9,565 matches
-
propriului palat. Clitemnestra este mereu plictisită, Agamemnon - ostenit. Deși nu seamănă la fire, îi unește vârsta : amândoi au sufletul răvășit de trecerea anilor. Într-o scenă decisivă pentru descifrarea bolii reginei, bătrâna servitoare îi amintește Clitemnestrei că și-a pierdut farmecul (nu mai ești destul de frumoasă - II 3), iar aceasta observă că a încărunțit (cele dintâi zori cenușii care mi-au răsărit în păr - II 3). Agamemnon care era foarte frumos și foarte tânăr când a plecat (I 6) este și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
celor din jur, are ocazia să-și verifice validitatea teoriilor în viața reală. Într-un moment de cumpănă, moartea unui apropiat, adept al ideilor sale, declanșează un mecanism fatal : filosoful intră în conflict cu puternicii zilei, cei seduși cândva de farmecul său intelectual îl abandonează unul după altul și, în cele din urmă, eroul este silit să recunoască falimentul propriului crez filosofic. Preludiul la Socrate debutează cu faimoasa aserțiune înregistrată de Diogenes Laertios în Despre viețile și doctrinele filosofilor, XVIII, 37
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe care o poate atinge doar după ce sufletul lui nepieritor se desparte de trup și pornește în călătoria pe celălalt tărâm. În ultimele sale clipe, personajul dramaturgului român ajunge să se îndoiască de crezul propovăduit întreaga viață. Seduși cândva de farmecul personalității sale, elevii și prietenii lui Socrate l-au părăsit unul după celălalt. Devenit fruntaș al Atenei, Critias, care declara inițial că nu își poate uita fostul maestru, deși uneori amintirea ca și învățătura acestuia îl cam încurcă în treburi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
atare sau cu anumite variații, materialul documentar furnizat de textele antice stă la baza reconstrucției livrești imaginate de dramaturgul modern. Prima călătorie siciliană a lui Platon este prilejuită de invitația adresată de Dionis cel Bătrân, tiranul prea puțin sensibil la farmecul intelectual al filosofului, dar interesat de felul cum ar putea exploata ideile acestuia pentru propriul profit : Pe filosofi trebuie să-i asculți, nu să-i iubești. Iar ascultându-i, trebuie să reții numai ceea ce ție îți folosește (p. 174). Ostil
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
608). Mai târziu, când îi aduce o oglindă ca să-i arate că e numai piele și zbârcituri și să-i ceară să-l lase să se bucure de viață cât mai poate, soția lui înțelege că el o crede fără farmece, fără nicio putere, o moartă, un strigoi (II, p. 628). Cât despre Dida, ea declară că nu mai vrea să fie rivală în dragoste cu o mortăciune (IV, p. 660). Mai multe incidente stranii o tulbură pe Marghioala care găsește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mele din adânc,/ Cu care mână-n mână-am uneltit mereu [...] Începe, nu cruța nimic din știința ta. Dăruită cu o intuiție ieșită din comun, eroina lui Dumitru Radu Popescu este suspectată de cei din jur că se ocupă cu farmecele. Dida susține că e o vrăjitoare, o nebună care prezice când va ploua, cu exactitate (I, p. 615). Știind prea bine că soția lui nu s-a înșelat vreodată când a spus că va ninge sau va ploua, Ionel nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că explicația stă în faptul că Doinaș a ținut seama de înclinația spre pedofilie a lui Petronius, evidentă în romanul său Satyricon. Contemplându-i pe tinerii regaliști, personajul declară că, în absența barierei temporale, ar fi sedus de entuziasmul și farmecul lor : dacă n-aș fi cu cinci secole mai tânăr și cu douăzeci de ani mai bătrân ca voi m-aș lăsa răpit de atâta candoare și frumusețe (I, p. 43). Conștient de faptul că marile idei politice, splendide flori
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nimic din Tit Liviu ? (prolog, p. 18). Plasat între lumea antică și spectatorii contemporani, el invocă și alte referințe livrești. Constată că definiția patriotismului emisă de Vitellius coincide cu cea enunțată de Platon și Sofocle (II, p. 52-53). Impresionat de farmecul și candoarea tânărului Quintus, el invocă răsuflarea cosmică, văpaia fără nume care l-a învăluit pe Platon când a început să scrie „Symposion” (I, p. 44). Venit din epoca lui Nero, ca și din lumea cărților, ca martor al întâmplărilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pricinuit sistarea profețiilor Pythiei. Sursa puterii provine din informațiile acumulate pe ecranul unde se aglomerează noi și noi imagini ale prezentului. De la un timp, curgerea lor necontenită a ajuns să stârnească mai mult lehamitea decât interesul spectatorilor. Îmbătrânită, pierzându-și farmecele, Pythia e dezgustată de ceea ce socotește drept mereu aceleași porcării (III, p. 91). Marcos se uită cu spaimă la aceste imagini fără sens care sunt înghițite de alte imagini fără sens (III, p. 92). De când privește fix ecranul, Oedip a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
1929, iar bacalaureatul l-a luat în sesiunea de toamnă, același an. Dornic de cultură, cât mai vastă în anii de școală, a citit tot ce i-a ieșit la îndemână. A fost atras în mod deosebit de lecturile pline de farmec din domeniul geografiei, geologiei și științelor naturii ale profesorului universitar ieșean Ion Simionescu. Ca urmare, în toamna anului 1929 se înscrie, ca student al Universității „Al. I. Cuza” Iași, secția geografie secundar Științele naturii. De asemenea, dă concurs pentru masă
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
repede, să explorezi dintr-o privire toată fraza; înseamnă să recunoști cuvintele după dichisul lor, așa cum marinarul recunoaște vasele.” Alain 63. „O carte bună e ca o amantă pe care o apropii de tine sau care te seduce prin farmecul gingășiei și atenției neîncetate.” Tudor Arghezi 64. „Nu citi pentru a contrazice și a combate; nici pentru a primi pe încredere și a lua de bun ceva, nici pentru a găsi subiect de conversație, ci pentru a cântări și a
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
prețiosul sânge dătător de viață al unui spirit ales, anume îmbălsămat și păstrat pentru o existență dincolo de viață.” John Milton 381. „O carte bună e cel mai bun prieten, azi ca întotdeauna.” Martin Farquhar Tupper 382. „Nu rareori cărțile sunt farmece și talismane.” William Cowper 383. „Lucruri în veșminte de cărți.” Charles Lamb 384. „O carte închisă e ca un bloc de piatră.” Proverb latin 385. „În felul lor, cărțile sunt destul de bune, dar ele sunt un substitut extrem de anemic al
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
în clipa aceea? După spectacol, nu i se prea întâmpla să se întoarcă acasă ca să citească și să-și completeze cunoștințele, deși se lăuda că-și desăvârșește continuu "cultura generală". Dacă se întorcea acasă totuși, n-o făcea ca să guste farmecul solitudinii. Dar avea un fel al ei de a face dragoste, ca purtată de beția pasiunii, care salva totul. Poate că nu asta era dragostea, dar semăna cu dragostea. Până la autopăcălire, autoamăgire. El se păcălise. Puțin, mult, cu patimă, deloc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
punctul de a se naște. Presupun, Nicolae, că trebuie să fie destul de plictisitor aici, la Bugaz, nu? Mie, personal, îmi place și n-aș vrea să trăiesc altundeva. Surprins, locotenentul observă, cu o fărâmă de ironie, că localitatea avea pesemne farmecele ei ascunse, care lui îi scăpau. Nu, nu, replică învățătorul, farmecele ei sunt foarte la vedere. Marea, estuarul, fluviul, nisipul, cerul, totul e frumos la Bugaz. Și, pe deasupra, această fericită conjuncție a elementelor îi întoarce pe oameni spre ei înșiși
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
destul de plictisitor aici, la Bugaz, nu? Mie, personal, îmi place și n-aș vrea să trăiesc altundeva. Surprins, locotenentul observă, cu o fărâmă de ironie, că localitatea avea pesemne farmecele ei ascunse, care lui îi scăpau. Nu, nu, replică învățătorul, farmecele ei sunt foarte la vedere. Marea, estuarul, fluviul, nisipul, cerul, totul e frumos la Bugaz. Și, pe deasupra, această fericită conjuncție a elementelor îi întoarce pe oameni spre ei înșiși și spre întrebările lor. O să vezi, aici nu vei putea scăpa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bineînțeles, aici ești la depărtare, la margine, la graniță, la capătul lumii, altfel zis, la dracu-n praznic. Răsunetul evenimentelor care agită țările, continentele, popoarele, și chiar și zăngănitul armelor ajung aici slăbite, parcă ireale. E și ăsta unul dintre farmecele Bugazului. Asta locotenentul remarcase deja și nu-i displăcea. Nici la frumusețea peisajului nu rămânea nepăsător, doar că îi era teamă de singurătatea lungilor seri de iarnă ce vor veni. Ieșirile cu camarazii, sfârșind cel mai des cu chefuri monstre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o încasez când insist... S-au despărțit foarte satisfăcuți unul de celălalt. Învățătorul o luă pe drumul spre sat, locotenentul pe acela spre plajă. Singurătate, lună, barcă răsturnată, mirosind a smoală muiată de soare, totul era aici, afară de ceea ce fusese farmecul primei seri. Obosit, dar fără prea multe păreri de rău, porni spre Vila orelor de lumină: numai de-ar dăinui misterul, căci timp pentru a-l dezlega va rămâne mereu. E frumos afară, dar nu îndrăznește să iasă. Jacqueline, vecina
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-și gingiile roz: "Sunteți prea amabil, domnule locotenent. Vă urez o ședere plăcută la noi și în Bugaz, în general. O să vedeți că nu e prea rău în mica noastră stațiune balneară. Chiar golită de turiști, nu e lipsită de farmec. Acum trebuie să plec, am întârziat deja." Și eu, dar sper să vă revăd curând. V-aș fi recunoscător să mă inițiați în tainele Bugazului. "O să încerc, deși nu există alt secret decât acela al Bugazului însuși", răspunse Nastia, cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cred că tocmai în cântece există eternitatea sufletului." Dar gândea, cred eu, că partea trupului era foarte puternică, ba chiar prea puternică în cântecul Panaoiotei. Lillișu îi aruncă o privire cu coada ochiului și poate că, în clipa aceea, sub farmecul senzual al melodiei, care acționa încă, în bunul simț al fetei a apărut o primă falie. "Nu suspectăm niciodată suficient Muzica", observă în chip enigmatic și cam intempestiv învățătorul. Grigore preferă să dea o interpretare simplă emoționantului intermezzo al soției
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pregătea să iasă din birou. Trimise manuscrisul la serviciul de dactilografiere și plecară împreună. Margareta prefera să se întoarcă pe jos de-a lungul marelui bulevard, cu arborii iluminați de toamnă. Oraș al unui singur anotimp, Bucureștiul era în culmea farmecului său impudic. Merseră pe sub coroanele flamboiante ale arborilor, străpunse de ultimele raze ale soarelui, vorbind, el despre Petöfi și Ady, ea despre Pușkin și Gogol. La o săptămână, s-au întâlnit din întâmplare și au băut un pahar împreună. Ea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
regulă. Ba chiar atât de ideal încât foarte curând perspectiva unui fericit eveniment copleșește de bucurie cuplul. Devine o urgență să intre în legalitate. Că, astfel, nimic nu se opune. De când cu liberalizarea regimului, căruia el îi descoperă brusc un farmec anume, divorțul nu mai este o infracțiune ideologică. Există miniștri care își părăsesc soțiile, foste militante cu siluete greoaie, pentru tinere actrițe cu talii de viespe. În cazul lui, divorțul ar căpăta chiar semnificația unei adeziuni fără rezerve la politica
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Universitate, trecând și visând precum zeițele printre reperele estetice ale Olimpului. Sau poate sunt muze, nimfe, preotese ori naiade, amazoane, bacante, zâne? Cine mai știe. În întreaga urbe întâlnim templele artei la braț cu trecutul și prezentul, dar și cu farmecul tinereții. CETATEA TRĂITOARE DIN ȘI PRIN CULTURĂ Putem vorbi oare de Iașul cultural fără a ne opri la principalele sale instituții, mai ales la cele care se remarcă prin activități ieșite nu de sub pulpanele lipsite de original și insolit? Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
deranjează instinctul creator, imaginația, talentul și sentimentul artistului. Exactitatea fugărește misterul, fără mister nu există poezie adevărată. Iată o frază uimitoare: nimic nu este mai puțin poetic decât o șosea largă, albă, neîntreruptă, fără cotituri, în bătaia directă a soarelui. Farmecul nedefinit al serii constă în a nu ne dezvălui priveliștea decât pe jumătate. La lumina lunii lucrurile se umplu de poezie, capătă o frumusețe inefabilă. Prin vălul delicat se percepe toată natura. Dumneavoastră cum percepeți natura? Natura este uluitoare, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
este indiferent viitorul. UNIVERSUL LIRIC IEȘEAN De frumusețea Iașilor spune cineva nu mai e nevoie să se facă mult caz, viața culturală te ține îndrăgostit tot timpul. Bună impresie într-o exprimare simplă, îmi zic. Ceea ce dă un plus de farmec și substanță e, înainte de toate, poezia. Parcă ea plutește ca o aură iubitoare de imagini cu Ileana Cosânzeana și Făt-Frumos. Câte ceva din eminescianismul remanent spune altcineva răzbate și-n poezia ieșeană contemporană. Cu mici excepții, aș completa, care excepții se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
gând de poetesă pe coperta cărții în albastru. Dintre paginile ei se ivesc portretele lui Verdi și Puccini, Ceaikovski și Brahms, Bach și Händel, Vivaldi și Bizet, Enescu, Porumbescu și Lipatti... Un remember de decenii, la confluența secolelor, dar cu farmecul unei epoci muzicale ieșene. Deasupra orașului, de pe coline încă răsună unduitoarele ecouri, plecate prin ferestrele sălilor de concerte pentru a se întâlni între tainele celeste. Peste noi ninge cu flori de tei și basmul muzical continuă. Această scurtă cronică la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]