8,611 matches
-
devotament" (în traducere liberă) reiau temele lirice preferate de compozitorul Martin Gore, aprofundând în versuri dureros de vii - credință, iubirea, păcatul, suferință, penitenta, speranța, mântuirea. Tabloul dramatic ilustrează criză mistica a căutărilor existențiale, o călătorie ințiatică, cu oscilații chinuitoare între mântuire și păcat, între nevoia de Divinitate (conceptualizata uman și opusă perspectivei dogmatice) în antiteza cu chemarea falșilor profeți, în timp ce Eros și Thanatos își unesc amenințător aripile. Dacă conceptul de factură epica și tonul general dramatic al albumului îi aparțin lui
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]
-
din nordul Moldovei" (1984); "Autonomie și autocefalie în picturile bisericilor din Moldova" (1985); "Icoana Învierii" (1986); "Icoana Schimbării la Față" (1986); "Păstori și propovăduitori ai dreptei credințe. Sfinții Trei Ierarhi" (1987); "Învățătura ortodoxă despre icoană" (1987); Dobândirea, păstrarea și desăvârșirea mântuirii noastre" (1988); "Sfinții Apostoli Petru și Pavel în iconografia ortodoxă" (1988) etc. În cei 21 ani de arhipăstorire a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen a avut multiple realizări. Printre acestea se numără redeschiderea unor sfinte lăcașuri care au fost
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
oamenilor de pretutindeni, indiferent de zona geografică, religie etc. Din predicile sale au atras îndeosebi atenția, pe lângă ideea menționată, și altele care se vor insera și ele, doctrinei și spiritului creștinismului. Așa, de pildă, au fost cele referitoare la posibilitatea mântuirii omului printr-o profundă transformare spirituală care însemna, de fapt, acceptarea necondiționată, dincolo de orice îndoială, a conținutului și formei reprezentărilor, îndemnurilor, poruncilor, ideilor din predicile christice. Această transformare nu viza în niciun fel modificarea, schimbarea sau înlăturarea ordinii sociale și
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
mai presus de stăpânul său". Nu ceea ce este aici pe pământ trebuie să constituie chemarea sau interesul omului, ci Împărăția lui Dumnezeu, transcendența vieții pământești; viața pământească trebuie să fie trăită de către om doar ca “vale a plângerii", mijloc de mântuire, ca pedeapsă care trebuie suportată pentru ca, prin exercițiul religios, să se poată ajunge la dobândirea lumii cerului. Deci dobândirea împărăției cerului implică renunțarea omului la tot ceea ce este interes pământesc. Altfel, păcatul omului este de nemântuit. Iisus a și avertizat
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
cel care a "primit iluminarea pe drumul Damascului, avea să ajungă la câteva idei care vor deveni constitutive sau referențiale ideologiei creștine din toate timpurile. Între acestea sunt de menționat: 1) cognoscibilitatea lui Dumnezeu prin cunoașterea operei sale; 2) ideea mântuirii de păcat prin credința în Isus; 3) grația, ca dar al lui Dumnezeu pentru salvarea de păcat dată lui Iisus; 4) deosebirea dintre viața prin spirit și viața subordonată nevoilor corpului; 5) considerarea bisericii ca loc al adevăratei vieți a
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
și a lui Dumnezeu oamenii erau, toți, egali, indiferent de situația lor reală, în viața pământească. Săracul și bogatul, sclavul și stăpânul, barbarul și grecul (sau romanul), Cezarul și robul etc. erau, toți egali și tuturor le era oferită șansa mântuirii sub condiția credinței. Aici intervine al doilea moment al conștiinței, cel al conștiinței de sine. Este adevărat că și în Evangheliile sinoptice, la Pavel și Ioan îndeosebi, este prezent acest al doilea moment. Însă., ca atare, deci ca un moment
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
brățări speciale sau alte obiecte, numite fetișuri, primite de la un vraci. Mulți animiști care devin creștini continuă să cheme spiritele pentru a obține ajutor practic fiindcă uneori misionarii occidentali i-au lăsat cu impresia că Dumnezeul din Biblie oferă doar mântuire spirituală într-o altă lume. Atunci când se îmbolnăvesc, misionarii îi trimit la doctor; pentru problemele agricole sau cu vitele sunt trimiși la fermier. Dar ei se duc la vraci și la spiritele lor pentru a primi ajutor practic. Păcatul și
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
ul sau grația divină este, în sens strict și obiectiv, un dar supranatural acordat de Dumnezeu unei făpturi raționale, spre mântuirea veșnică. Este și un atribut al lui Dumnezeu care se manifestă de obicei pentru mântuirea păcătoșilor. Ortodoxia creștină arată că inițiativa în relația harului dintre Dumnezeu și o persoană este întotdeauna de partea lui Dumnezeu. După ce Dumnezeu a oferit acest
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
ul sau grația divină este, în sens strict și obiectiv, un dar supranatural acordat de Dumnezeu unei făpturi raționale, spre mântuirea veșnică. Este și un atribut al lui Dumnezeu care se manifestă de obicei pentru mântuirea păcătoșilor. Ortodoxia creștină arată că inițiativa în relația harului dintre Dumnezeu și o persoană este întotdeauna de partea lui Dumnezeu. După ce Dumnezeu a oferit acest "prim har", fiecare persoană îl poate accepta sau respinge. Doctrina calvinistă spune că din moment ce toate
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
spune că din moment ce toate persoanele sunt de la sine moarte din punct de vedere spiritual, ele n-au dorința de a accepta acest har decât atunci când Dumnezeu le dă viață spirituală prin regenerare. Dumnezeu regenerează doar persoanele predestinate de el la mântuire. În Biblie, harul (cf. ebr. חן; gr. χάρις), poate însemna, în sens subiectiv, bunăvoința unei persoane suspuse față de una supusă ei, în particular, a lui Dumnezeu față de om (cf. Gen 30, 27; Lc 1, 30). În sens obiectiv, darul rezultat
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
este Dumnezeu întreit; cauza eficientă instrumentală este firea omenească a lui Christos și sacramentele (tainele), cauza meritorie harului dăruit omenirii decăzute este Christos cu lucrarea sa de răscumpărare; cauza finală primară este preamărirea lui Dumnezeu, iar cauza finală secundară este mântuirea veșnică a omului. ul lucrător (actual) este o influență provizorie, supranaturală, a lui Dumnezeu, asupra puterilor sufletești ale omului, cu scopul de a-l îndemna la un act rânduit spre mântuire. Harul lucrător iluminează rațiunea și întărește voința, lăuntric și
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
este preamărirea lui Dumnezeu, iar cauza finală secundară este mântuirea veșnică a omului. ul lucrător (actual) este o influență provizorie, supranaturală, a lui Dumnezeu, asupra puterilor sufletești ale omului, cu scopul de a-l îndemna la un act rânduit spre mântuire. Harul lucrător iluminează rațiunea și întărește voința, lăuntric și nemijlocit. Potrivit Apostolului Pavel, omul, de la natură, nu este în stare nici măcar să gândească ceva legat de mântuirea veșnică: Nu că de la noi înșine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
ale omului, cu scopul de a-l îndemna la un act rânduit spre mântuire. Harul lucrător iluminează rațiunea și întărește voința, lăuntric și nemijlocit. Potrivit Apostolului Pavel, omul, de la natură, nu este în stare nici măcar să gândească ceva legat de mântuirea veșnică: Nu că de la noi înșine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu" (2 Cor 3, 5). Capacitatea de a cugeta la mântuire vine de la Dumnezeu, care luminează rațiunea: "Eu am sădit
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
este în stare nici măcar să gândească ceva legat de mântuirea veșnică: Nu că de la noi înșine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu" (2 Cor 3, 5). Capacitatea de a cugeta la mântuire vine de la Dumnezeu, care luminează rațiunea: "Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a dat creșterea. Astfel nici cel care sădește nu e ceva, nici cel care udă, ci numai Dumnezeu, care dă creșterea" (1 Cor 3, 6-7). Există
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
Dumnezeu sunt ceea ce sunt și harul lui pentru mine nu a fost zadarnic, ci am trudit mai mult decât ei toți; totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine" (1 Cor 15, 10). Pentru fiecare act de mântuire este absolut necesar harul supranatural lăuntric al lui Dumnezeu. De asemenea, harul supranatural lăuntric este absolut necesar la începutul credinței și al mântuirii. Și un om îndreptățit are nevoie de harul lucrător, pentru săvârșirea de acte de mântuire. Un om
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine" (1 Cor 15, 10). Pentru fiecare act de mântuire este absolut necesar harul supranatural lăuntric al lui Dumnezeu. De asemenea, harul supranatural lăuntric este absolut necesar la începutul credinței și al mântuirii. Și un om îndreptățit are nevoie de harul lucrător, pentru săvârșirea de acte de mântuire. Un om îndreptățit nu poate, fără ajutorul special al lui Dumnezeu, să stăruie până la sfârșit în dreptatea dobândită. Un om îndreptățit nu este în stare
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
act de mântuire este absolut necesar harul supranatural lăuntric al lui Dumnezeu. De asemenea, harul supranatural lăuntric este absolut necesar la începutul credinței și al mântuirii. Și un om îndreptățit are nevoie de harul lucrător, pentru săvârșirea de acte de mântuire. Un om îndreptățit nu poate, fără ajutorul special al lui Dumnezeu, să stăruie până la sfârșit în dreptatea dobândită. Un om îndreptățit nu este în stare, fără un privilegiu deosebit al harului lui Dumnezeu, să evite în decursul întregii vieți orice
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
congruo". Harul nu poate fi dobândit nici prin rugăciune de cerere naturală. De asemenea, omul, din punct de vedere natural, nu se poate dispune în mod pozitiv pentru primirea harului. În ciuda căderii omului și a păcatului strămoșesc, Dumnezeu voiește realmente mântuirea tuturor oamenilor. Dumnezeu le dăruiește tututor drepților harul "suficient" pentru respectarea poruncilor divine și, de asemenea, le dăruiește tututor păcătoșilor credincioși har suficient pentru a se converti. Celor necredincioși fără vina lor, Dumnezeu le dă har suficient pentru dobândirea mântuirii
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
mântuirea tuturor oamenilor. Dumnezeu le dăruiește tututor drepților harul "suficient" pentru respectarea poruncilor divine și, de asemenea, le dăruiește tututor păcătoșilor credincioși har suficient pentru a se converti. Celor necredincioși fără vina lor, Dumnezeu le dă har suficient pentru dobândirea mântuirii veșnice. Dumnezeu, printr-o hotărâre veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la fericirea veșnică. De asemenea, prin hotărârea sa veșnică, i-a predestinat pe unii oameni la osânda veșnică, din cauza păcatelor lor, pe care Dumnezeu le cunoaște dinainte. Voința
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
în genere este vorba de o poezie politică, directă sau ascunsă în parabole transparente», versurile „respirând un aer conspirativ“, „evitând sistematic marile teme abstracte ale poeziei“ și vorbind «într-un limbaj cât se poate de exact și de prozaic despre mântuirea omului prin luptă, despre pâinea unanimă și (după Paul Eluard) despre grădina suspendată a creierului» (SSra, I, 15). Tot aici aflăm și o amplă "Ars poetica", datând din 1943, anunțând - după cum observă mai întâi Eugen Simion - «refuzul purismului, refuz din
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frățietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii." Ne trudim doar să ieșim din comunul vieții, să creștem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenție dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut și nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu
Oastea Domnului () [Corola-website/Science/305928_a_307257]
-
toate condițiile de legitimitate morală. De aceea, "prin harul lui Dumnezeu și în calitate de Episcop al Scaunul Apostolic pentru Eparhia de St. George din Canton, trebuie să vă declar vouă, poporul meu - a afirmat Mons. Botean în încheierea scrisorii sale -, spre mântuirea voastră precum și spre a mea, că orice directă participare și sprijinire a acestui război împotriva poporului din Irak este în mod obiectiv un păcat grav". Pentru atitudinea sa curajoască în problema războiului din Irak, la 10-12 octombrie 2003, episcopului John
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
te retrage din lumea profană și acolo în singurătate să te apropii de Dumnezeu este și baza monahismului hindus. Chiar în conceptul celor patru stadii de viață ale omului (școlar, stăpân de casă, retras în singurătate și aflat în căutarea mântuirii.) arată că hinduismul a prevăzut retragerea oamenilor spre viața monastică. Învățătura hindusă poruncește ca oamenii să aprofundeze în anii tinereții perceptele religioase ca "Brahmacarin"; să se căsătorească și să aibă copii ca "Grihastha"; iar învățăturile dobândite la tinerețe să le
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
infiltrau agresiv in randurile Bisericii, s-au angajat în căutarea unei cunoașteri ("gnôsis") aparent perfecte, care să depășească aparențele sensibile și preceptele morale elementare. Ei căutau o doctrină totală, care să explice originea și rațiunea tuturor lucrurilor, văzute și nevăzute. Mântuirea, considerau ei, este condiționată de o cunoaștere a tainelor divine prin intermediul unor semne prezente atât în Evanghelii sau Apocalipsa lui Ioan, cât și în tradiția vie, orală, transmisă de la Hristos, absentă din textele canonice datorită caracterului lor inițiatic. Gnosticii se
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
Platon, Philos și Plotin, conținând însă și elemente ortodox creștine. În esență, ei susțineau opoziția fundamentală între spirit și materie, precum și doctrina emanației. Dumnezeu creează „emanând” acest număr de eoni care în final se vor întoarce la El printr-o mântuire universală (aceasta este doctrina resurecției totale sau apokatastazei, susținută și de Plotin, respinsă intens de creștinism întrucât excludea responsabilitatea persoanei). Ca fenomen istoric, Gnosticismul a luat sfârșit în secolul al V-lea, odată cu victoria creștinismului în Imperiul Roman. În paralel
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]