9,213 matches
-
din punct de vedere al statusului, puterii, banilor, sentimentelor sau orice altceva. Trebuie să recunoaștem că aceasta este realitatea când analizăm atitudinile și comportamentul oamenilor față de asemenea probleme sociale. Afirmația că se dorește "restructurare, dar până la poarta întreprinderii" ilustrează cu ironie o asemenea stare de lucruri. Dacă analizăm prin comparație cu alte țări din fostul lagăr comunist ritmul și felul în care problemele sociale specifice perioadei de tranziție au fost soluționate în țara noastră, vom putea observa că, mai mult ca
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
concretă” (Laurențiu Ulici). Sub armura poetului se identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de aur / O procesiune de arbori...”, Vremea cireșilor). Sunt caracteristice parafraza, ironia, referințele livrești și biografice, cu mari decupaje de album de familie: „Tatăl meu umil funcționar de birou/ Mama mea împărtășindu-mi neliniștile/ Mătușile mele cu frica lui Dumnezeu/ Bunica mea supraveghetoare cândva la o fabrică de tutun/ Bunicul dinspre mamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
în dreptul românilor la emancipare. Se termină cu sfioșia aproape feciorelnică pe care o vădeau semnatarii memoriilor adresate curții imperiale. Locul acestei reverențiozități cucernice este luat de spiritul polemic, în care nu ezită să își facă drum, printre argumente academice, și ironii mușcătoare. Călcând pe urmele pașilor făcuți de D. Prodan și L. Blaga, care au descins analitic în cotloanele gândirii politice românești din Transilvania secolului al XVIII-lea, ajungem la conturarea unei imagini generice asupra genezei și evoluției meandrice a conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un umor fin, sunt grave atunci când situația o cere, pudice și nu prea, permițându-și uneori și atingerea unor subiecte licențioase. știu să intre într-o competiție, nu ignoră detaliile, nimic din tot ceea ce este omenesc nu le este străin, ironia rămâne mereu un semn al inteligenței, iar experiența de viață pedagogul suprem. Cunoștințele și abilitățile membrelor brigatei nu se limiteză doar la talentul istorisirii și aceasta le face să devină nu doar simple voci, ci individualități. Sunt spirite cizelate, iubitoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru frumusețe, ci mai ales pentru multitudinea virtuților. 192 Ibidem, p. 197. 193 Ibidem, p. 200. 194 Ibidem, p. 210. 76 Filomena nu adoptă doar un ton elogiator, când este nevoie poate deveni și un fin critic al corupției clerului, ironia ei fiind destul de puternică, pe călugări considerându-i: „tare mărginiți” și afirmând că „au tot soiul de năravuri și apucături ciudate [...] se cred mai pricepuți și mai cu moț ca ceilalți oameni, când ei de fapt sunt mai prejos, mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lecție printr-o viziune fantastică ce-i amintește de pedeapsa celor nerecunoscătoare pe lumea de dincolo, ceea ce le-a făcut pe celelalte, care au aflat întâmplarea, să cedeze mult mai ușor avansurilor masculine. Deznodământul este proiectat din nou în sfera ironiei. Ca și Pampinea, Filomena știe valoarea inestimabilă a cuvântului: „o vorbă iscusită [e] podoabă a purtărilor alese și ceasurilor de priveghi”198 și regretă că nu toate femeile sunt capabile să rostească cuvinte cu temei sau să le înțeleagă substratul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nobilă aristocrată, care are posibilitatea de a călători, și fiind înjosită de niște tâlhari, îi cere regelui Ciprului răzbunarea. Acesta însă, de o lașitate bolnăviciosă, nu înțelege să ia nici o atitudine, de aceea femeia, spirit de o finețe și o ironie aparte, prin cuvântul bine ales, va deschide în sufletul 225 Ibidem, vol. II, p. 210. 226 Ibidem, pp. 234-235. 227 Ibidem, vol. I, p. 80. 228 Ibidem, p. 266. 229 Ibidem. 83 suveranului dorința de a se afirma ca un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
transmite devin o condamnare prin propria voce, chiar dacă ea nu realizează acest lucru. Personifică maniera sofistă de susținere a unui argument, dar totul este impregnat de comic și cititorul în final tinde să adopte punctul de vedere al personajului. 291 Ironia este mereu prezentă în discursul ei. Folosește orice strategie pe care o cunoaște pentru a-și impune și a-și apăra identitatea proprie. Raporturile personajului feminin cu bărbații sunt unele de certă dominare. Nu bărbatului îi revine puterea decizională sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru secole de-a rândul, puternice focare de cultură. Sensibilitatea afișată a stareței poate fi interpretată și ca o mască abordată de personaj pentru a se înscrie în tendințele pioase, mistice, sentimentale ale epocii medievale în legătură cu manifestarea sentimentului religios. 475 Ironia naratorului este atât de fin inserată în text, încât aproape fiecare vers poate avea înțelesuri multiple: „și nu jura decât pe Sânt Elie”476, adică nu jura în nici un fel, deoarece Seinte Loy, potrivit legendei, a refuzat să jure într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rațiunea speculativă, răul se poate camufla perfect în spatele unei măști onorabile. Naratorul boccaccesc nu este însă un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești neinițiați gata să poziționeze pe oricine în paradis, ci doar o voce cu o fină ironie, arătând că naivitatea lor nu are în structura sa nimic culpabil, iar Dumnezeu le răsplătește râvna în încercarea de a vedea binele chiar și acolo unde nu este. Un îndemn subtil este, totuși, inserat în această povestire: nevoia de analiză
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui Molière este ironia sarcastică; arma lui Boccaccio este vesela caricatură. Pentru a regăsi formele și intențiile acestea, trebuie să mergi până la Voltaire. Giovanni Boccaccio a fost, într-o anumită privință, un Voltaire al secolului al XIV lea.”526 523 N. S. Thompson, Chaucer
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
istețimii sale, a capacității de a ieși dintr un impas prin conceperea unui plan care să-l demaște pe acuzatorul său. Se dovedește mai priceput decât starețul, la care intuiește aceleași porniri, iar replica sa finală, plină de subtilitate și ironie (nu este o acuză directă) ni-l înfățișează ca pe un bun diplomat pentru propria cauză. Notele licențioase și amănuntele picante nu lipsesc, ele dau o coloratură comică, dezinvoltă, povestirea seamănă mai mult cu o anecdotă. Rigorile Evului Mediu au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar pentru ea, aducându-i în brațe ibovnicul dorit. O singură dată în Decameron un membru al cinului monahal, un abate de Cluny, este privit cu admirație, fără ironie, pentru că se dovedește recunoscător față de un tâlhar care l-a ajutat să se vindece de boala de stomac ce îl chinuia, omul Bisericii înnobilând persoana care s-a dovedit atât de generoasă, cerându-i papei să-i ofere răsculatului iertare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doamnele cu multă pricepere, canonul dat fiind de fiecare dată mic, dacă era plătit bine, căci îi ierta ușor pe cei darnici. Asistăm la o denaturare a tainelor, la o pervertire a elementelor sacre sub imperiul dorințelor de înavuțire. Dar ironia nu se oprește aici: fratele Huberd purta în haine cuțite și spelci pentru femei, cânta nu doar cu vocea, ci și din alăută, știa toate hanurile, hangii și slujnicele lor, și, cu toate că era un simplu 553 G. Chaucer, op. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de o parte idealizare oarecum exagerată, pe de altă parte spirit critic, ironie fină. Francesco De Sanctis, vorbind despre aceste prime încercări literare ale lui Boccaccio, afirma: „Găsești în ele repertoriul obișnuit, îndrăgostirea, suspinele, dorințele, pocăințele, întoarcerea spre Dumnezeu și spre Maica Domnului; dar frumoasa unitate lirică a lumii lui Dante și a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
comunitatea din care făceau și ei parte, fie de a-i înfățișa ca victime ale unor forțe mult mai puternice. Modul în care sunt portretizați protagoniștii operei, Africo și Mensola, reține atenția. Naratorul îi descrie pe cei doi îndrăgostiți cu ironie și afecțiune și mai ales cu realism. Mensola este o combinație delicată de îndoieli și sentimente contradictorii. Conflictul se ivește, în cazul ei, din dorința de a-și păstra votul castității pe care l-a oferit, în calitate de nimfă, zeiței Diana
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
relatează în mod indirect. Lasă cititorului sarcina de a descoperi asemănările dintre povestirea inițială a lui Ceyx și a Alcionei și aceea a cavalerului în negru și a seraficei sale Blanche.” 634), dar nu uită cu toate acestea nici o clipă ironia, notele comice fiind des identificabile și constituind o trăsătură a stilului chaucerian.635 Visul naratorului devine o modalitate de a înfățișa viața curtenească și ritualul dragostei nobile. La început, acesta visează că se trezește într-o frumoasă dimineață de primăvară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
intenția de a satiriza. Tot ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și al exemplarității este din nou demistificat. Multe astfel de martire pe tărâmul dragostei sunt niște sinucigașe patetice. Cleopatra nu poate supraviețui fără dragostea și prezența soțului ei, Antoniu, care, învins de Octavian, se simte prea umilit pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
feminine sunt ironizate și demistificate, critica mai dură la adresa principiului masculin ne îndreptățește să dăm un răspuns la întrebarea formulată anterior: Chaucer este un susținător al femeilor, chiar dacă aparent puteam crede contrariul, cu precădere în poemul pus în discuție. Obiectul ironiei rămâne în Legenda femeilor cinstite tradiția antifeministă, naratorul îmbrățișează cu totul masca misogină pentru a-și realiza satira.721 Chaucer este un autor cu o deschidere uimitoare, dorește evident să înlăture, pe cât posibil, misoginismul epocii, imaginea femeii nu mai constituie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în bogăție. Cavalerul însuși devenea exponentul unei civilizații conștiente de propriul apus, nu fără o urmă de regret din partea autorului, ce realizează totuși caracterul desuet al cavalerismului care nu își mai afla loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii: o poveste de dragoste în maniera literaturii cavalerești este situată în cadrul unei rame epice clasice. Personajele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă o plăcere aparte în a fi adulată. Remarcăm aici o ironie sofisticată, oarecum greu de identificat în spatele convențiilor vremii cărora autorii se supun. Adaptând Teseida lui Boccaccio, Chaucer a schimbat unele episoade astfel încât să le confere o cauzalitate, iar povestirea sa să se apropie mai mult de un fabliau. Nici figura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un marchiz și de pe urma căreia, în ciuda nebuniei lui, nu s-a ales decât cu bine” G. Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 501. 812 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 526. 813 „istorisiri religioase” Ian Robinson, art. cit., pp. 18-32. 219 niciodată tărâmul ironiei, reușind să pună totul sub semnul unei demitizări realiste.814 Povestirile religioase se aseamănă cu cele de dragoste, deoarece pun accent pe reliefarea sentimentelor, care sunt diferite de data aceasta, și Chaucer a nutrit pentru ele o afinitate deosebită. Această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii neguțătorului, ajuns la vârsta maturității depline, șaizeci de ani, are surprinzătoarea și arzătoarea dorință de a se căsători, de a se bucura de deliciile mariajului. Felul în care este portretizat personajul denotă o ironie vădită a naratorului, „mintosul cavaler”879 este de fapt un naiv credul, un visător pe care viața nu l-a îmbogățit cu nimic, ba din contră, bătrânețea devenind la el mai mult un semn al ramolirii, al decrepitudinii și senilității
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i numai grijuri, pungă spartă/ și viață grea de bucurii deșartă” afirmă prietenul lui Ianuarie, Justin. (Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 384.) 238 vei afla în viața de apoi/ Că nu-i atât huzur în căsnicie/ Pe cât socoți...”887 Ironia naratorului se dezvăluie chiar și în spatele sfaturilor încurajatoare ale lui Placebo, este omniprezentă, devenind o emblemă a stilului chaucerian: „E semn de vrednicie ntr-adevăr/ Când se îndeamnă omul sur la păr/ Să-și ia nevastă jună... Zău c-așa-i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]