câte un Statthalter în fiecare dintre cele două părți ale landgraviatului, atât pentru Niederhessen în Kassel, cât și pentru Oberhessen în Marburg. Anton Egon
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
fost numită Patenta din Februarie pentru a putea fi deosebită ușor de alte texte constituționale. În codurile de legi pentru fiecare țară a Coroanei cuprinse în această constituție, Statthalter-ul era numit ca organ existent al statului cu drepturi proprii în fața dietei, însă nu toate competențele sale erau definite. La propunerea guvernului cezaro-crăiesc, Consiliul Imperial al Cisleithaniei a elaborat în 1868 o legislație precisă. Prin ea s-a stabilit ca reprezentantul puterii imperiale centrale, Landeschef-ul, să se numească Statthalter în majoritatea țărilor
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
acest titlu s-a impus public în toate țările Coroanei); Statthalter-ul se găsea în fruntea unei "Statthalterei" (o structură administrativă asemănătoare întrucîtva unei prefecturi din sistemul românesc sau franțuzesc actual; spre deosebire de prefecturile românești sau franțuzești, țările Coroanei aveau cîte o dietă proprie și un executiv propriu, deci erau mult mai autonome). În țările Coroanei Landeschef-ul numit de împărat purta titlul de "Landespräsident" și conducea nu atît o "Statthalterei" (prefectură), cît un guvern local. Domeniul de competență al funcției era însă același
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
Landesausschuss-ul (în traducere directă, "comitetul țării") era în Imperiul Austriac și în jumătatea vestică a Dublei Monarhii Austro Ungaria un organ permanent al Dietei Țării cu atribuții executive, premergător al guvernelor federate ("Landesregierungen") instaurate în 1920. În fruntea acestui organism se găsea conducătorul numit de împărat al dietei fiecărei țări (al cărui titlu era "Landeshauptmann"; în Regatul Boemiei, Austria de Jos și Galiția, titlul
Landesausschuss (Austria) () [Corola-website/Science/337479_a_338808]
-
în Imperiul Austriac și în jumătatea vestică a Dublei Monarhii Austro Ungaria un organ permanent al Dietei Țării cu atribuții executive, premergător al guvernelor federate ("Landesregierungen") instaurate în 1920. În fruntea acestui organism se găsea conducătorul numit de împărat al dietei fiecărei țări (al cărui titlu era "Landeshauptmann"; în Regatul Boemiei, Austria de Jos și Galiția, titlul lui era "Landmarschall"). "Landesausschuss"-ul era o contrapondere a Landeschef-ului cezaro-crăiesc (care în diverse țări ale Coroanei se numea "Statthalter" sau "Landespräsident") deoarece acesta
Landesausschuss (Austria) () [Corola-website/Science/337479_a_338808]
-
noua constituție a Ungariei, articol care trata despre compromisul austro-ungar. Numele scurt și inoficial al legii este datorat faptului că legislația în privința afacerilor comune ale monarhiei urma să se facă prin intermediul unor întruniri anuale paralele ale delegațiilor Consiliului Imperial și Dietei Ungariei; compromisul financiar era realizat de două delegații mai mici care se întruneau din zece în zece ani pentru a negocia procentele cu care Cisleithania și Transleithania participau la bugetul celor trei ministere comune imperiale și regale. Fiecare dintre cele
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
ori, Landeschef-ul era ales din rândul înalților funcționari, cei mai mulți dintre ei fiind aristocrați. Mulți dintre ei, înainte sau după ce au ocupat funcția de Statthalter, au fost miniștri cezaro-crăiești. Landeschef-ul trebuia să prezinte guvernului cezaro-crăiesc din Viena deciziile legislative realizate în dieta țării și să le însoțească de propriile sale observații și comentarii; aceleași inițiative legislative acompaniate de propriile-i declarații le supunea atenției împăratului, care urma să ia o hotărâre în privința lor. După cumpănirea declarațiilor Landeschef-ul și ale guvernului cezaro-crăiesc, împăratul
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
însoțească de propriile sale observații și comentarii; aceleași inițiative legislative acompaniate de propriile-i declarații le supunea atenției împăratului, care urma să ia o hotărâre în privința lor. După cumpănirea declarațiilor Landeschef-ul și ale guvernului cezaro-crăiesc, împăratul putea să „sancționeze” hotărârile dietei (adică să-și dea acordul în privința inițiativei legislative, după care noua lege era publicată în ziarul oficial regional și intra în vigoare) sau să le respingă (ceea ce însemna că hotărârile dietei țării nu erau publicate și nu puteau intra în
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
și ale guvernului cezaro-crăiesc, împăratul putea să „sancționeze” hotărârile dietei (adică să-și dea acordul în privința inițiativei legislative, după care noua lege era publicată în ziarul oficial regional și intra în vigoare) sau să le respingă (ceea ce însemna că hotărârile dietei țării nu erau publicate și nu puteau intra în vigoare). Aceeași procedură era urmată și în cazul decretelor pe care Statthalter-ul plănuia să le emită pe baza legilor în vigoare. Landeschef-ul primea toate instrucțiunile de la guvernul din Viena. Potrivit legii
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
Landeschef-ului îi era subordonată conducerea Bezirk-ului, care controla și coordona comunele / localitățile de pe teritoriul țării. Instituția condusă de Landeschef se numea "Landespräsidium" sau "Statthalterei". Pe lângă aceasta, fiecare țară a Coroanei poseda un organism executiv numit "Landesausschuss" care era stabilit de dieta țării și era responsabil de administrarea acelor chestiuni care țineau de competența țării. Conducătorul dietei și al Landesausschuss-ului purta titlul de "Landeshauptmann" (în Austria de Jos, Boemia și Galiția se numea "Landmarschall"). În perioada austro-ungară, Landeshauptmann-ul era Nr. 2 în
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
Instituția condusă de Landeschef se numea "Landespräsidium" sau "Statthalterei". Pe lângă aceasta, fiecare țară a Coroanei poseda un organism executiv numit "Landesausschuss" care era stabilit de dieta țării și era responsabil de administrarea acelor chestiuni care țineau de competența țării. Conducătorul dietei și al Landesausschuss-ului purta titlul de "Landeshauptmann" (în Austria de Jos, Boemia și Galiția se numea "Landmarschall"). În perioada austro-ungară, Landeshauptmann-ul era Nr. 2 în conducerea unei țări a Coroanei, după Landeschef.
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
Dietele Țărilor (adunări legislative proprii fiecăreia dintre țările Coroanei; în la singular și "Landtage" la plural) au existat în țările Coroanei Imperiului Austriac și, din 1867, ale jumătății austriece a Austro-Ungariei, cel mai târziu începând cu 1861; din 1910 a existat
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
adunări legislative proprii fiecăreia dintre țările Coroanei; în la singular și "Landtage" la plural) au existat în țările Coroanei Imperiului Austriac și, din 1867, ale jumătății austriece a Austro-Ungariei, cel mai târziu începând cu 1861; din 1910 a existat o dietă și în Bosnia și Herțegovina care era administrată în comun de Cisleithania și Transleithania. În 1918, ele au fost desfiinațate în favoarea noilor parlamente ale statelor succesoare și au fost păstrate ca parlamente provinciale () doar în Austria. În regiunile alpine cedate
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
doar în Austria. În regiunile alpine cedate Italiei au apărut începând cu 1972, ca urmare a dobândirii statutului de autonomie, parlamente provinciale atît în Tirolul de Sud, cât și în Trentino. Parlamentul Regatului Ungariei, care până în 1867 a fost o "dietă a țării", deci o dietă provincială, a redevenit după compromisul austro-ungar din 1867 o dietă regală. Parlamentul Regatului Croației și Slavoniei, o țară a coroanei maghiare, s-a numit mereu Sabor. Până în 1848, dietele țărilor erau tradiționalele adunări ale stărilor
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
alpine cedate Italiei au apărut începând cu 1972, ca urmare a dobândirii statutului de autonomie, parlamente provinciale atît în Tirolul de Sud, cât și în Trentino. Parlamentul Regatului Ungariei, care până în 1867 a fost o "dietă a țării", deci o dietă provincială, a redevenit după compromisul austro-ungar din 1867 o dietă regală. Parlamentul Regatului Croației și Slavoniei, o țară a coroanei maghiare, s-a numit mereu Sabor. Până în 1848, dietele țărilor erau tradiționalele adunări ale stărilor. După revoluția de la 1848, acestea
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
a dobândirii statutului de autonomie, parlamente provinciale atît în Tirolul de Sud, cât și în Trentino. Parlamentul Regatului Ungariei, care până în 1867 a fost o "dietă a țării", deci o dietă provincială, a redevenit după compromisul austro-ungar din 1867 o dietă regală. Parlamentul Regatului Croației și Slavoniei, o țară a coroanei maghiare, s-a numit mereu Sabor. Până în 1848, dietele țărilor erau tradiționalele adunări ale stărilor. După revoluția de la 1848, acestea au fost desființate de către împăratul Francisc Iosif I și au
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]