9,551 matches
-
centru de exploatare a aurului, de pe vremea daco-romanilor, Ampellum fiind numele dat localității în acea perioadă antică. Ca urmare, pe teritoriul orașului au fost descoperite urmele unei așezări din Epoca bronzului precum și vestigiile orașului român Ampellum, cu peste 300 de inscripții, numeroase monumente sculptate, statui, monede, ceramică, un altar cu scriere grecească dedicate zeului Kimistenos etc. Pe teritoriul localității se găsesc câteva biserici cu valoare arhitecturală deosebită, unele incluse pe lista actualizată a monumentelor istorice cu valoare deosebită, între care amintim
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
26 aprilie 1623 din ordinul lui Francisc Mikó (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial contele Stephan Steinwille, eveniment atestat și de inscripția în piatră așezată deasupra porții de intrare a cetății. </br> La Șumuleu din anul 1630 a funcționat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia călugărului franciscan Johannes Caioni (Căianu).</br> În conscripția din 1643 figurează 44 capi de familii
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
El a hotărât să sară câteva zile pentru a corecta eroarea. Alternanța istorică a anilor bisecți în această perioadă nu ne-a fost transmisă de nici o sursă antică, deși existența anilor bisecți la fiecare trei ani este confirmată de o inscripție care datează din anul 8 sau 9 A.D. Învățatul Joseph Scaliger a stabilit în 1583 că reforma lui Augustus a avut loc în anul 8 A.D., și a stabilit că șirul de ani bisecți a fost 42-39-36-33-30-27-24-21-18-15-12-9 î.Hr, 8
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
Urbe condita" (AUC) („De la intemeierea Romei”). Această metodă era folosită de istoricii romani pentru determinarea numărului de ani dintre două evenimente, nu pentru numirea datei calendaristice. Mai mult decât atât, istoricii foloseau date diferite pentru fondarea Romei. "Fasti Capitolini", o inscripție care conține o listă a consulilor, publicată de Augustus, folosea ca dată a fondării 752 a. Chr.. Data folosită de Varro, 753 a. Chr., a fost adoptată de istoricii moderni. Editorii renascentiști adăugau data fondării Romei manuscriptelor pe care le
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
din populația urbană a Bucovinei, Basarabiei și Moldovei, și 14,3 procente din populația urbană totală. Astfel că în orașe precum Chișinău și Cernăuți, unde evreii reprezentau 52,6 procente, respectiv 44,9 procente din populația totală a orașului, cele mai multe inscripții comerciale erau în caractere ebraice.. Chiar și în Vechiul Regat, populația evreiască a Iașului, cel mai mare oraș al Moldovei, reprezenta 42 procente din total.. Ca și în Ungaria vecină, evreii aveau o disproporționată vizibilitate economică și socială: în textile
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
dintre puținii domni ai Moldovei care au bătut o monedă proprie - "gros moldovenesc", fapt ce reprezenta inclusiv o modalitate de a afirmare a suveranității. Monedele erau confecționate din argint, cu un diametru de 13 milimetri, având ștanțate stema țării și inscripțiile pe avers și pe revers. Valorile erau de un gros și o jumătate de gros. Cantitatea de masă monetară a fost însă una mică, baterea monedelor fiind determinată în primul rând de scopuri politice - plata serviciilor militare prestate de boierime
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
comitatensă. "Alfabetul secuiesc", denumit și "runele secuiești", este un alfabet (riguros fonetic, adaptat la maghiara contemporană) utilizat de secuii transilvăneni și în prezent ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul se mai numește popular "scriere pe răboj" (sau "încrustată"), în maghiară "róvásírás". Unele ipoteze susțin, că alfabetul secuiesc este de origine turcă, iar analiza paleografică a vechilor rune turcești a relevat că acestea au apărut în Siberia de
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
o construcție specială, prezentându-se de fapt ca un bazin colector subteran, destul de mare, care are o deschidere îngustă pentru a putea fi luată apa cu o ciutură cu cumpănă. Însă descoperirea cea mai importantă o reprezintă o ceramică cu inscripția "BUR", care ar putea avea legătură cu numele Buridava sau chiar cu Burebista. De asemenea, pe un ciob de vas de pământ s-au găsit scrijelite inscripțiile "REB" și "MARK", acestea ducându-ne cu gândul la geto-daci. Dar importantă pare
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
ciutură cu cumpănă. Însă descoperirea cea mai importantă o reprezintă o ceramică cu inscripția "BUR", care ar putea avea legătură cu numele Buridava sau chiar cu Burebista. De asemenea, pe un ciob de vas de pământ s-au găsit scrijelite inscripțiile "REB" și "MARK", acestea ducându-ne cu gândul la geto-daci. Dar importantă pare ar fi inscripția pe o vază de lut, "Basileo Thamarcos Epoiei", care s-a dovedit a fi un rege local contemporan cu împăratul roman "Octavian Augustus". Aceasta
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
ar putea avea legătură cu numele Buridava sau chiar cu Burebista. De asemenea, pe un ciob de vas de pământ s-au găsit scrijelite inscripțiile "REB" și "MARK", acestea ducându-ne cu gândul la geto-daci. Dar importantă pare ar fi inscripția pe o vază de lut, "Basileo Thamarcos Epoiei", care s-a dovedit a fi un rege local contemporan cu împăratul roman "Octavian Augustus". Aceasta cetate dacică face parte din fostele fortărețe, alături de cele de la Tetoiu și Grădiștea, care au constituit
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
în descifrarea , fiind realizate în secolul al II-lea î.e.n. Monedele bătute aici în perioada romană, care au dispărut abia în secolul I î.e.n., indică ritmul lent al romanizării insulei, întrucât ultimele monezi bătute aici încă mai purtau pe avers inscripții în greaca veche (cum ar fi „MEΛΙΤΑΙΩ”, adică „al maltezilor”) și motive punice, ceea ce demonsrează rezistența culturilor greacă și punică. În secolul 1 î.e.n., senatorul și oratorul roman Cicero a comentat cu privire la importanța , și pe marginea comportamentului extravagant al guvernatorului
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
șase secțiuni descrescente argintii, începând cu partea superioară, desenul grafic cuprinzând în extremitatea superioară trei stele aurii cu cinci colțuri; Scaunul patriahal al Sfântului Marcu este prezentat pe un fundal argintiu, leul înaripat, simbolul Evanghelistului Marcu, ținând o carte cu inscripția "'PAX TIBI MARCE EVANGELISTA MEUS" (PACE ȚIE, EVANGHELISTUL MEU MARCU"). Interpretarea simbolistică a acestei steme este următoarea: Culorile de fundal care predomină în cadrul acestei steme sunt albul și albastrul, de asemenea culori marine, care indică reînnoirea lumii prin actul Învierii
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
exemplare estimate de colecționari ca fiind cele mai valoroase din lume. Faima sa se datorează greșelii gravorului: în timp ce grava plăcile, Joseph Barnard avea în fața ochilor sigla atârnată deasupra oficiului poștal. Astfel, în loc de cuvintele „Post paid” (franco) a aplicat pe timbru inscripția "Post Office". Astăzi locuitorii insulei îi sunt recunoscători gravorului distrat. Datorită lui, timbrele cu efigia reginei britanice Victoria au făcut insula celebră. Enciclopedia "„Țările lumii”", Chișinău, p. 316 - 318.
Mauritius () [Corola-website/Science/298126_a_299455]
-
etnonimului „turc” a fost menționarea sau "kök türk" („turcii albaștri”, la singular) într-o scrisoare trimisă în 585 de împăratului Chinei lui Isbara, hanul tribului göktürk. În misiva respectivă, monarhul i se adresează destinatarului cu apelativul „Mare Han Turc”. În inscripțiile Orhon, datate cam în aceeași perioadă, este folosită varianta „turuk”. Utilizări mai vechi ale unor termeni similari, precum acelea pe o tabliță din secolul 20 î.Hr găsită în orașul "Mari" lângă "Tell Hariri" în nordul Irakului (menționând poporul "turukku
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
convins el, se reușea o reconstituire integrală a istoriei și a civilizației romane. Obține o bursă și pleacă, mai întâi, în Franța (Lyon, Montpellier, Nîmes), apoi, în 1844, în Italia (Lucca, Florența), unde a început să cerceteze și să ilustreze inscripțiile antice. A desfășurat această muncă de cercetare în colaborare cu G. Henzen și Giovanni-Batistta Rossi. La Roma a luat legătura cu Bartolomeo Borghezi, mare cunoscător al antichitații romane, de care se apropie cu admirație și căruia îi va rămâne îndatorat
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
educe cititorul în sensul formării unei judecăți politice. Mommsen nu este doar autorul unei cuprinzătoare și valoroase opere istorice, ci și unul dintre primii organizatori ai științei istoriei. Sub conducerea sa a apărut, începând din 1863, "Corpus inscriptiones Latinarum" (Corpul inscripțiilor latine). Tot el a editat "Auctores antiquissimii" (Autori foarte vechi) și numeroase alte lucrări de drept roman. A încetat din viață în 1903. ""Mommsen a fost primul care a îndrăznit să verifice istoria în lumina logicii faptelor și să postuleze
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
dinastiei Xia sau unei alte culturi din aceeași perioadă. Prima dinastie din China care a lăsat consemnări istorice, semi-feudala Shang, era poziționată de-a lungul Fluviului Galben, din estul Chinei, din secolul al XVII-lea î.Hr., până în sec XI î.Hr. Inscripțiile divinatorii de pe oase, din timpul dinastiei Shang, reprezintă cea mai veche formă de scriere chineză, găsit până în prezent și este un predecesoarea directă a caracterelor chineze moderne. Shang a fost cucerit de către Zhou, care a domnit între secolele XII si
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
frații lui. La mijlocul secolului al XVI-lea a. Chr., probabil după prăbușirea autorității hicsite, "Palestina" devine o provincie egipteană, autoritatea locală fiind exercitată în continuare de elita politică recrutată din rândul canaaniților și a huriților. Informații detaliate sunt oferite de inscripțiile de la Tell el-Amarna în Egiptul de Mijloc, datate în secolul al XIV-lea (cunoscute sub numele generic „scrisorile de la Amarna”). Spre mijlocul secolului al XII-lea, după anul 1177 a. Chr., în perioada faraonului Ramses al II-lea, pe teritoriul
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
viață nomadă, petrecută în Sinai, marcată de confruntări armate cu alte triburi localnice (madianiții și amaleciții), triburile israelite au ajuns pe pământul "Palestinei". După anul 1220 î. Hr., mai exact în jurul anului 1207 î. Hr., este evocat pentru prima dată, pe o inscripție din timpul faraonului Merenptahs (1213-1203), etnonimul Israel. Atât exodul din Egipt cât și ocuparea Canaan-ului de către triburile israelite sunt relatate în Vechiul Testament, respectiv în Exodul și Deuteronomul. Date istorice de dată recentă au evidențiat însă o serie de discrepanțe cronologice
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
Gheorghe Nou din București, ctitorie a domnului. Lespedea nu a fost inscripționată, pentru a nu a afla turcii că trupul a fost adus în țară, însă văduva domnului a inscripționat numele Constantin Brâncoveanu în caractere chirilice pe candela de argint, inscripție redescoperită în 1914. Osemintele lui Brâncoveanu au fost dezgropate în secolul al XX-lea în două rânduri, în 1932 și în 1985. În 1932, osemintele domnului au fost identificate cu prilejul unei cercetări arheologice desfășurate la biserică, în coordonarea lui
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
descoperit de Marcu Beza. Realizat de un pictor rămas anonim, este păstrat în sala de primire a mănăstirii, iar în România poate fi văzută o copie, la Muzeul Național de Artă. Tabloul (ulei pe pânză) datează din 1696, și poartă inscripția „Constantinus Brankovan Supremus Valachiae Transalpinae Princeps Ae[ta]tis 42 A[nn]o D[omi]ni 1696”. În portretul de la Mănăstirea Mamu, Brâncoveanu și familia sunt reprezentați la tinerețe. Voievodul are mustăți subțiri, barba neagră și părul încă neras, sub
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
anul evenimetului care este sărbătorit. Reversul, care este comun tuturor monedelor din emisiune (din aur, din argint și din tombac cuprat), prezintă portretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza și al mitropolitului Nifon, care a fost primul președinte al Senatului, numele acestora, inscripția în arc de cerc „150 DE ANI DE LA INFIINTAREA SENATULUI” și „1864”, anul evenimentului aniversat. Articole biografice Referate Dezbateri Reforme Revolta din August 1865 Abdicarea
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
În toamna anului 1997, minunatele fresce au acoperit întreaga suprafață a pereților, tavanului și bolților, fiind considerate una dintre cele mai frumoase creații ale pictorului Achițenie. Numele pictorului Petre Achițenie și al feciorului său, Ioan, au fost înveșnicite într-o inscripție din catedrală, alături de numele părintelui Pavel Vuluță și ale tuturor ctitorilor catedralei.
Drochia () [Corola-website/Science/297483_a_298812]
-
și anume transformarea Episcopiei Heraclea în Eparhia Mitropolitană Pelagoniană. În 1015, țarul Gavril Radomir a fost ucis de către vărul său Vladislav Ivan, care s-a declarat el însuși țar și a reconstruit cetatea orașului. Pentru a celebra această ocazie, o inscripție pe piatră scrisă în alfabetul chirilic a fost așezată în cetate în care numele slav al orașului este menționat: Bitola. În urma luptelor cu țarul Ivan Vladislav, împăratul bizantin Vasile al II-lea a recucerit Monastiri în 1015. Orașul este menționat
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
Islanda începând cu secolele XII-XIII s-au dezvoltat povestirile cu caracter mitico-religios numite "saga", care vorbesc despre eroi legendari, regi și alte personaje. Aceste saga erau cântate de scalzi (poeți de curte). Dintre izvoarele istorice nescrise cele mai importante sunt inscripțiile runice cum ar fi piatra de la Rök (Suedia), amuleta Kvinneby sau stânca de la Eggjum (Norvegia). Există și multe pietre runice care înfățișează scene din "Völsunga saga" sau care îi arată pe Odin și Sleipnir, pe Odin devorat de Fenris, pe
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]