9,114 matches
-
Era un inspirat, dar și-a stricat viața și menirea prin nebunia lui. Cred că ați Înțeles drama vieții lui. Beldie are chemare pentru a adânci oamenii, dar Încă ochii lui sunt Închiși adevăru rilor eterne. El nu și-a mințit firea, cu toate că mulți Îl socotesc păcătos. El a urmat firul vieții lui și al destinului lui. Nu a mințit cu viața. S-a integrat ei.“ ...Asta s-a nimerit a fi chiar În ziua aceea de sfârșit de iarnă când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui. Beldie are chemare pentru a adânci oamenii, dar Încă ochii lui sunt Închiși adevăru rilor eterne. El nu și-a mințit firea, cu toate că mulți Îl socotesc păcătos. El a urmat firul vieții lui și al destinului lui. Nu a mințit cu viața. S-a integrat ei.“ ...Asta s-a nimerit a fi chiar În ziua aceea de sfârșit de iarnă când, alături cu Neli de odinioară - prietena, cama rada și con solatoarea de zile rele a tuturor trăsniților, ca mine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ici, pe colo, În bune și În rele; căruia să-i placă pandaliile și trăsnăile mele, cum și mie ale lui, și după care, spune Înțeleptul, s-alerg fuga fuguța și el după mine la fel; care să nu te mintă cum te mint toți În jurul tău, vorbindu ți pe față Într-un fel și În spate altfel; cu care să te Împaci În aceeași exis tență sensibilă, liberă, fantastică și aventuroasă uneori, sim țindu-ne necesari unul altuia și completându-ne
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În bune și În rele; căruia să-i placă pandaliile și trăsnăile mele, cum și mie ale lui, și după care, spune Înțeleptul, s-alerg fuga fuguța și el după mine la fel; care să nu te mintă cum te mint toți În jurul tău, vorbindu ți pe față Într-un fel și În spate altfel; cu care să te Împaci În aceeași exis tență sensibilă, liberă, fantastică și aventuroasă uneori, sim țindu-ne necesari unul altuia și completându-ne În multele lipsuri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost trist, am stat în camera mea (de fapt, e greșit spus, camera nu e doar a mea, ci și a fraților mei), m-am așezat în pat, sub plapumă, fără să pot adormi, eram nemulțumit de mine, începeam să mint, și totdeauna îmi zisesem că n-am să abdic de la acest principiu - să nu mint, atunci când voi începe să mint, n-am să mai fiu curat, n-am să mai fiu eu însumi, am să încep să mă transform în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
doar a mea, ci și a fraților mei), m-am așezat în pat, sub plapumă, fără să pot adormi, eram nemulțumit de mine, începeam să mint, și totdeauna îmi zisesem că n-am să abdic de la acest principiu - să nu mint, atunci când voi începe să mint, n-am să mai fiu curat, n-am să mai fiu eu însumi, am să încep să mă transform în om mare, adio copilărie, adio fericire!... Și-mi părea rău de mama, nu suportam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a fraților mei), m-am așezat în pat, sub plapumă, fără să pot adormi, eram nemulțumit de mine, începeam să mint, și totdeauna îmi zisesem că n-am să abdic de la acest principiu - să nu mint, atunci când voi începe să mint, n-am să mai fiu curat, n-am să mai fiu eu însumi, am să încep să mă transform în om mare, adio copilărie, adio fericire!... Și-mi părea rău de mama, nu suportam să-i pricinuiesc necazuri, și așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care se pare că și adusese biletul de acasă. Tata știa că episodul acesta îl dezlega de legăturile cu familia și îi înlesnea abdicarea, apropierea vinovată de femeia tânără care ajunsese să-l obsedeze, să-l subjuge. Tata nu se mințea: era conștient de slăbiciunea, de inconsistența sa morală și avea remușcări, se simțea vinovat, oricând gata de a fi pedepsit. Dar nu se putea opri, era prins, prea prins de Irina. Să fie cu ea devenea cel mai important lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să fim noi pregătiți. -Eu sunt pregătit, a zis fratele meu cu gravitate, cu hotărâre și fără cea mai vagă urmă de teamă. Așa era el: un băiat serios, hotărât și fără frică. Și, în plus, un băiat care nu minte niciodată, un băiat cinstit cu sine și cu lumea. Au trecut zile, o săptămână chiar fără să sosească nici un fel de instrucțiuni de la Stelian. Cei doi se tot întâlneau, seara, după școală, și schimbau idei conspirative: după îndelungi dezbateri, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că merită să publice, că neapărat va publica și de aceea o lua puțin înaintea realității, dădea ca întâmplate lucruri care, presupunea el, se vor întâmpla. Aceste mici corectări aplicate realității el nu le privea deloc ca fiind blamabile, nu mințea, el descria totul așa cum considera el că se cuvine să se petreacă, la modul ideal, el merita prin talentul său să aibă succes în literatură și atunci fixa ca grilă a adevărului această premisă. Prin această mărturisire plină de patos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
simt slab, nevolnic, un fir de nisip, o frunză în vânt, o coajă de nucă pe valuri, un nimic. Lazarus coboară privirea și nu zice nimic. Știu exact cum trebuie să interpretez tăcerea lui. Nu e în stare să mă mintă, deși în momentul acesta am atâta nevoie să fiu mințit. Dacă mama chiar a murit și dacă a murit ca-n visul meu, după ce și fratele meu Victor a murit și a murit ca-n visul meu, atunci blestemată să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vânt, o coajă de nucă pe valuri, un nimic. Lazarus coboară privirea și nu zice nimic. Știu exact cum trebuie să interpretez tăcerea lui. Nu e în stare să mă mintă, deși în momentul acesta am atâta nevoie să fiu mințit. Dacă mama chiar a murit și dacă a murit ca-n visul meu, după ce și fratele meu Victor a murit și a murit ca-n visul meu, atunci blestemată să fie lumea aceasta! Atunci ea merită să fie pedepsită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de-ai noștri care-și făcuseră tabăra acolo: am stat cu ei. Nu departe, era un magazin mare, Carefur, bă mâncați-aș ochii, cât era de mare, m-am închinat, nu să ezistă așa ceva, să n-am parte dacă vă mint, mergeai prin el o zi-ntreagă și nu se mai termina. Îmi plăcea ceva de groază, pe-acolo îmi petreceam timpu, cu pretenarii mei din tabăra de rulote, ne distram de nu se poate. Ne duceam în raionele cu parfumeturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a fost de față la ample manifestări legate de apărarea drepturilor naționale ale românilor basarabeni. L-am zărit de multe ori cu ochii jilăviți de cele ce vedea, ca și cum și-ar fi spus “vedeți, uitați-vă bine ca să puteți ține minte această secvență a istoriei, pe care ne-a fost dat s-o trăim in direct.”. L-am întâlnit la Chișinău, la Taxobeni, la Iași, la Putna, la Alba Iulia, la București, pretutindeni unde avea loc vreo acțiune cu tematica Basarabiei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ei alta. La un an, așadar, de la misterioasa dispariție a profesorului, despre care s-a scris mult în toată presa, chestorul are o conversație ca de la bărbat la bărbat cu asistentul. Povestea cu pâinea e destul de încurcată. Soția l-a mințit pe anchetator. Din această ultimă cercetare, care nu va fi consemnată la dosarul cauzei, rezultă că nu profesorului i-ar fi zis ea să cumpere o pâine, ci amantului. Simțindu-se umilit, asistentul i-a adus nu una, ci zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rapidul de Bistrița și câte ceasuri face, lasă baltă și politica, și afacerile și se duc. Bogați, dar scârțari, părinte. Vor să li se deconteze benzina, să i se asigure hotel șoferului, unii își cară și nevestele, iar eu îi mint că decontez tot și că le dau și femeilor diurnă. Am pus la punct o frază-tip cu care nu dau greș. Când îi zic că Fundația Ștefan cel Mare sau Asociația pentru Cultul strămoșilor e fericită să-l declare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
intrat în casă plângând în hohote. „Mamă, tată, am mâncat tot parizerul!“, a zis Gigel. Ar fi trebuit să arate ca un însărcinat în luna a șaptea, dar tot lihnit era, cu stomacul lipit de șira spinării. „Mă, nu ne minți - l-a repezit Bostănaru ca și cum se aștepta la un necaz -, ți l-o fi smuls din mână un țigan sau te-a fugărit un maidanez și ai dat cu parizerul în el!“ În Gigel se petrecuse însă un fenomen uimitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe cei din parc, ci din tot cartierul. Prietenia cu avansare în grad Am lucrat mulți ani în aceeași redacție cu un bărbat cultivat, demn, cu o replică inteligentă, cu toate virtuțile unui camarad bun, de drum lung, însă aș minți dac-aș spune c-am fost și prieteni. Am fost colegi, nu cred că ne putem reproșa nimic unul altuia, dar după ce n-am mai fost vecini de birou, nu ne-am mai sunat, nici măcar din bună-creștere, și nu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toate, muzica. De-a lungul veacurilor, lumea s-a întrebat ce arte sunt mai importante. Literatura a ajuns în față târziu, când scriitorii au început să-și laude peste măsură munca. Acum, fiindcă nu mai am nici un motiv să mă mint, pot să mărturisesc ce am simțit când am îmbrăcat primul costum demn de acest nume: am simțit multă, multă muzică. Ceasul de 40 000 de EURO Nu țin minte ziua și împrejurările în care am purtat pentru prima oară un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
constatați defecte în suflet și pentru că mereu comiteți atâtea greșeli. De aceasta s-au acuzat și s-au plâns și cei mai mari sfinți, care toți, au putut spune cu Sf. Apostol Ioan: “Dacă pretindem că suntem fără păcat, ne mințim pe noi înșine, și adevărul nu este în noi”. “Cel ce a venit în lume cu păcat, spune Sf. Grigore cel Mare, nu poate trăi în viața aceasta fără păcat”. Dar una este să iubești păcatul și cu totul altceva
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nunții voastre, nu mai știu a câta aniversare. Felicitări! Acasă la noi totul este în ordine... Mă hrănesc bine: borș cu smântână, ficat prăjit, clătite, sifon de la gheață cu sirop și așa mai departe. La noi n-a fost nimeni (mint, a fost țikinovski). Asta e tot. Din Brașov vă voi scrie următoarea carte poștală. Vă sărut, Petia al vostru care vă iubește Într-adevăr, în seara zilei de 5 august am plecat cu Mihai în prima noastră vacanță în munții
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mi spunea corespundeau ori nu realității obiective. Important mi se părea că el însuși credea în ele și le dădea viață: era câteodată atâta pasiune în vorbele sale! Nu prea știam însă cum să mă port cu dânsul. Să-l mint cu bună știință, după cele ce-mi povestiseră și el, și Mihai, îmi era silă. Iar să-l fac a înțelege într-o oarecare măsură adevărul îmi era milă. și apoi ce drept aveam eu să mă amestec în iubiri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
singurătate. și scârbă de toate acestea, scârbă de această condiție umană în care trebuie să-ți fie teamă de tine însuți și de cei deopotrivă cu tine. și să dorești calvarul singurătății... și pentru a-l apăra, acest calvar, să minți, să minți, să minți! Doamne, dă-mi putința să mă vindec de scârbă, sau ia-mi viața, căci una cu cealaltă nu se împacă! și această grandilocvență care este o minciună... și lipsa acestei grandilocvențe, care ar fi o minciună
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
scârbă de toate acestea, scârbă de această condiție umană în care trebuie să-ți fie teamă de tine însuți și de cei deopotrivă cu tine. și să dorești calvarul singurătății... și pentru a-l apăra, acest calvar, să minți, să minți, să minți! Doamne, dă-mi putința să mă vindec de scârbă, sau ia-mi viața, căci una cu cealaltă nu se împacă! și această grandilocvență care este o minciună... și lipsa acestei grandilocvențe, care ar fi o minciună... Nici un colțișor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toate acestea, scârbă de această condiție umană în care trebuie să-ți fie teamă de tine însuți și de cei deopotrivă cu tine. și să dorești calvarul singurătății... și pentru a-l apăra, acest calvar, să minți, să minți, să minți! Doamne, dă-mi putința să mă vindec de scârbă, sau ia-mi viața, căci una cu cealaltă nu se împacă! și această grandilocvență care este o minciună... și lipsa acestei grandilocvențe, care ar fi o minciună... Nici un colțișor cât de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]