13,191 matches
-
la zgârieturi, cu o durată de viață a bateriei îmbunătățită și cu capacități de stocare de până la 8 gigaocteți. iPod Video cunoaște o nouă revizie, dar mai puțin semnificativă: luminozitatea ecranului este îmbunătățită și se introduce o funcție de căutare a melodiilor. Este lansată și generația a doua din gama Shuffle. Noul iPhod Shuffle este dotat cu o clamă pentru prinderea de haine și are o capacitate de 1 gigaoctet și un preț de doar 79 $ pe piața americană. Pe 9 aprilie
IPod () [Corola-website/Science/302516_a_303845]
-
în competiție. Acestea au fost: Finlanda, Macedonia, România, Rusia și Elveția. Letonia s-a alăturat, de asemenea, fiind singura țară ce a debutat în acest an. Pentru prima dată, o compilație oficială pe CD a fost lansată; aceasta conținea toate melodiile națiunilor participante și a fost disponibilă în întreaga Europa. S-a încercat realizarea unui astfel de disc și în anul anterior, insă îi lipseau patru dintre piesele concurente. SVT a anunțat pe 7 iulie 1999 că ediția a 45-a
Concursul Muzical Eurovision 2000 () [Corola-website/Science/302545_a_303874]
-
norvegiene de black metal Mayhem. De asemenea a fost fondatorul și patronul magazinului de muzică Helvete și casei de discuri Deathlike Silence. Este considerat de mulți a fi fondatorul stilului "black metal" norvegian. Euronymous și-a ales acest pseudonim după melodia "Eurynomos" a celor de la Hellhammer; această melodie face parte din demo-ul Satanic Rites lansat în 1983. El susținea că Euronymous înseamnă "Prințul Morții" în greacă, dar asta se baza pe versurile melodiei: ""Eurynomos, prințul morții / A venit să te ia
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
a fost fondatorul și patronul magazinului de muzică Helvete și casei de discuri Deathlike Silence. Este considerat de mulți a fi fondatorul stilului "black metal" norvegian. Euronymous și-a ales acest pseudonim după melodia "Eurynomos" a celor de la Hellhammer; această melodie face parte din demo-ul Satanic Rites lansat în 1983. El susținea că Euronymous înseamnă "Prințul Morții" în greacă, dar asta se baza pe versurile melodiei: ""Eurynomos, prințul morții / A venit să te ia acasă"". Eurynomos e de fapt o creatură
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
norvegian. Euronymous și-a ales acest pseudonim după melodia "Eurynomos" a celor de la Hellhammer; această melodie face parte din demo-ul Satanic Rites lansat în 1983. El susținea că Euronymous înseamnă "Prințul Morții" în greacă, dar asta se baza pe versurile melodiei: ""Eurynomos, prințul morții / A venit să te ia acasă"". Eurynomos e de fapt o creatură legendară din mitologia greacă, mai exact un demon. Este de asemenea menționat și în Biblia Satanistă de Anton Szandor LaVey, unde este tradus în mod
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
și L.E.G.O. sub pseudonimul "Destructor". Euronymous este creditat, alături de Snorre "Blackthorn" Ruch de la Thorns, cu inventarea riff-ului care în timp a devenit specific black metal-ului. În 1989 Euronymous pune bazele casei de discuri Deathlike Silence. Numele provine de la melodia "Deathlike Silence" a celor de la Sodom; această melodie face parte din albumul de debut Obsessed by Cruelty lansat în 1986. A fost prima casă de discuri specializată în black metal. Într-un interviu Euronymous spunea: "Colaborez doar cu cele mai
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
creditat, alături de Snorre "Blackthorn" Ruch de la Thorns, cu inventarea riff-ului care în timp a devenit specific black metal-ului. În 1989 Euronymous pune bazele casei de discuri Deathlike Silence. Numele provine de la melodia "Deathlike Silence" a celor de la Sodom; această melodie face parte din albumul de debut Obsessed by Cruelty lansat în 1986. A fost prima casă de discuri specializată în black metal. Într-un interviu Euronymous spunea: "Colaborez doar cu cele mai bune formații din lume, în opinia mea. Nu
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
crimă. Euronymous a fost înmormântat în data de 9 septembrie 1993 în cimitirul Ski Kirkegard din orașul Ski (lângă Oslo). cu Checker Patrol cu Mayhem a colaborat cu Burzum pe albumul de studio "Burzum" (a cântat la chitară pe o melodie)
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
metal, controversele din jurul lui Vikernes contribuind la notorietatea formației. Personalitatea lui și-a pus amprenta asupra formației al cărei singur membru este. Vikernes este considerat de mulți a fi precursorul sub-genului muzical "national socialist black metal" (NSBM). Cu toate că versurile din melodiile lui Burzum nu conțin mesaje care să promoveze ideologia nazistă, articolele scrise de Varg constituie fundamentul ideologiei NSBM. Mai mult, Varg și-a exprimat aprecierea pentru formațiile care fac parte din acest gen: Nu știu prea multe despre acest subiect
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
a obținut o mare masă de susținători ai acestei subculturi. Influențe punctuale asupra altor incendieri de biserici: cu Burzum cu Old Funeral cu Mayhem a colaborat cu Darkthrone pe albumele de studio "Transilvanian Hunger" și "Panzerfaust" (a compus versurile câtorva melodii)
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
a fost prima ediție a Concursului Muzical Eurovision, desfășurată la Teatrul Kursaal din Lugano, Elveția, joia, pe 24 mai 1956. A fost câștigat de țara-gazdă, Elveția, cu melodia „Refrain”, interpretată de Lys Assia. Inspirată de Festivalul de Muzică de la San Remo, ideea de a organiza o competiție muzicală pan-europeană a luat naștere la o ședință a Uniunii Europene de Radio-Televiziune (EBU) în Monaco, în 1955. S-a
Concursul Muzical Eurovision 1956 () [Corola-website/Science/302550_a_303879]
-
al lui Domenico Modugno, a devenit un hit internațional. La primele premii Grammy, acordate pe 4 mai 1959 la Beverly Hilton Hotel, la Hollywood, „Nel blu dipinto di blu” a primit două premii: unul pentru înregistrarea anului și unul pentru melodia anului. Este singura înregistrare într-o limbă diferită de engleză ce a obținut vreodată această onoare și singura piesă participantă la Concursul Muzical Eurovision ce a primit un premiu Grammy. Piesa a reușit și să ajungă pe locul 1 în
Concursul Muzical Eurovision 1958 () [Corola-website/Science/302548_a_303877]
-
nume îl poartă. Formată în 1983 de Chuck Schuldiner în Orlando și numită inițial Mantas, a fost unul din pionierii mișcării death metal alături de Morbid Angel și Possessed. Alături de Barney "Kam" Lee și Rick Rozz, Schuldiner a început să compună melodii lansate pe casete în 1984. Aceste casete alături de demoul "Death by metal" au făcut auzit numele formației în lumea muzicii. La scurt timp după, Mantas este desființată de Schuldiner și Death ia naștere, alături de aceiași Rick Rozz și Kam Lee
Death () [Corola-website/Science/302577_a_303906]
-
parc, unde cânta o orchestră. Când îl luau cu ei pe Cristian - spune dr. Nicu Teodorescu, muzicolog, autorul volumului «Ultimul trubadur» -, acesta stătea numai în preajma orchestrei, sorbindu-i cântările. Asculta cu atenție, urmărea mișcările dirijorului și se minuna cum treceau melodiile pe la diferite instrumente. Acasă punea pe o măsuță din curte o măturică, pe care Virginia o folosea la periatul covoarelor și, alături, făcălețul de mămăligă, apoi se așeza pe scăunelul lui și începea concertul. Era un fel de om-orchestră." Cei
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
Verne. Organizau chiar și întreceri sportive și, ca să aibă concurenți veritabili, pe banii pe care mama lor, Virginia, li-i dădea pentru covrigi, cumpărau tot felul de obiecte pe care le ofereau drept premii câștigătorilor. Cristian reproducea cu mare talent melodiile pe care le auzea la mama lui. Așa că Virginia l-a dus să studieze vioara la bătrânul pedagog Grünberg. Acesta vedea în el un mic Kubelik, fiindcă se corecta singur atunci când greșea notele. Când lecțiile s-au complicat, micul Kubelik
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
noul patron acoperea pierderile pricinuite de vechiul contract, mai ales că prin plecarea lui Cristian Vasile părăsea localul și o parte din clienți. Vocea interpretului era ca o vrajă pentru auditoriu, magie ce plutea chiar și în momentul în care melodia se sfârșea. Preț de câteva secunde se instala în sală tăcerea. Ca la un semn se declanșau aplauze furtunoase. Cristian Vasile a ars precum o flacără. Cristian Vasile a iubit tangoul. A cântat și romanțe, dar prea puține. S-a
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
având și numărul cel mai mare de plăci imprimate. Două decenii (1928-1949), atât a ținut cariera de cântăreț de muzică ușoară a lui Cristian Vasile. Dar cât timp a ținut a fost o glorie adevărată în domeniul efemerei arte a melodiilor repede îmbrățișate și apoi, tot atât de repede, date uitării. „Răcaru”, „Roata lumii”, „Vișoiu”, restaurantul „Grand”, terasa „Lafayette”, acestea au fost localurile în care a cântat. De altfel, compozitorul Ion Vasilescu i-a recunoscut calitățile pe bună dreptate după ce i-a încredințat
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
și apoi, tot atât de repede, date uitării. „Răcaru”, „Roata lumii”, „Vișoiu”, restaurantul „Grand”, terasa „Lafayette”, acestea au fost localurile în care a cântat. De altfel, compozitorul Ion Vasilescu i-a recunoscut calitățile pe bună dreptate după ce i-a încredințat mai multe melodii care au avut mare succes, printre care și "Cel din urmă tango". Privind la anii care au trecut, aflat în pargul vârstei de 60 de ani, Cristian Vasile îi mărturisea dr Nicu Teodorescu: "Astăzi, pensionar poate înainte de vreme, cu fire
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
care i-a ales pseudonimul artistic - "". Cântă prima oară la Radio pe 30 aprilie 1939, într-un program de muzică ușoară cu Petre Alexandru și Mia Braia, cu numele "Jana Radu" și acompaniată de Ansamblul „Serenada” condus de Sandu Marian. Melodiile pe care le-a interpretat au fost „Pădure și iar pădure”, „De cine dorul se leagă” și „Dorule”. Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de Ion Filionescu, s-a desfășurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]
-
care le-a interpretat au fost „Pădure și iar pădure”, „De cine dorul se leagă” și „Dorule”. Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de Ion Filionescu, s-a desfășurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet de melodii populare („Dorule și-o boală grea”, „ Când o fi la moartea mea”, „Am iubit și-am să iubesc”, „Mă suii pe dealul Cernei”, „La Ciolpan, la crucea'naltă”, „Foaie verde ca cicoarea”) în acompaniamentul orchestrei Vasile Julea. După succesul de la
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]
-
conduce până la sfârșitul vieții. Gavriil Musicescu a ridicat această formație în scurt timp la un nivel necunoscut până atunci la noi. Pentru ansamblul acesta a scris — în afară de lucrări destinate serviciului religios (liturghii, concerte etc.) — compoziții corale laice, reprezentând prelucrări de melodii populare. Împreună cu corul a întreprins turnee remarcabile. În afară de muzică corală religioasă și laică, creația sa cuprinde lucrări ocazionale, ca de pildă monumentala piesă corală "Cu tărie înainte" scrisă în 1885 cu prilejul jubileului de jumătate de veac al Academiei Mihăilene
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
și "Oșteanul român", pe versuri populare. O remarcabilă autenticitate artistică o demonstrează "Hora de la Plevna" pe versuri de Vasile Alecsandri, "Stejarul și cornul" pe versuri populare, " Ca un glob de aur" pe versuri de Dimitrie Bolintineanu. Gavriil Musicescu a armonizat melodii populare și a publicat recenzii și studii muzicale, articole în legătură cu valoarea folclorului ca bază pentru dezvoltarea muzicii culte. Compozitorul și dirijorul Gavriil Musicescu s-a stins din viață la data de 8 decembrie 1903, în municipiul Iași. A fost înmormântat
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
glăsuia cu mare talent. Participa și la concursurile organizate de Institutul Electronic și Radiofonic, clasându-se de fiecare dată pe primele locuri. În 1929, fiind cu prietenii la Barul "Zissu", n-a rezistat tentației de a cânta și el câteva melodii. Șeful orchestrei, Alfred Pagony, l-a redescoperit astfel pe fostul student, care cântă din când în când la „Zissu” cu ani în urmă. Fascinat de fluieratul lui și de vocea pătrunzătoare, i-a propus un duet și un salariu atrăgător
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
începe să fluiere cum numai el știa. Directorul casei „Pathe”, aflat și el la acea reuniune, este entuziasmat și îi să înregistrează câteva plăci fluierate care imitau naiul. Tot în acea perioadă de început înregistrează și prima placă cântată, cu melodia „Balada fumului de țigară”. Jean Moscopol era însă doar la început de drum și plăcile sale au fost repede uitate. Faima să crește odată ce părăsește bancă și începe să cânte seară de seară la barul „Zissu”. Era atât de popular
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
George Sbârcea zis și "Claude Romano", având ca bază de documentare caietele și albumele, afișele și fotografiile strânse cu devoțiune de tatăl artistului. La 84 de ani, semnează un contract de înregistrare a 3 CD-uri cu cele mai dragi melodii cântate în toată cariera sa. Orchestrații noi, înregistrări noi într-un studiou digital. Și-a uimit colaboratorii cu seriozitatea și vitalitatea lui, devenite proverbiale. Neavând nevoie de repetiții, a strâns multe piese dintr-o bucată, preocupat ca vocea să fie
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]