9,090 matches
-
de secvențe pe cât de multe pe atât de clare și pline de detalii pe care Va le uitase și acum le redescoperea cu voluptatea dată de iubire și de ceea ce Victor numea „vocea sângelui”! Nu mai recunoștea nici medeanul de la intersecția drumurilor care duceau către Șerbești, Roman și Bacău, medean Înconjurat de Școală și de casele familiilor Manea și Ungureanu. Ochenoaia Îi testa aducerile aminte și-și Îndeplinea rolul de ghid al nepotului său: Păi, nu te aducea Dorița duminica aici
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
barurilor și restaurantelor de pe Paseo Maritimo. Locuințele cîndva modeste de pe strada pietruită fuseseră ornate cu gust, iar În zidurile străvechi apăruseră perforații pentru aerul condiționat și sistemele de alarmă. Casa lui Sansom, zugrăvită Într-un albastru-vernil pastelat, era plasată la intersecția cu o stradă secundară. Draperii de dantelă acopereau ferestrele bucătăriei, dar tot am reușit să Întrezăresc niște licăriri de vernis, ornamente de alamă, o plită ceramică și o chiuvetă de piatră antichizată cu scurgător de stejar. În spatele geamurilor interioare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
soare. Din cînd În cînd, briza mării Înălța o pulbere ușoară pe deasupra piscinelor, ale căror suprafețe netede-oglindă se Înnegurau ca În visele tulburi. Încetinește puțin... Crawford se aplecă În față, privind atent la un căsoi art deco plasat la o intersecție. Un drum de acces comun ducea la un grup de clădiri rezidențiale cu trei etaje. Deasupra balcoanelor fluturau tendele ca niște aripi priponite care n-aveau să atingă vreodată cerul. — Oprește aici... asta cred că e. — Ce număr? Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să îți revezi morții. Din plasa de zvonuri și bănuieli le scăpase un ochi, ca dintr-un ciorap: șoferul Omid fusese chemat de Rajabzadeh în persoană, care era noul cap al poliției. Într-o seară, când stătea cu taxiul la intersecția Bulevardului Mirdamad cu Shariati, un bărbat care, după echipament, ținea de gardeh vijeh l-a somat să-i arate actele. Omid s-a executat tremurând și săltându-se ca un gândac pe cioturile lui amputate. — Bagă la cap că șeful
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar că erau lucruri în care nu poți s-alegi: poți să vii dintr-o țară băftoasă sau bântuită. După ce zâmbitorul ei star a-necat Revoluția verde de catifea și a înroșit-o în piețe, la Universitatea Azad și în intersecția Enghelab, Sonia a continuat să croiască și să facă Islamul să devină la modă. A tăiat prosoape și scutece, rochii de seară și de petrecere, halate de baie. Darmet garm! Mashala Mordaneh Iran! Totul verde, dar nu ca să rămână la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe care și-l dispută numeroasele și - se va vedea - chiar divergentele tendințe ale dandysmului de după 1900, el e asemenea acelei zone pe care tratatele militare o numesc „țara nimănui”. Spațiu incert dintre fronturi, interval ambiguu, neutru, loc al tuturor intersecților posibile, al lui și-și. Nu ne va mira așadar dacă În paginile ce urmează se Întâlnesc fără a se Înfrunta dandy-i neoclasici cu cei ai avangardei, neoromanticii cu expresioniștii, autori și personaje deopotrivă, aflați uneori, ca niște giruete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
eleganței, ei nu sunt validați ca dandy tocmai din cauza excentricității lor necontrolate. Dandy-ul e Îndrăzneț, dar curajul său - o spune Încă Barbey d’Aurevilly - e „plin de tact, oprit la timp, găsind Între originalitate și excentricitate faimosul punct de intersecție al lui Pascal”. Semnele prin care dandy-ul se distinge și neagă trebuie să fie discrete. Altfel, efectul scontat se pierde. Eleganța negatoare a dandy-ului devine obscenă, trivială și, În consecință, se demonetizează. Dar mijloacele prin care dandy-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
specific. Ar trebui să existe o ,,legislație a dandysmului”1, dar, firește, ea nu poate fi făcută. Orice dandy e un Îndrăzneț, dar unul cu tact, care se oprește la timp și află, Între originalitate și excentricitate, faimosul punct de intersecție al lui Pascal. Iată de ce Brummell nu s-a putut adapta la constrângerile regulii militare, care Înseamnă și o uniformă. Din acest punct de vedere, el a fost un ofițer reprobabil. Dl Jesse, acest cronicar admirabil, cu o memorie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe telefonul mobil. Nu înțelesese. Era un fel de ghicitoare filosofică: o cafenea care era moment? Îl întrebă pe portarul hotelului care nu păru deloc surprins și o sfătui imediat să „iasă din hotel, să urce dealul, la a doua intersecție...“ — Dar ce înseamnă? — Se chema cafeneaua Moment. A fost bombardată acum câțiva ani. Pronunță ambii b. Un atentat sinucigaș. Așa că i-au schimbat numele. — Dar nimeni nu ține minte noul nume, așa că îi spun „cafeneaua care era Moment“. —Exact. Zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
degetului mare de la mâna dreaptă a autorului. Nu, era un model care putea fi întâlnit și mai rar decât acelea, unul pe care Guttman îl recunoscu imediat - și îl găsi tulburător. Era o urmă circulară destul de grosolană, formată printr-o intersecție de linii. Shimon nu mai văzuse așa ceva decât de două ori înainte și, într-una din dăți, într-o poză. Era făcută prin presarea pe lut a nodurilor de la franjurile unui tip de îmbrăcăminte masculină, purtată de mesopotamieni chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în jos, privindu-și încălțările. Acum ridică privirea, dar nici urmă de Sari. Evident, a mers atât de repede, încât nu și-a dat seama că ea nu a ținut pasul. Se opri și se uită la străzile întortocheate, cu intersecții și alei lăturalnice la fiecare câțiva metri și constată că ar fi putut-o lua în orice direcție. Mai merse câțiva metri, uitându-se în stânga, pe o alee atât de strâmtă, încât era învăluită de întuneric chiar și în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În cele din urmă a câștigat partida. Dar În ziua aceea nimeni (În afară de mine Însumi) nu m-a văzut scuturând din plasa, de altminteri goală, o bucată dintr-o crenguță și privind fix gaura din țesătura ei. 5 În apropierea intersecției a două drumuri de trăsură (unul bine Întreținut, Întinzându-se de la nord spre sud Între parcul nostru „vechi“ și cel „nou“ și celălalt, plin de noroi, desfundat, ducând, dacă o luai spre vest, la Batovo) Într-un loc unde plopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
școală cu un automobil, În loc să călătoresc cu tramvaiul sau cu trăsura, așa cum făceau ceilalți băieți, mici democrați buni. Un profesor mi-a sugerat, cu toată fața schimonosită de o grimasă de dezgust, că puteam măcar să cobor din automobil la câteva intersecții mai departe, pentru a-i scuti pe colegii mei de școală de vederea unui șofer În livrea scoțându-și șapca În fața mea. Era ca și cum școala Îmi permitea să țin de coadă un șobolan mort, cu condiția să nu-l balansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
piese de teatru; o bancă lungă, albastră, sprijinită de un gard viu de tisă, de forma unui cub; un strat pătrat de trandafiri Încadrat de un brâu de heliotropi - aceste caracteristici sunt evident asociate cu micile zone de parcuri din intersecțiile de la marginea Berlinului. La fel de clar, un scaun de fier subțire, a cărui umbră de păianjen se Întinde sub el, un pic spre mijloc, sau o stropitoare rotitoare, plăcut Înfumurată, deși clar psihopată, cu un curcubeu propriu atârnat În stropii Împroșcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
început s-o scriu. Pe Bulevard, un fel de povești despre mine - dar oare eu sunt? - sub troianul anilor adunați în spațiul bine definit dintre Universitate și Cișmigiu. Aș putea extinde zona până la Operă, dar densitatea „mea“ se risipește dincolo de intersecția Bulevardului cu Schitu Măgureanu. Poate în Piața Kogălniceanu am mai fost atât de dăruit locurilor (localurilor), însă este oricum în afara interesului meu de acum. Dimineți brumate pe Bulevard... Una dintre ele când, în urma unei nopți de chef la un fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a mea. Nu m-am gândit decât la lupta mea cu stomacul. Arma psihologică. Țopăind ca împins de un arc nemaipomenit, am pornit spre intersecția dinspre Cișmigiu. Aveam 25 de lei în buzunar. Puteam să sărbătoresc victoria asupra stomacului peste drum, la „Gambrinus“. Se luminase de-a binelea de-acum. Ceața se risipise. Valÿ, de la hotelul „Cișmigiu“, ieșise deja să admire Bulevardul. Rezemată de panoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în acea uitare de sine interioară pe care numai un suflet profund meditativ o poate avea în fața nimicniciilor acestei lumi. În unele dimineți vine și se ghemuiește lângă el, pe treptele fostei berării, un orb, și el bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tras-o pe Lia după mine. N-a mai intrat în merceria aceea. Văzuse că m-am supărat și încerca să mă convingă să nu fiu atât de prost, încât să nu înțeleg că mă bucuram de încrederea lor. La intersecția din fața librăriei „Eminescu“, i-am spus că nu mai vin la adunare. Dar e o prostie, nu înțelegi? tot repeta Lia. N-ai ce să pierzi. Nu-mi venea să-i spun că mi-era teamă să intru din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cum, mai în jos, în stația de pe vremuri a troleibuzelor din fața Primăriei, am urcat-o cu de-a sila pe Pu într-un troleu, speriat că aș putea rămâne pentru totdeauna cu ea. Cum, chiar pe aici, pe lângă „Colombo“, la intersecția cu Calea Victoriei, în fața Librăriei Academiei de odinioară, am ieșit dintr-odată speriat din coloana cu care venisem de la căminul de fete de la Drept, apucând-o înapoi, spre Cișmigiu. Mi se făcuse groaznic de teamă, mă gândeam că am putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a fost teamă să spun că am fost în acea coloană. După ’89, mi-a fost rușine să spun că am fost și am fugit. Am scăpat atunci, în 1968, de o eventuală arestare la statui, oprindu-mă, laș, la intersecția cu Calea Victoriei, unde era fosta Librărie a Academiei. Aveam să fiu aproape arestat douăzeci de ani mai târziu, într-o seară tot din postul Crăciunului și tot pe lângă statuile de la Universitate. Așteptam în stația troleibuzelor, era sâmbătă, pe înserat. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
indiferentă a celor care așteaptă în stație. Alte dimineți când ea se plictisește să mai aștepte cealaltă mașină și pornește, zorită, în josul străzii, pe lângă toneta de ziare, pe lângă țiganca cu flori, pe lângă părculețul din fața Facultății. Dincolo de automatul de bani, aproape de intersecție, dintr-odată, iarăși o pierd. Nu face mai mult de o sută de pași până să dispară ochilor mei. Chiar așa i-am și spus, urmărind-o într-o astfel de dimineață cum piere mistuită parcă de un gol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
propria ta viață îți pare, când scrii despre ea, când o descrii, un lucru străin, gol, sec, mai inutil joc decât acesta, al frunzelor zburătăcind, răscolite, pe asfaltul de la intrarea în Cișmigiu. Intrarea dinspre „Spicul“, dinspre fostul restaurant „Cișmigiu“, dinspre intersecție, dinspre fostul „Gambrinus“. Tot mai sus, pe Bulevard, dinspre un tot mai de demult fost. Am mai intrat o singură dată în, de-acum, fostul restaurant „Cișmigiu“, la foarte mulți ani după acea întâmplare cu Ester. Se schimbase lumea, Bulevardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-o. Noi am încercat!“. Acum, în fața „Tic-Tac“-ului, privea concentrat prin vitrină în interior și șoptea ceva în gulerul pardesiului. Am dat să trec. M-a zărit prin vitrină și s-a apropiat de mine. Am făcut câțiva pași până la intersecție. „Probleme“, surâdea el. „Poate formale, dar asta-i datoria.“ N-aveam chef să-i răspund. Mă și dureau glezna și talpa piciorului stâng. O criză de gută. Mergeam târându-mi piciorul. S-a prefăcut interesat de suferința mea. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de azi. Scepticismul o fi bun ca, așa, după digestie, la cafeluță. Dar mai întâi mănânci bine, nene. Să fii sătul, asta e deviza acu’, și după aia idealisme cu pragmatisme. Adică pragmatismul, pe care nu-l prea aveți.“ La intersecție, am dat să scap de el. „O iau încolo“, i-am spus, arătând din cap spre „Gambrinus“. Era închis, desigur. Așteptam să se schimbe semaforul. Ca într-o fulgerare a clipelor, m-am văzut în dimineața aceea de demult, ezitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul de la întretăierea str. Academiei cu Bulevardul, vaca a prins să se balege. Era unghiul de unde vedeam intersecția de la măsuța mea de la „Colombo“ și puteam imagina ușor, descriind ceea ce vedeam. Șoferul golește geamantanul. Tencuiește cărțile după o ordine bine știută, după mărime, după cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]