9,274 matches
-
Primul caz de boală n-a fost diagnosticat de conf. dr. I. Adameșteanu la Herghelia Sâmbăta Făgăraș, ci la Clinica de Chirurgie a Facultății sau mai corect la Disciplina de Anatomie Patologică. Armăsarul necropsiat la noi ne-a atenționat și domnișoara dr. Găzdaru, a pus cazul În discuția specialiștilor (prof. dr. Ilie Popovici, conf. dr. Ion Adameșteanu, prof. dr. N. Stamatin, dr. Pop Alexandru, de la Institutul Cantacuzino). Între timp s-au efectuat prin tehnica rapidă (fixare În formol cald) primele preparate
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
generală. Corneluș prefera stomatologia. Preferințele ei au câștigat. Examenul de admitere era foarte greu. Toată lumea alerga după meditații și indirect, după pile. Deși eram Împotriva lor, m-am lăsat Înduplecat și a urmat câteva luni pregătire la chimie cu o domnișoară mai vârstnică, pe care o cunoșteam de la ședințele de morfopatologie. Ce făcea, am aflat mai târziu. Domnișoara În cauză “pregătea” 4-5 elevi În acelaș timp. Cum? Îi punea să scrie tema pe care trebuiau să o pregătească. Le lua colile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
meditații și indirect, după pile. Deși eram Împotriva lor, m-am lăsat Înduplecat și a urmat câteva luni pregătire la chimie cu o domnișoară mai vârstnică, pe care o cunoșteam de la ședințele de morfopatologie. Ce făcea, am aflat mai târziu. Domnișoara În cauză “pregătea” 4-5 elevi În acelaș timp. Cum? Îi punea să scrie tema pe care trebuiau să o pregătească. Le lua colile scrise și după 5-10 minute le ținea o predică mai ceva decât la mitropolie și-i amenința
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Încet, Între noi s-au stabilit relații foarte strânse. În una din duminicele anului 1968, mergând cu Milly În vizită la Herta și Mitică, În drum spre Căminele studențești din Complexul Tudor Vladimirescu, ne-am Întâlnit cu Horea Însoțit de domnișoara Chircu Maria, fiica mai mică a profesorului și planificatorului șef al Universității, Constantin Chircu, ce locuia pe strada noastră, la numărul 20. Ne-a prezentat-o. Am schimbat câteva fraze convenționale și ne-am despărțit. După câteva săptămâni, Horea mi-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Iași ne expuneam criticii, ale cărei consecințe puteau fi destul de aspre. Nu regret. În Iași nu puteam trece prin asemenea momente. Nici la căsătoria noastră, În sătucul din Ardeal, n-am trecut. Văd și acum măicuțele pregătind mireasa, pe Corneluș, domnișoară de onoare și pe un băiețel turist, cavaler de onoare. Am pătruns cu toții În atmosfera de basm a mănăstirii, În fața unui preot bătrân, cu barba argintie, ca a Sfinților Apostoli din picturile lăcașului, imortalizate de genialul Nicolae Grigorescu, și a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
moderatoarea dezbaterii să-i convingă că ar avea ce face și aici, că pârliții ăștia de români merită și ei să asculte din când în când un concert simfonic sau să viziteze o expoziție de calitate. În special o tânără domnișoară era cât se poate de vehementă: nu, aici nu au ce face, aici e mizerie, aici salariile sunt mici, va trebui să plece în altă parte. Era atât de patetică, încât nici n-avea rost să o contrazici. Sunt convins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
între paradox și tautologie, oximoron și pleonasm, dornic să îmi încropesc propriul discurs despre metodă. Ca Durkheim ce tipărea întâi regulile metodei sociologice, apoi, ghidat de ele, oua studii ample! Amantă prilejuală îmi va fi fost, este și va fi Domnișoara Poezia, soață legiuită mi-i însă Doamna Teoria, sub chipul ei ciudat de speculație cu mijloacele scrisului, fragmentat, eseului explodat, dialogului patafizic, notulei, hipertextului prefațial, notelor infrapaginale și finale. Uite, ultima-mi cucerire, de care nevastă-mea are o vagă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zis: „atâța bani am împrumutat, să mă răsfăț și eu” și m-am mai dus la mare, dar, cred că de-acuma o să mor și n-o să mă mai duc... S. P.: - ...nu se știe niciodată. A.M.: - Da de unde bani, domnișoară ? Dacă viața-i așa de grea, nu ajungi să plătești cheltuieli la stat. Da’, atunci, am zis: ultimul răsfăț ! Da’ până în ’90 luam copiii, îmi luam înainte, la OJT, bilet, 12 zile, când se termina, luam bilet și mă duceam
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu, nu, nu, nu. Atât muncă, acasă, mai mergeam la un film, la distracție, la o nuntă, la o [râde - n. ns., S. P.] cumătrie, cu astea, nu. S. P.: - Cum erau vacanțele înainte ? Ș. B.: - Era foarte bine, doamnă, domnișoară, era foarte bine. Cu zece mii de lei puteam să mă duc, la mare, să stau 16 zile, 18 zile, prin sindicat sau, mai bine mergeam pe cont propriu. Foarte bine, nu ?! Ei, acuma ... S. P.: - Când ați început, când ați
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în Uniunea Sovietică și, din momentul ăla, tot o început Nicolina să cadă, cadă, cadă. Aveam comandă câte șase autogredere pe lună, bineînțeles că s-o dat, foarte mulți au ieșit în șomaj, dar eu n-am ieșit în șomaj, domnișoară, eu la cererea mea am ieșit, eu puteam să... că eu n-am știut cu... cu grupa asta a doua, colegi de-a mei au lucrat până în ultimul moment, acolo. Dar a fost perioada..., am înțeles că nu le-a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
se ducea, de multe ori, mai mult decât salariul meu de director și cu indemnizația de conducere. Asta este ! Cât sunt director, asta trebuie să fac. Am acceptat treaba asta, merg așa, ce treabă-i asta ?! Deci, asta este treaba ! Domnișoară, să vă spun acuma de Nicolina. Aici, cât am stat în școală, nu credeți că făceam numai cu meseria, cum v-am spus. Deci, în anul I, se lucra numai în vagoane, făceam..., aveam ore, practic, în atelierele de meserie
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cu ocazia vizitei Principilor spanioli în localitate. Spaniolul F. Peris Mencheta în cartea sa de călătorii "De Madrid a Panama'', în vizita la Havana la 1878 descrie o coridă organizata de "Union Club'', cu lojele principale ocupate de "doamne și domnișoare frumoase și elegante'', din înalta societate și de autorități, evenimentul fiind patronat de Artemisa Garcia, fiica marchizului de Garcia. La 7 ianuarie 1855 publicația "Diario de la Marina'' anunța "Gran corida de toros en beneficio de heridos, viudas y huerfanos. Asistera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
vizita, în suita de la Nacional a unei faimoase actrițe americane, Luciano a organizat un "party", cu băuturi, muzică, dansatoare... dimineața toți invitații dormind pe jos fără prea mult "echipament". În atare condiții au fost surprinși de un grup de tinere domnișoare de pension, venite cu flori la Hotel Nacional, însoțite de educatoare-calugărițe, pentru a-și prezenta omagiile artistei îndrăgite. Plecarea maicilor și a "duducelor" de la Nacional în urma celor văzute depășește orice imaginație, izbucnind și un scandal monstru cu părinții, conducerea școlii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
iar pe dictatorul Batista, conform documentelor oficiale, chiar administrația americană dorea să-l debarce pentru teroarea și fărădelegile săvârșite. În acei ani doamna Ileana nu ajunsese în Congresul SUA, fiind doar o copilă de clasa întâia, iar mai târziu, ca domnișoară, nu-i avea "încă" pe listă pe Pinochet, Banzer, Stroessner, Somoza, Papa Doc și alți "distinși domni" din America Latină, care "n-au fost asasinați de SUA"! Și cine-i, mă rog, acest Fidel Castro care să merite "atâta deranj"? La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
moartea sculptorului Jalea, știre, din fericire, dezmințită în urmă - scăpă cu viață, dar fără de un braț, lipsă importantă în meseria lui; a bunului dr. Stănculeanu 161, amicul orbilor și întemeietorul societății cu acest nume, luată în mâna zdravenei și blândei domnișoare Leonida și patronată mai târziu, cu atâta zel și succes, de d-na Maria Poenaru 162; moartea d-nei Maria Catargi la Paris, a sublocotenentului Manu163, prietenul băieților Pillat, rănirea gravă a lui Nicu Costinescu și aceea a lui George Brătianu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Palace; fluierăturile se înmulțeau, [ca] și apostrofele injurioase. Pia Danielo polu, pierzându-și timiditatea, îi strigă: „Rușine, domnule, ca un ofițer român în uniformă să dea mâna cu vrăjmașul înaintea noastră!“ El, foarte supărat: „Mai bine te-ai duce acasă, domnișoară!“ Mackensen, dus la masă pe ușa din dos. C. Arion, speriat și prea vecin cu teatrul scandalului, în strada Corabia, și-a închis porțile și a telefonat la prefectură să vină armata. A și venit, poliția noastră sta ascunsă, cel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
onoare, 1869- 1915 Când sosi în București Elisabeta Doamna, Vodă îi alese pe d-nele Elena C. Cornescu 256 și Caterina Al. Golescu (Arăpilă) ca doamne de onoare. Nici una, nici alta nu împliniră mult timp această funcțiune. Mai târziu fură numite domnișoare de onoare Zoe Rosetti 257, care se mărită cu Al. Bengescu, și Eufrosina Vălleanu, cu Serge Băicoianu. Pe la 1872, [fu numită] d-na Olga Mavrogheni, ea însă părăsi postul ei la 1878 după cererea guvernului Brătianu, pe care nu voia
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
inspira încredere nelimitată regelui, pentru că în împrejurări grave nu fusese niciodată ținut în curent cu cele petrecute sub ochii ei, cu vederea, poate, prea scurtă, și fusese nevoit să recurgă la d-na Mavrogheni. D-ra Romalo era tipul clasic al domnișoarei de onoare, foarte frumoasă, înaltă, impozantă, distinsă, rezervată, se zicea că nu prea inteligentă, dar avea tact și nici odată nu fu atinsă de nici o insinuare. Mai târziu, măritându-se cu d. Serge Voinescu, părăsi Curtea. Pe la 1886, terminându-și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
grațioasă în toate miș cările ei și împodobită de regină cu toalete potrivite firii ei și elegant purtate, încât era o plăcere să vezi la serbările oficiale cortegiul regal cu impozanta regină Elisabeta în frunte, urmată de acele doamne și domnișoare de onoare. Ceva mai târziu, probabil sub influența lui Teodor Văcărescu și după dorința poetei Carmen Sylva, după retragerea tatei de la minister, intră Elena Văcărescu. Nimic din frumusețea plastică a celorlalte, dar deșteaptă, instruită, plăcută, intrigantă și ambițioasă, ajunse în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Lahovăreștilor, că faimosul Claymoor devenea membru în familia regală și că toată truda unei generațiuni de sacrificii pentru a aduce o dinastie scoasă din gașca intrigilor pământești se năruia prin poetica ei plămădire și prin tactica plină de perseverență a domnișoarei. Așa de convinsă de ascensiunea logodnicei, încât dar de nuntă îi făcu giuvaericale ale familiei de Hohenzollern, între altele, vestita parură de rubine și briliante a Josefinei de Beauharnais, precum și faimoasele opale și smaralde. Un milion a costat pe rege
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Școala normală din Ploiești, M. Rădulescu, profesor la liceul din Buzău, iar ca noi veniți, pe Donar Munteanu, Victor Ion Popa, Vasile Voiculescu, Mihai Lungeanu, I.M. Rașcu, I. Valerian, Petru Cancel, căpitanii Iulian Popovici și G. Alexandreanu, Mihai Lupescu, domnișoara Natalia Pașa, G. Pallady, G.M. Vlădescu Vlad, G. Ponetti, C.R. Crișan, Virgil Duiculescu, I. Palodă, N. Bogescu...pân-la tineretul de astăzi: G. Nedelea, V. Damaschin, Ștefan Cosma, G. Ursu, C. Damaschin, Cicerone Mucenic, M. Panaite, G. Ioniță...care se pregătesc
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a fost amintit, cu toate că în 1944 într-un volum antologic fusese trecut ca unul din cei mai valoroși poeți ai perioadei interbelice. Erau represaliile aplicate celor care refuzau colaborarea... Avea scrisă și trebuia difuzată la Radio piesa în premieră „Darul Domnișoarei Amalia”. Piesa își plasa acțiunea într-un moment al guvernării țărăniste. Coincidență sau nu, tocmai atunci se judeca procesul lui Iuliu Maniu. Lucrarea nu i-a mai fost luată în seamă. Exilul interior a lui V. Voiculescu coincidea și cu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
lor antrenoare, care s-a exprimat foarte clar: Care fapte n au venit nici în ceasul al treisprezecelea, băcăuancele pierzând acasă un meci care se putea câștiga. În loc să-și pună acum poalele-n camerele de luat vederi ale presei locale, domnișoarele handbaliste ar fi trebuit să câștige meciul cu Rapid și nu s-ar mai fi ajuns aici. Pe de altă parte, și atitudinea conducerii clubului ridică o mulțime de semne de întrebare. Nu s-a reușit legitimarea unui portar liber
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
mustețele răsucite a război, învestit cu cea mai înaltă și mai râvnită funcțiune a statului în județ, eram, pot a zice fără să mă laud, personajul cel mai în vază, foarte încunjurat și căutat mai ales în casele unde erau domnișoare de căpătuit. Astfel dulcea perspectivă de a dobândi o soacră îmi era deschisă pretutindene. Însă gândul însuratului nu-și făcuse încă drum în inima mea. Nu-mi sosise ceasul. Aveam un apartament închiriat la al doilea rând71 în casele răposatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pași, eu nu ieșeam mai niciodată din cercul cel mic, iar Botez nu nimerea niciodată în poartă. Și tocmai cu Theodor Botez a trebuit, fără voia mea, să am o ceartă și un duel. El s-a înamorat de o domnișoară căreia i-a cerut mâna, dar, nefiind agreat, și-a închipuit că eu i-aș sta în cale. Fără că mai cerceteze, să se convingă, dacă într-adevăr eu eram rivalul preferit, într-un acces de gelozie, mă provocă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]