9,278 matches
-
organizat înspre toate trecerile de frontieră pentru a-i prinde pe boierii trădători. Domnitorul Petru Șchiopul părăsise însă Moldova cu două săptămâni în urmă, plecând spre Țarigrad. Oastea lui Nicoară Potcoavă intră în Iași fără a întâmpina vreun obstacol. Noul domnitor numește ca dregători pe oamenii săi de încredere: moș Petrea Gânj devine mare armaș, Radu Suliță - vel logofăt, Alexa Totârnac - stolnic, iar Mitrea Lăcusteanul - medelnicer. Sunt organizate judecățile boierilor ce l-au trădat pe Ion-Vodă, iar celor vinovați de vânzare
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Fostul domn al Moldovei își primește pedeapsa cu demnitate, grăind că Polonia este o țară de mișei îngenuncheați la picioarele păgânilor turci și că regele Ștefan Báthory s-a acoperit pe veci de rușine pentru această faptă. După moartea fostului domnitor, oștenii moldoveni conduși de Ghiță Botgros (pe care zaporojenii l-au numit Iuri Botgrozna) au pornit o răsmeriță în oraș, ucigându-l pe trădătorul Roman Barbă-Roșă și răpind corpul hatmanului pentru a-l îngropa la Zid Negru, într-o peșteră
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
politica regelui Ferdinand i-a determinat pe mulți să plece în exil. Între timp, un număr de 2000 de revoluționari suspecți sau dizidenți au fost închiși. După ce a vizitat Neapole în 1850, Gladstone a început să sprijine adversarii napolitani ai domnitorilor bourbon: "sprijinul" lui consta în două scrisori pe care le-a trimis de la Napoli către Parlamentul de la Londra, scrisori care descriu "condițiile îngrozitoare", ale regatului din sudul Italiei și susțineau că "este negarea lui Dumnezeu ridicat la un sistem de
Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/319604_a_320933]
-
stânjenul lui Știrbei vodă". "Stânjenul lui Șerban vodă" a fost stabilit în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688). Pentru a păstra neschimbată în timp mărimea stânjenului stabilită de domnie, acesta a fost folosit la dimensionarea coloanelor din porticul Mănăstirii Cotroceni, ctitoria domnitorului. În măsură modernă "stânjenul lui Șerban vodă" păstrat la Mănăstirea Cotroceni avea 1,962 m. Stânjenul lui Șerban vodă a fost cel mai adesea folosit, până la introducerea sistemului metric. "Stânjenul lui Constantin vodă" a fost stabilit în timpul domniei lui Constantin
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
Editură "Porțile Orientului"; • "Vampirul păcălit" - Editură "Porțile Orientului"; • "100 de Portrete istorice" - Editură "Porțile Orientului"; • "Galeria scriitorilor" - Editură "Porțile Orientului"; • "Dicționarul ilustrat al limbii române pentru elevi" - Editură "Porțile Orientului"; • "Păcală și Tîndală" (2002) - Editură "Porțile Orientului"; Pe urme de domnitori și doamne, regi și regine" (2003) - Editură "Porțile Orientului"; • "Ștefan cel Mare" (2003) ) - Editură "Porțile Orientului"; • "Legendele geografice și istorice ale poporului român" (2004) - Editură "Porțile Orientului"; • "Faimoșii inventatori" (2005) - Editură "Porțile Orientului" • "Călătorii extraordinare pe apă, pe uscat, în
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
G.A. Levițchi. Monumentul avea, în total, 11,20 metri înălțime. Soclul era compus din 5 pietre monolite și avea 6 metri înălțime. Statuia are 5,20 metri înălțime. Pe fațada principală a soclului era dăltuită inscripția: „Ștefan cel Mare - Domnitor al Moldovei. 1457-1504 După ultimatumul sovietic din 1940 statuia a fost transportată la Vaslui, unde a fost instalată lângă biserica Sfântul Ioan, ctitorită chiar de marele voievod. În august 1942, statuia a fost reinstalată la Chișinău, în fața Arcului de Triumf
Statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău () [Corola-website/Science/319118_a_320447]
-
prin grația lui Dumnezeu și moștenitoare de drept a Danemarcei". A deținut titlul de regină a Danemarcei numai o scurtă perioadă în 1375. În Norvegia era cunoscută drept regină (regină consort, apoi regina-mamă) și regentă. În Suedia era regina-mamă și domnitor plenipotențiar. Când s-a căsătorit cu Haakon în 1363, el a fost co-rege al Suediei. Margareta s-a născut la Castelul Vordingborg ca fiică a regelui Valdemar al IV-lea al Danemarcei și a soției acestuia, Helvig de Sønderjylland. La
Margareta I a Danemarcei () [Corola-website/Science/319114_a_320443]
-
(n. 5 ianuarie 1857, Iași - d. 19 aprilie 1934, București) , cu numele complet Edgar-Constantin (Alexandru?) Mavrocordat , a fost un diplomat român descindea din ramura moldoveană nobilă a familiei Mavrocordaților, fiind strănepotul lui Constantin Mavrocordat (1711-1769), domnitor regent în mai multe rânduri în țările române Moldova și Țara Românească. În anul 1885, Edgar s-a căsătorit cu Irene de Moret de Blaramberg (1865-1955) , fiica lui Constantin Moret de Blaramberg (1838-1886) (fost aghiotant al domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Edgar Mavrocordat () [Corola-website/Science/319170_a_320499]
-
Constantin Mavrocordat (1711-1769), domnitor regent în mai multe rânduri în țările române Moldova și Țara Românească. În anul 1885, Edgar s-a căsătorit cu Irene de Moret de Blaramberg (1865-1955) , fiica lui Constantin Moret de Blaramberg (1838-1886) (fost aghiotant al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și apoi al regelui Carol I al României) și a Mariei Băleanu (1844-1886). Între 1899 și 1905 a fost reprezentantul României la Belgrad, între 1905 și 1911 la Haga, între 1911 și 1916 la Viena și între
Edgar Mavrocordat () [Corola-website/Science/319170_a_320499]
-
este o instituție a Armatei române, care a fost înființată din Poruncă Domnească și cu înalta Aprobare a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sub titulatura "Biblioteca Ministerului de Război". În prezent, funcționează în clădirea Palatului Cercului Militar Național. Prima bibliotecă militară românească datează din anul 1845, în Moldova, înființată prin Porunca de zi nr. 122/1845 a Miliției Moldovei). Un
Biblioteca Militară Națională () [Corola-website/Science/319335_a_320664]
-
culori și elemente heraldice diversificate. În Moldova medievală steagurile erau de mai multe feluri: „Steagul cel mare” prezenta pe pânză stema Moldovei: capul de bour (zimbru), simbolul statalității moldovenești. Culoarea de bază a steagului Moldovei era, în general, roșu. Uneori, domnitorii își aveau propriul lor steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema țării. Steagul Moldovei din perioada domniei lui Ștefan cel Mare era roșu, având în mijloc stema Moldovei care reprezintă, în mod tradițional, un cap de bour privit
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
cu capul de zimbru.” În anul 1636 alt ambasador polonez, Erji Crasinsci, a fost întâmpinat lângă Iași de câțiva boieri cu două steaguri: unul albastru cu o cruce roșie, altul alb cu o dungă roșie. Iar la intrarea în palatul domnitorului Vasile Lupu, solul polonez era însoțit de câțiva boieri cu un steag albastru. Solul polonez Ioan Gninski, palatin de Culm, relatează despre solia sa în Moldova din anii 1677-1678, că: „îndată ce am pornit au urmat și boierii și toată curtea
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
o coroană princiară deasupra, încadrat de o ghirlandă de măslin, iar pe cealaltă Sf. Gheorghe călare; în pătratele roșii din colțuri se găsesc: pe avers câte o stea de argint în opt colțuri, iar pe revers monograma aurie „M” a domnitorului Mihail Sturdza cu o stea de argint în opt colțuri deasupra. Sub icoana Sfântului Gheorghe era trecută cu litere de aur denumirea unității. Astăzi nu se mai distinge decât „Al Miliției Principatului Moldovei...”. Stindardul batalionului de cavalerie nu diferea decât
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Al Miliției Principatului Moldovei I-iul de cavalerie Regiment Iașan 1834.” Aceste drapele militare au fost înmânate unităților pe 8 noiembrie 1834, în cadrul unei festivități în fața bisericii Sf. Spiridon din Iași, unde au fost sfințite de către mitropolit. În mesajul adresat oștii, domnitorul sublinia faptul că sultanul a aprobat „Miliției Noastre dreptul de a avea steag, după modelul de Noi propus, după care s-au înființat acel cu nr. 1 pentru Infanterie și acel cu nr. 2 pentru Cavalerie... Aceste semne astăzi întâia
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
scutului sunt doi delfini afrontați, cu ochii roșii. Stema este înconjurată de o ghirlandă de măslin și stejar. Pe revers se regăsește același sfânt, sub care este înscrisă cu litere de aur denumira unității, iar în colțuri inițiala „A” a domnitorului Grigore Alexandru Ghica. La Muzeul Militar din București se păstrează două drapele și un stindard de acest fel. Drapelele model 1856 au dimensiunea de 1,50 × 1,26 m. În colțurile roșii prezintă câte o stea de aur cu șase
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Moldavia with Political Observations Related to Them (London 1820)" (Prezentarea Principatelor Țării Românești și Moldovei, si Observațiile Politice Legate de Acestea), găsită în biblioteca din Whitby în anii 1890. Numele de Dracula a fost patronimul (Draculea) descendenților lui Vlad ÎI, Domnitorul Țării Românești, numit Dracul după ce a fost învestit în Ordinul Dragonilor în 1431. Românul a făcut parte din domeniul public în Statele Unite încă de la publicare datorită unor vicii de procedură a dreptului de autor a lui Stoker. În Regatul Unit
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
a apăra Imperiul de otomani. Vlad ÎI Dracul, tatăl lui Vlad III, a fost acceptat în ordin în jurul anului 1431 datorită curajului cu care luptă împotriva turcilor. Începând cu 1431, Vlad ÎI a purtat emblemă ordinului, iar mai tarziu, în calitate de domnitor al Țării Românești, si monezile sale aveau simbolul dragonului. Numele dracula înseamnă "Fiul Dracului". Stoker a întâlnit numele Dracula după ce a citit istoria României, si a ales să schimbe numele inițial dat personajului principal (Contele Wampyr). Totuși, unii discipoli ai
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
Alexandru Lăpușneanul" a lui Constantin Negruzzi și ea este cea mai importantă realizare din tematica istorică a lui Apcar Baltazar, cu toate că nu a fost terminată. Pictorul a ales pentru acest tablou scena în care vornicul Moțoc, care-l trădase pe domnitor și prăduise poporul, este adus de către armaș și de căpitanul de lefegii în fața mulțimii adunate pentru a-i cere capul. Compoziția înfățișează cu mijloacele artei realiste o clipă de mare dramatism care a decurs mai dinainte și aduce sugestii vizuale
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lefegiilor și din vornicul Moțoc, toți trei fiind amplasați pe treptele porții palatului. Moțoc este îmbrăcat într-o dulamă verde peste o cămașă galbenă. Artistul a ales momentul în care vornicul e gata să fie predat mulțimii furioase, din porunca domnitorului. Baltazar a reușit să redea atmosfera tensionată prin gesturi largi, prin postura convingătoare a personajelor. El a insistat doar asupra câtorva dintre ele, demne să întrețină atmosfera prin atitudini gestuale care reverberează în interiorul compoziției. Prin modul de reprezentare al chipurilor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în interiorul compoziției. Prin modul de reprezentare al chipurilor participanților la această scenă, Apcar Baltazar exprimă un înțeles social și toate au fost create cu o incursiune psihologică remarcabilă. Întreaga dispută este mijlocită de către armaș, care reprezintă legătura dintre popor și domnitor. Cromatica lucrării este sobră cu tonalități galben-verzui, pe alocuri cafenii cu reflexe roșiatice. Din întreaga compoziție, doar cei doi țărani și târgovețul au atitudini fioroase, fapt care duce spre naturalism. Spontaneitatea, libertatea și prospețimea cromaticii dau viață picturii, detașând-o
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
bizantine (de exemplu, arcada scurtă, coloanele mici și groase etc.) și motive arhitecturale și etnografice țărănești locale, precum și de anumite modele de artă otomană, la care se adaugă și teme de renaștere italiană târzie, preluate din arhitectura palatelor construite pentru domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714) de către arhitecți italieni, într-o manieră care a împrumutat mult din vilele de Renaștere târzie din nordul Italiei. Arhitectul Ion Mincu este considerat de drept și de fapt inițiatorul mișcării arhitecturale, în 1886 cu Casa Lahovari, care
Arhitectură neobrâncovenească () [Corola-website/Science/315681_a_317010]
-
Latina) este fondat la Cotnari, lângă Iași, de către Iacob Eraclide, apoi, tot la Cotnari a funcționat în vremea lui Petru Șchiopul (1574 - 1578), o altă școală latină, cu profesori iezuiți aduși din Polonia. La 1634, este înființată la Iași, de către domnitorul Vasile Lupu, Academia Vasiliană, cu predare în limbile slavonă și latină, organizată după modelul Academiei Movilă din Kiev (creată de mitropolitul Petru Movilă), de unde i-au și fost trimiși profesori. În cele din urmă, în 1707, Antioh Cantemir fondează Academia
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
și episcopilor să facă tipografii fieștecare la eparhia lui, ca să se tipărească cărți pe înțeles. [...] Care, la aceasta au lăsat mare pomenire în țările acestea”". În Țara Românească, istoria învățământului superior, a început la sfârșitul secolului 17-lea. Constantin Brâncoveanu, domnitorul Tării Românești, a fondat Academia domnească de la București in 1694. Educația a fost disponibilă numai în limba greacă. În 1776, Alexandru Ipsilanti, domnitorul Țării Românești, a introdus noi cursuri în cadrul Academiei. De la acea dată, franceza și italiana au început să
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
țările acestea”". În Țara Românească, istoria învățământului superior, a început la sfârșitul secolului 17-lea. Constantin Brâncoveanu, domnitorul Tării Românești, a fondat Academia domnească de la București in 1694. Educația a fost disponibilă numai în limba greacă. În 1776, Alexandru Ipsilanti, domnitorul Țării Românești, a introdus noi cursuri în cadrul Academiei. De la acea dată, franceza și italiana au început să fie predate de asemenea. învățământul privat a fost, de asemenea disponibil. Încă din secolul al XIV-lea, sașii din Transilvania au început să
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
și în Transilvania și Banat, școlile au apărut în orașele mari (cum ar fi Cluj sau Timișoara). În Bucovina, Liceul Teologic, care mai târziu a devenit Universitatea din Cernăuți a fost format pe regulile austriece. Regulamentul a fost introdus de domnitorul Alexandru Ipsilanti, fiind prima încercare de reglementare coerentă a sistemului educațional. Principalele sale prevederi se refereau la: Această perioadă a fost marcată de organizarea educației în teritoriile care mai târziu urmau să formeze România Mare. Teritoriile aflate sub puterea habsburgică
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]