8,714 matches
-
înclinațiilor spre concupiscență. În lumea boccaccescă, iubirea fizică nu este catalogată drept păcat: „de poate fi numit păcat o faptă săvârșită de tineri din iubire”927. Caterina, din nuvela a patra a zilei a cincea, „o frumusețe de fată, mai mândră și mai drăgălașă ca oricare alta din partea locului” 928 , nu se sinchisește de opreliștile părinților, acceptându-l ca iubit pe băiatul de casă, Ricciardo, iar descoperirea amorului ilicit are un deznodământ fericit, deoarece tânărul are posibilitatea să opteze între moarte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tot arsenalul unor astfel de practici interzise: chipul de cositor, îmbăierea în râu noaptea, incantarea unei rugăciuni secrete (VIII. 7). Donna demonicata este cu adevărat ridiculizată și satirizată doar când nu răspunde dragostei sincere a unui pretendent sau se dovedește mândră, inumană și 932 Ibidem, pp. 151-152. (trad. n.) 933 Ibidem, p. 150. 934 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 935 Ibidem, pp. 153-154. 252 crudă cu sentimentele acestuia. În această situație invectivele naratorilor la adresa ei sunt dure: „nătângo”, „șarpe otrăvit” 936
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și grațioasă,/ Cu-atâta în sine-i ea mai mult și-o prețuiește;/ Virtutea și știința ea nici nu le simte,/ și schimbătoare e ca frunza-n vânt.” 953
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
roman psihologic elaborat, îmbinând instincul, umorul, patosul, pasiunea și natura umană.”962 Troilus, fiul lui Priam, al doilea ca importanță după fratele său Hector, desconsideră dragostea și pe cei îndrăgostiți. Plimbându-se, într-o sărbătoare, prin templul Atenei, liber și mândru de acest lucru, o vede pe Cresida, fiica lui Calcas. Tatăl ei a plecat în tabăra grecilor, anticipând căderea Troiei. Cresida este o văduvă tânără și neașteptat de frumoasă. Troil se îndrăgostește nebunește, dar îi este teamă să și dezvăluie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de care avea nevoie. O întâlnim în această ipostază, în debutul poemului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Tocmai această stare de perpetuu provizorat, de tensiune interioară îi conferă personajului feminin adâncime.998 Cresida rămâne conștientă de poziția ei socială nesigură și de locul pe care îl ocupă în ierarhia cetății, scriitorul englez creionând un personaj mai puțin mândru și încrezător decât cel al confratelui său italian, conferindu-i, prin această conștientizare a propriei condiții, un tragism aparte.999 Personajul feminin adoptă o poziție rezervată, căci știe că este fiica unui trădător. Are toate atributele unei victime, deoarece societatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
niciodată de mine, măcar că Doamna Micle/ îl cheamă la București în fiecare scrisoare; dar necăpătând pensie, va fi silit săși caute un post, căci el mai are încă un defect în natura sa, căci după ce că-i sărac, apoi e și mândru de nu mai are pereche. Judecă scumpa mea mamă dacă sărăcia este o rușine? Bunii și străbunii noștri au fost oameni foarte bogați și chiar părinții noștri n-au fost săraci și nu pot roși c-au pierdut vreunul averea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
umbră mă cuprind. Ea mă ajută să înțeleg funcția gramaticală a apostrofului postpus în scrierea veche - nu numai la Eminescu, dar în mod special la Eminescu. Iată, de pildă, aceste două versuri din basmul eminescian Călin Nebunul: Pe păreți icoane mândre zugrăvite-n umbră par / Cum că chipur’le din ele dintre codri mari răsar. Este vorba tot de lumina lunii - care de data aceasta înălbește pereții exteriori ai unui castel. Am redat textul așa cum îl au edițiile noastre curente. În
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din ele dintre codri mari răsar. Este vorba tot de lumina lunii - care de data aceasta înălbește pereții exteriori ai unui castel. Am redat textul așa cum îl au edițiile noastre curente. În manuscrisul eminescian este, însă, așa: Pe păreți icoane mândre zugrăvite n’umbră par... Poetul are, adică, acest apostrof oarecum ciudat: deși cade vocala î din în, și ar fi trebuit scrie zugrăvite’n umbră, totuși apostroful este după n. Poetul scrie, adică leagă cuvintele așa cum vrea să se accentueze
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
specific creației populare din Bucovina se ilustrează cel mai bine prin trei "semne poetice nucleare": "cosmosul antropoorf", "omul-cosmos" și "ghemul vieții". O marcă distinctă a folclorului câmpulungean, care merită pomenită, este cântecul-doină cunoscut într-o multitudine de variante, cu incipitul Mândră floare-i norocu', tratat cu multă sensibilitate în capitolul despre "ghemul vieții", motiv ce i-a inspirat autoarei cele mai pertinente observații cu privire la soartă, parte și noroc. Este de remarcat o variantă de text măiestrit cizelată ca imagine poetică arhaică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de unde sunteți, / La ce-ați venit și ce vreți? Starostele: Mai încet, pe-ncetișorul / Să-ți putem spune adevărul! Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari împărătești./ Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe, / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi, ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar de rodit nu rodea / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vreți? Starostele: Mai încet, pe-ncetișorul / Să-ți putem spune adevărul! Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari împărătești./ Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe, / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi, ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar de rodit nu rodea / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea / Peste văi și peste munți / Pân-la ale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
domnești, / Sfetnici mari împărătești./ Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe, / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi, ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar de rodit nu rodea / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea / Peste văi și peste munți / Pân-la ale sale curți; 94 Casa, ca meta-imagine, pune în relație imaginea primară (curtea, poarta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ne luați sama noastră./ Dacă vreți să știți cine suntem / Și ce căutăm." (Orație la poarta miresei); "A nost tânăr împărat / De dimineață s-a sculat, / Pe obraz că s-a spălat, / La icoane s-a-nchinat, / Lui Dumnezeu s-a rugat, / Mândre haine a-mbrăcat, / Pe cal negru-a-ncălicat / Mândră oaste-a-ncălicat, / Mândră oaste-a ridicat / Tot boieri bătrâni / Și feciori tineri / Și-au plecat / La vânat / Și-au vânat: / Câmpii cu florile, / Luncile, / Cu frunzele, / Văile, / Cu apele, / Văi adânci, Cu ape reci, / Satele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să știți cine suntem / Și ce căutăm." (Orație la poarta miresei); "A nost tânăr împărat / De dimineață s-a sculat, / Pe obraz că s-a spălat, / La icoane s-a-nchinat, / Lui Dumnezeu s-a rugat, / Mândre haine a-mbrăcat, / Pe cal negru-a-ncălicat / Mândră oaste-a-ncălicat, / Mândră oaste-a ridicat / Tot boieri bătrâni / Și feciori tineri / Și-au plecat / La vânat / Și-au vânat: / Câmpii cu florile, / Luncile, / Cu frunzele, / Văile, / Cu apele, / Văi adânci, Cu ape reci, / Satele / Cu fetele, / Și codri cu fiarele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cine suntem / Și ce căutăm." (Orație la poarta miresei); "A nost tânăr împărat / De dimineață s-a sculat, / Pe obraz că s-a spălat, / La icoane s-a-nchinat, / Lui Dumnezeu s-a rugat, / Mândre haine a-mbrăcat, / Pe cal negru-a-ncălicat / Mândră oaste-a-ncălicat, / Mândră oaste-a ridicat / Tot boieri bătrâni / Și feciori tineri / Și-au plecat / La vânat / Și-au vânat: / Câmpii cu florile, / Luncile, / Cu frunzele, / Văile, / Cu apele, / Văi adânci, Cu ape reci, / Satele / Cu fetele, / Și codri cu fiarele". 96 Descătușarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la crucea preotului, cu care a umblat la Bobotează, pe la casele oamenilor, stropind-o cu agheazmă, "leagă locul" unde are copilul junghiuri și afumându-l cu petica în care s-au șters ouăle roșii, rostește: "A ieșit cuconița, / Bosconița. / Boi mândri a înjugat / Și la arat a plecat / Coconița, / Bosconița. / Și a arat cât a arat / Și cânep-a semănat / Și apoi a grăpat. / Și-a crescut cânepa mare / Cânepă mare, frumoasă, / Ca mătasea de aleasă. / Și-a trimes cuconița, / Bosconița / Douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nașa, după ce au început să cânte lăutarii, ia "hobotul" (baticul, broboada) de la gâtul miresei și-l aruncă pe două bețișoare verzi de pom 335, ținute de vornic în mână care, imediat, începe să cânte: "Legea ta de nimiteț / Da tu mândru ești și creț. / De-nșelat copilele, / De țâpă petelele. Peteluțe cu mărgele / Le țâpă cu multă jele, / Placă-ți hoboțelul, lele. Ca piperul grecilor, / Ca iarba berbecilor, / Ca laptele mieilor, / -Mie, vornicelul meu, / Nu-mi trebe hobotul tău. Că ia-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
atâția pețitori câți oameni vor veni în acea zi, la fântână. Pentru a fi iubite de feciori, fetele iau pâine și sare și merg la o fântână, în zorii zilei de Sfântul Vasile, zicând: "Bună dimineața, apă albastră! / Fă-mă mândră și frumoasă / Ca sfântul soare / Când răsare, / Ca garoafa când înfloare, / Ca struțul flăcăilor / Ca jocul flăcăilor!"366 Tot în această dimineață, când merg la muls vacile, fetele iau apă în doniță, se spală și rostesc: "Apă albă pomiroasă, / Mă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cânta, / Nu te văieta, / Că eu cu mine te-oi lua, / În apa lui Iordan te-oi spăla, / Cu cămeșă de dragoste/ Te-oi îmbrăca, / Cu brâu de dragoste / Te-oi încinge, / Coroană de aur în cap ți-oi pune, / Mândru mi te voi clăti, / Mândru te voi limpezi, / Ca argintul strecurat, / Ca maica ce te-a dat, / Ca soarele când răsare, / Ca busuiocul cu floare..."368 În ziua de Bobotează, când se sfințește apa, "toate apele, atât cele curgătoare, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
boli tot anul și să fie "iuți, sprinteni, ușori, harnici, sănătoși și iubiți", iar fetele își fac și de ursită, rostind următorul descântec: "Duminică dimineață / M-am sculat, / Duminică dimineață / M-am suliminicat ( Și m-am dus la o apă / Mândră și curată, / Care curge din crierul munților, / C-am auzit / Că e bună de folos, / Și m-am plecat / Și m-am rugat / La Maica Preacurată. / Și Maica Preacurată / M-a ascultat / Și m-a întrebat: Ce te plângi N.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în "cursul lin al apei", pentru a fi curate și ușoare, sau se duc, cu pâine și cu sare, la o apă sau la un pârâu, zicând: "Bună dimineața, / Apă lină și curată, / De Dumnezeu sfântul dată! / Mulțumescu-ți d-tale, / Mândră și cinstită fată!" Apoi aruncă pâinea și sarea în pârâu, ia apă cu mâna dreaptă și se spală pe față, rostind: "Apă curat curgătoare! / Eu îți dau pâne și sare, / Iar tu, curățește-mă: / De ură, / De gură / Și de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și-a făcut unul frumos / Ca și fața lui Hristos, / Nici mai mare, nici mai mic, / Dintr-o mierță și-un miertic; Și cu miere mi-l ungea, / Cu zahăr îl zăhărea, / În cuptiori că mi-l punea, / Și el mândru se cocea, / Pentru plugari mi-l gătea. / Mânați, băieței! Hăi, hăi! / Din cuptiori că mi-l scotea / Și nouă că ni-l menia, / Ș-apoi mi l-au pus pe masă / Și s-a luminat în casă; / Și l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
posibilă interferența permanentă, dintre universaliile ontologice. Astfel, într-o colindă bucovineană, apa se naște din foc care, la rândul lui, își are obârșia în "pomul vieții": "Acolo-n jos și mai în jos, / Pe cel câmpușor frumos, / Sunt doi meri mândru-nfloriți / Și doi peri într-auriți. / L-acei meri / Și-acei peri / Pică două lumânări, / Pică două, / Pică nouă, / Pică douăzeci și nouă, / Să se facă-un feredeu, / Să se Scalde Dumnezeu, / Dumnezeu / Cu fiul său..."419 În cadrul sărbătorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dezmuți / De ochi te-oi desorbi / De nas te-oi descârni / De urechi te-oi desurzi. / Și nu te cânta / Nu te văira / Că eu de mâna dreaptă te-oi lua / Cu cămașă de aur te-oi îmbrăca / Și foarte mândru te-oi spăla. / Și te-oi curăța / Și te-oi limpezi / Și din pat mi te-oi scula / Și cu grebla oi grebla / Toată dragostea cât oi afla / Din cosițele fetelor / Din pălăriile flăcăilor / Din statul preoteselor / Din statul jupâneselor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]