9,120 matches
-
găsit vinovat și a fost spânzurat public în 1701, pe Docul Execuțiilor din Londra. Uns cu catran, trupul său a stat expus pe estuarul Tamisei mult timp, spre pildă celor care s-ar mai fi apucat de piraterie. Ca o ironie a sorții, permisele franțuzești care l-ar fi salvat de la condamnare au fost găsite după 200 de ani, în Arhivele britanice. Ca proveniență, cei mai mulți dintre pirați erau marinari profesioniști, civili sau militari, care alegeau pirateria fie voluntar, din cauza condițiilor grele
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
inițial - în structurile standardizate din teritoriu). Activitatea sa legionară s-a accentuat pe scena publică, cum era și firesc, în toamna lui 1940, când a avut și importante atribuții oficiale, iar a doua jumătate a acestor Mărturisiri (numite, cu amară ironie, ale unui „criminal politic”, după eticheta generalizatoare pusă legionarilor de adversarii lor ideologici, atât de dinainte, cât și de după marele război) se referă tocmai la acest răstimp-cheie, încercând să limpezească aspecte controversate (cazul Horia Sima, relația cu Antonescu, poziția față de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
se cațără cu ușurință pe prăjina onorurilor sociale, ca o maimuță, pe când adevărații oameni se zbat și muncesc fără preget pentru fiecare treaptă. Prietenul Grigore Arakian, care a fost de față la acest discurs, spunea că întreaga comparație este o ironie usturătoare a lui Vasile Pârvan la adresa lui D. Gusti, pe care nu-l prea stima, deși îl împingea pe această treaptă socială din prietenie. Mie îmi vine însă să cred că era vorba de o viziune și deci de o anticipație
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
primele lui încer-[43]cări pentru înlăturarea partidelor și înscăunarea regimului personal, să-l aducă la guvern pe Iorga legat de mâini și de picioare de afacerismul lui Argetoianu. De altfel, soarta care știe să se răzbune cu o crudă ironie, nu i-a hărăzit lui Iorga alți critici mai acerbi ai guvernării sale și alți gropari mai zeloși ai prăbușirii guvernului „prezidat” de el, decât presa evreiască... Toate se plătesc, deși uneori cam târziu și nu așa de evident încât
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
complexați față de lumea largă! Probabil mulți vom îngăima, asemenea dacilor: „barză, brazdă, viezure, mânz”. Foarte bine. Să ne gândim că încet, încet, micile noastre frecușuri între „olteni”, „ardeleni”, „moldoveni”, „regățeni” vor fi doar istorie înduioșătoare. Vom avea alți subiecți de ironie și, mai ales, vom deveni un vast subiect de ironie ca români. Probabil că, în acest mod, în sfârșit o bună parte din naționaliștii noștri se vor trezi frate cu ungurul și romul contra neamțului sau marocanului. „Vatra românească” se
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
barză, brazdă, viezure, mânz”. Foarte bine. Să ne gândim că încet, încet, micile noastre frecușuri între „olteni”, „ardeleni”, „moldoveni”, „regățeni” vor fi doar istorie înduioșătoare. Vom avea alți subiecți de ironie și, mai ales, vom deveni un vast subiect de ironie ca români. Probabil că, în acest mod, în sfârșit o bună parte din naționaliștii noștri se vor trezi frate cu ungurul și romul contra neamțului sau marocanului. „Vatra românească” se va vărsa în „vatra europeană”, „vatra ortodoxistă” în cea creștină
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cincisprezece ani mai vârstnic nu era deloc o prezență comodă. Avea spiritul ascuțit și vorba necruțătoare și pe lângă asta un orgoliu teribil, menit să-i vindece conștiința ratării. Cei din preajmă, și Labiș nu făcea excepție, trebuiau să-i suporte ironia, mai direct spus: batjocura adresată inculturii, lipsei lor de talent etc., de care mentorul vorbea ca de niște certitudini. Nimeni nu „știa” nimic, nimeni nu avea cu adevărat vocație de scriitor în ochii lui G. Mărgărit. Cei mai mulți îl evitau, nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ipocrită a celor ce se aflau în fruntea învățământului ieșean. Mic, negricios, cu părul creț, profesorul avea o față atât de mobilă încât școlarii mai impertinenți se simțeau îndemnați să se strâmbe la dânsa. Domnul Papastopol îi trata cu o ironie care, la insistența mai bufonă a unei belele de elev, se transforma în reacție jignită. Chiar și așa, profesorul se mulțumea să-i adreseze nesimțitului doar o poreclă: „mascalțone”. Din asta, respectivul își făcea însă un titlu de glorie. Când
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
afară să facă pipi în nisip. Obiectele le pipăie cu degete atât de diafane încât mișcarea pare a se pierde în eter. La primul zgomot, gălăgia unui carnaval de pitici dispare. Toate aceste uimiri ale poetului sunt învăluite într-o ironie cultivată, de bibliofil înrăit care se înconjoară cu albume, tomuri masive și cărți ce miros a hârțoagă prăfuită. Brumaru e un rafinat. CONSTANTIN CRIȘAN Judecând după locul unde s-a născut și chiar după cel în care și-a format
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
coexistau celor externi. Aceștia din urmă rămâneau în sânul familiilor lor, sub responsabilitatea morală a parohilor respectivi. Don Scapini alesese pentru Giovanni forma externatului din două motive: ca să se îngrijească personal de sănătatea lui și pentru a-l proteja de ironiile unora dintre confrații săi, care nu înțelegeau și nici nu apreciau comportamentul prea ascetic al tânărului Calabria și, mai ales, nu admiteau ca acesta să-și dedice timpul liber pentru vizitarea bolnavilor ori catehizarea copiilor. Tot acest zel apostolic, un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
răbdător în a asculta, intervenind de puține ori cu răspunsuri scurte, fugitive și fără ocolișuri. Se înțelegea că limbajul său era sincer și cordial. Îi plăcea să fie sincer, subtil, impulsiv și, uneori, caustic, mai ales cu prietenii. Pentru el ironia nu era un semn de răutate, ci un mod de a-și exprima afecțiunea. Era bărbatul tipic de la munte: creier fin, inimă mare, tăceri lungi, gesturi autoritare. Toți penitenții săi recunoșteau în el priceperea psihologică și promptitudinea faptei. Din aceste
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
glasul simpatic al vocii sale: «Canalie mică, caraghiosule, vicleanule». Nu erau epitete ofensatoare, ci un mod familiar de a se relaționa cu ceilalți. Chiar și față de prietenul cel mai drag, don Giovanni Calabria, părintele Natale își permitea să facă o ironie binevoitoare. Bunătatea sa sufletească se manifesta prin gesturi simple și spontane care emoționau. Mulți dintre penitenții lui veneau la el de departe. Se spovedeau și voiau să primească sfânta Împărtășanie. Amintim că era în vigoare obligația de a nu mânca
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Cea mai mare parte era prost îmbrăcată și murdară. Cei mai mulți aveau o reținere indiferentă, dar cei mai mulți dintre ei manifestau o expresie arogantă, ostilă; puțini arătau iubire, stimă, milă pentru noul preot. Când au apărut cei patru, au fost primiți cu ironii, râsete și o vociferare crescândă; vreo fluierătură și vreo insultă, dintre cele mai nevinovate: „acciacca quei bacherozzi“ [«strivește-i pe gândacii ăia»; bacherozzi este, în dialectul romanesc, porecla disprețuitoare dată preoților, ndr.]. Cât de diferită ar fi fost primirea noului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
combătută mereu, dar oamenii trebuie să-i iubim și să ne rugăm pentru ei. Turci, evrei, protestanți sunt toți produsul bunului Dumnezeu. Au fost răscumpărați de Sângele lui Cristos. Trebuie să ieșim în întâmpinarea lui». Din acest motiv nu tolera ironiile sau tonurile de superioritate față de credincioșii altor confesiuni religioase. Și nu admitea să fie numiți eretici sau schismatici. Iar față de ei nu voia să se fie exercitată nici o presiune psihologică de prozelitism și cu atât mai puțin să se profite
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
frați, pentru că toți suntem fiii lui Dumnezeu care e Tatăl nostru». Pastorul protestant, când să se despartă, a comentat: «Dacă toți ar vorbi așa, nu ar mai fi atât de multe diviziuni, și nu s-ar mai pierde timpul în diatribe (ironii) sterile». Acest ecumenism «spiritual» al lui este o etapă importantă spre unitate; se poate spune că e un ecumenism in fieri (în devenire) și, în parte, deja realizat. Evident că e nevoie și de un ecumenism «teologico-doctrinal», care să aducă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu toate bunătățile lui Dumnezeu, moșteniri fabuloase... Fantezii, fantezii. Nimic din toate acestea. Cu certitudine, Domnul are puterea să săvârșească aceste minuni, dar în general se servește de oameni; iar asta nu înseamnă că nu ar fi tot un miracol. Ironia sorții, aceste istorioare imaginare se propagau tocmai atunci când Casa se afla într-o dificultate economică extremă și se zbătea între penurie și datorii». Fonduri pentru restaurarea bisericii « Părintele Natale recomanda la începuturile Operei: „Gândiți-vă și la băieți, dar nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sat după trecerea comitagiilor, cînd una dintre aceste bande, aflată în serviciul propagandei bulgare, a masacrat pe locuitorii din Gradobor. Considerînd că acest orășel este destul de aproape și pentru a marca noua eră a Reformelor probabil pe un fond de ironie Hilmi Pașa a ordonat să fim duși la locul unde se comiseseră "atrocitățile bulgare" (pentru a prelua expresia lui Gladstone, dar, de data aceasta, în sens invers...). Oroarea spectacolului era totală și apăsătoare: casele cu pereții calcinați de incendiul aprins
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
poduri ce amenința cu blocări periculoase în caz de retragere precipitată a celor trei armate combatante. Cadorna replicase că se luaseră măsurile de precauție și că, pe deasupra, Italia era singurul beligerant care nu cunoscuse intrarea inamicului pe pămîntul său. O ironie răutăcioasă, pe care o primă ofensivă austriacă pe platoul de la Asiago și dezastrul de la Caporetto urmau să o dezmintă mai tîrziu, legitimînd criticile lui Foch...). Părăsind capitala, regele pentru a marca mai bine faptul că din acel moment se va
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
luată la Rapallo de a merge împreună. Se vorbea mult despre banchetul de închidere oferit de Regele Victor Emmanuel la bordul crucișătorului "Conte di Cavour" și unde delegația sovietică, în fruntea căreia se afla Cicerin, care spunînd, cu o oarecare ironie, că decorațiile rusești nu pot fi conferite persoanelor și demnitarilor italieni, întrucît statutul acestora cerea niște servicii aduse, în prealabil, cauzei comuniste, împărțea cadouri: tabachere, fume-țigarete, casete de la cei mai buni giuvaergii din Petersburg, pe care încă se mai vedea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ei bine, Dragoș, descălecătorul, din Maramureș venea. — Asta-i legendă, nu istorie! — Dar ce, eu sunt istoric? Eu am nevoie de un loc care să simbolizeze „leagănul” poporului român. Un loc de legendă, asta îmi trebuie! — Acum, în pragul mondializării! Ironiile lui Pastenague n-au reușit să mă convingă să nu mă duc în documentare, așa cum știu, de prin anii ’60, că trebuie să facă un romancier care se respectă. Am ajuns mai întâi la Cluj. Acolo l-am așteptat pe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
bancurile, el doar le poartă. Parcă așa am convenit... Eu cred că Iliescu nu are porecle tocmai pentru că există libertate de expresie și poți să spui despre el tot ce-ți trece prin cap. Ziarele sunt pline de înjurături, de ironii, de comentarii răutăcioase. Vreau să spun: în afara analizelor critice serioase. Doar e atât de ușor! Nimeni nu riscă nimic... Mai greu e să nu-l batjocorești. Nici măcar eu, deși îmi propusesem să nu intru în corul de imprecatori și nici
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cu acces la teorie, ceea ce e rar în critica românească, așa că nu avea de ce să se căciulească în fața unui jurnalist literar, a unui foiletonist. Căci asta a făcut! Chiar dacă exprimă puncte de divergență, iar pe alocuri se simte o oarecare ironie, articolul e mai mult decât favorabil... Nu e un simplu și formal satisfecit. L-a confortat pe „listangiu” în poziția lui de canonizator. Îmi pare rău, dar nu pot fi de acord cu anumite idei ale lui Sorin Alexandrescu. El
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
singura mea scuză e pur și simplu faptul că nu-mi oferise nici un volum al său, așa cum îmi ofereau nenumărați alți colegi, în general, mai puțin înzestrați. Ce să fac, așa am fost obișnuit, să fiu răsfățat de poeții români. Ironia soartei vrea ca nedreptatea literară să fie reciprocă: de ce să mă indignez eu că „optzeciștii” nu m-au citit, dacă nici eu nu-l citisem pe Paul Daian! Spre norocul nostru, mai bine zis al poeziei însăși, Nicole Țone, înflăcăratul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ești președintele unei prăpădite de țărișoare care, după ce-a fost la cheremul Rusiei, acum se oferă slujnică la americani, n-ai încotro: trebuie să fii nu doar deștept, ci și spiritual și poliglot. Ion Iliescu, o spun fără nici o ironie, a reușit perfect în acest număr de one man show. — Bine că ai căzut în admirația lui Iliescu!... ricanează alter-ego-ul meu. E de-ajuns să se bâiguie câteva vorbe pe americănește și uite că și faci sluj... Dar nu e
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de la peluză chiar a scandat „Brigada, brigada“, cu acea condescendență cu care dirijezi în parcare o blondă ce se chinuie să nu încurce marșarierul cu viteza întîi. Deocamdată, doamnele arbitrajului au multe dezavantaje față de colegii lor bărbați. Nu țin la ironia tribunei, n-au alunecoșenia masculină educată în ani de grele încercări; uneori, nu văd hențurile ca lumea. Dar au credibilitate. Nimeni nu se gîndește că roșcata Cristina ar trage pentru o echipă, iar platinata Fevronia pentru cealaltă. La noi, însă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]