8,437 matches
-
între idei „care luminează, dar nu încălzesc” și febra implicării în schimbarea lumii. O piesă-eseu tinde să fie și Între etaje, autoparodie și demontare a convențiilor teatrului în manieră jucăuș-pirandelliană: protagonistul se deplasează, nu fără peripeții, între etajele unui edificiu misterios care e chiar teatrul - „esența vieții”. Aristotel și Jean-Jacques Rousseau evoluează ca personaje în Noțiunea de fericire, unde protagonistul, Teodor Damian, scrie un tratat despre fericire ce încearcă o reconciliere între filosofie și viață. Piesele cele mai semnificative scrise în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
satele (adică a preconizat măsuri de intensificare a luptei împotriva chiaburimii) constituie o manifestare caracteristică de oportunism. Alte indicații, care ar putea deveni importante pentru clarificarea poziției politice a primului secretar raional, sunt însă prezentate iarăși sub formă de aluzii misterioase (...). Greutățile pe care le întâmpină, așadar, Marin Preda în oglindirea vieții satului din perioada întemeierii gospodăriilor colective și greșelile de ordin artistic care le corespund se grupează până la urmă într-o singură categorie, sunt greutăți și greșeli legate mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pantofi retro și ochelari de soare supradimensionați, opaci. Deși, după cît se pare, ochelarii de soare nu-ți sînt realmente de nici un folos cînd vrei să te deghizezi. Dacă m-ar vedea cineva, n-ar zice automat „ Uite o femeie misterioasă, În negru“, ci „Ia uite-o pe Becky, are ochelari de soare și se duce să-i facă o vizită unui detectiv privat“. Cuprinsă de nervozitate subită, accelerez pasul. Nu-mi vine să cred că fac așa ceva. A fost atît
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
era oprită, așteptînd ca el să-mi Înmîneze o bancnotă de douăzeci de lire, ca să pot să-mi cumpăr eșarfa Denny and George. În zilele de demult, cînd abia dacă-l cunoșteam, cînd el era Luke Brandon cel sexy și misterios, iar eu nu eram sigură că Îmi cunoaște măcar numele. Simt În suflet o durere sfredelitoare și, din senin, lacrimile Încep să-mi curgă În voie pe obraji, și-mi Îngrop capul și hohotele de plîns În așternuturi. Cum poate
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
prevestire”, it. chiromanzia, fr. chiromancie). Arta și știința secretelor din liniile palmei/chiromanția pornește de la focalizare pe detalii, o esență a teoriei semnelor și corespondențelor, prin care, observatorul poate oferi unei persoane-țintă, pe temeiul corespondenței dintre semne, imaginea unor adevăruri misterioase. Chiromanția presupune divinația întemeiată pe examinarea mâinilor (lungime, fermitate, căldură, proeminențe, linii, figuri, morfologia degetelor, a unghiilor, piele). Oamenii devin înțelepți pentru că sunt muncitori, rolul mâinii fiind capital în dezvoltarea creierului (mersul pe verticală), în înțelegerea medicală (anomalii la unghii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
două concepte, pur și simplu se pot confunda. De pildă, gestul poate fi incorporat în imagine și, astfel, primește valența sa de simbol, devine o parte importantă în receptarea verosimilă a literaturii, scenariul mișcării reprezintă un raport dramatic de trecere misterioasă a existenței. Precum Zeul învinge moartea, în același fel, inițiatul învinge prin vis și prin construcția desenelor. DA, MÂINILE ÎMPRĂȘTIE CENUȘA! - mâna este mediu de transmitere prin mesaje verbale în expresii: OFERIM CÂTEVA DINTRE MULTIPLELE APARIȚII LINGVISTICE ALE TERMENULUI MÂNĂ
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
acesteia; prin numere, se ajunge la ritmul cosmic și la o cheie a făpturilor vii; numerele sunt calea de apropiere de adevărurile divine, numerele sunt un înveliș al ființelor, creaturile provin din Principiul Unu. Numărul este un semn esențial și misterios, cuvântul și numele ating o parte a ființei noastre, aduc un freamăt cosmic, punând în relație unitatea care rezultă din sinteza multiplului. Toate tradițiile mistice fac referiri geometrice, numerele guvernează lumea și, sub variantă filozofică, sub acoperișul academic intră cei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
a atrage prin ritual coeziunea comunității se bazează pe relația dintre mâna stângă și inimă și mâna dreaptă și ficat, mâna stângă și limbajul simbolurilor feminine, mâna dreaptă și limbajul simbolurilor masculine, ca metafore ale creșterii și acordării unor valori misterioase în cadrul jocurilor și în cadrul reprezentării creaturilor divine, celeste sau nu, complexe, cu un simbolism uman sau zoomorf. ICONOGRAFIE: MÂNA DREAPTĂ BINECUVÂNTEAZĂ! Ofrandele dăruite prin intermediul mâinilor indică fascinația pe care o reprezintă relația dintre interiorul și exteriorul lumii oamenilor și al
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
trebuie să iei aminte sau să cercetezi; - a citi în stele: a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor; - a citi (cuiva) în palmă: a prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă. Tăcerea și gestul trimit spre cuvinte misterioase, spre o relație cu începutul, cu fericirea. Fericirea constă în a fi liber, adică a nu dori nimic, contemplarea mâinii arată că etica grijii de sine depinde de sex, de voci feminine (context), masculine (renunțare la context), de practici ascetice
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
fără suflu, dar și fără nădejde. Opera Desperado nu se sfârșește niciodată fericit ori nefericit, și nici vorbă nu poate fi de final deschis. Opera Desperado se sfârșește neașteptat. Personajul din Lanark, fără nicio îndoială, moare în final, dar moare misterios, cu un simplu "GOODBYE". Pictorul lui Ishiguro din An Artist of the Floating World își încheie examenul de conștiință (examen care e romanul însuși) privind într-o doară la tânăra generație și dând din cap neputincios, după ce toată viața lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conștiinței proiectul ascuns al autorului e în cele din urmă descifrat. Și Joyce și Eliot lasă în urma lor frânturi de sens, firimituri verbale care ne conduc în final la sensul pe care îl intenționau de la bun început. Textul, eliptic și misterios prin alunecarea cuvintelor în toate direcțiile (de la citate din alți autori la gânduri proprii monosilabice), are o cheie, un sens explicit pe care autorul le oferă. Indirect, ca într-un puzzle recompus de lectură, dar e vorba neîndoielnic de un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dovadă a morții și înmormântării lui. Trecutul și prezentul, realitatea și coșmarul se amestecă. Hawksmoor găsește cadavre de copii în fața tuturor acestor biserici, toți strangulați, dar fără urme de degete, amprente ori alte indicii. Polițistul descoperă și aleargă după un misterios vagabond poreclit "Arhitectul". Capitolul lui Dyer se termină cu un cuvânt iar al lui Hawksmoor începe cu același cuvânt; numele primei victime a lui Dyer la temelia unei biserici, Thomas Hill, e numele primului caz al lui Hawksmoor. În mod
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a luat locul tatălui lui, cu toate că e licențiat în filozofie. Tim învață și el șiretlicurile tatălui, renunțând la aplecarea către literatura engleză și muzică. Cade grav bolnav. Deși tatăl îi mărturisește că nu poate tămădui, îl vindecă de o boală misterioasă. Din generație în generație se transmit o povară dar și o cheie. Aflăm acum că și bunicul lui Tim a fost magician. Tată și fiu, alături iar, îl vindecă pe Edward. Clement Harcombe moare de o hemoragie cerebrală subită. Născut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
chiar orbește oamenii. Moartea e orbirea finală. Nu se știe mai nimic despre trecut, dar nimănui nu-i pasă. Platon se simte chemat să înțeleagă ce nu mai există, ce a fost. Strădaniile lui au un rezultat hazliu. În chip misterios nu ni se spune cum ori unde el găsește o serie de fragmente pe care le asamblează astfel: Charles Dickens a scris "un roman intitulat Despre originea speciilor prin selecție naturală". Romanul este desigur unul ironic: E un act de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
știe să râdă, nu în hohote, ci, în manieră englezească, cu subînțelesuri. El uită de premonițiile și coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate, deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile, cu nimic legate de seriozitatea inovației moderniste. O oază de poezie tradițională în creația unui poet care a declarat război tuturor procedeelor tocite
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e aspră în relația cu ea însăși (și cu lectorul), dar generoasă în dezvăluiri. O putem cunoaște bine din text. Lectorul o descoperă cu admirație dincolo de arta cuvântului pe femeia ce dublează poeta. Nu că versurile ei nu ar fi misterioase. Adcock se folosește de rime ascunse, o muzică insidioasă și mai ales de ritm, ritmul vorbirii îmbinat cu accente dramatice gâfâite. Verbul este suspansul sentimentului și descoperim într-un sfârșit că sentimentul e mai puțin îndreptățit decât poemul la atenția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am zis, "dar când crezi că treci pragul cheamă-mă. Am să vin lângă tine oricât ar dura să te petrec". "N-aș crede să fie cum zici", mi-ai răspuns: "Am să dispar într-o noapte în somn". Ce misterios! Ce ingenios! O să te furișezi ca un copil chiulind de la școală cel puțin așa reușesc eu să văd totul în mintea mea. Dar acum te văd în fusta ta indiană și bluza simplă de in albăstriu în grădină, sub frunziș
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oricând rolurile și au nevoie de pricepere și de-o parte a paginii și de cealaltă. LV. Numești undeva engleza limba ta "adoptivă", "zâna ta bună". Universul copilăriei e foarte prezent în poezia ta. Multe poeme se clădesc pe începuturi misterioase, pe care o lungă absență le face și miraculoase. De fapt, tu unde ești mai acasă? Teheran ori Londra, pe scenă ori în poem? MK. N-am mai fost la Teheran din 1986 și ce știam eu odată nu mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
binefăcătoare, ca apa vieții. Dar Thot, demiurgul și cel a toate știutor, era considerat și autorul Cărții Magiei (42 de tomuri), cu toată știința lumii, cu toate disciplinele, de la istorie și magie, la astronomie, drept și medicină. Se crede că misterioasele papirusuri sacrosancte erau tăinuite și numai de el știute în litera lor, căci el le scrisese. Thot știa formulele și produsele vindecării tuturor bolilor. Căutarea scrierilor sale secrete a creat numeroase legende. El era deținătorul celor două principii divine superioare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
unu și multiplu = inițiere prin mistere aritmetice. Zenon din Eleea e stoic pentru că nu se grăbește, se păzește de riscuri. Heraclit din Efes (540 - 475) e fascinat de foc și de mișcare: pantha rei = totul alunecă, totul curge. Fluiditatea e misterioasă. Democrit (460 - 370) pune accent pe percepția generatoare de concept. Un socratism inversat, răsturnat dar neexclusivist chiar dacă imaginii îi este asimilat conceptul. Adevărul ideilor stă în claritatea percepției. Consideră materia formată din atomi și vid. Atomii și vidul sunt după
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și a medicilor pentru filosofie. Astfel în dialogul cu Kriton, Socrate, apărând legea morală și refuzând evadarea, îl pomenește și pe Asklepios care merită recompensat pentru opera sa privind sănătatea oamenilor. La rândul său Platon s-a interesat de subtilitățile misterioase ale naturii (Physis) umane și în convorbirile sale dialogale din Grădinile lui Akademos, insistă și asupra secretelor corpului uman: în Timaios (despre suflet), consideră că sediul rațiunii este în creier, al sensibilității în piept (pneuma), al plăcerii este în stomac
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Alimentația este precară, apar anemii, febre, sunt medicamente puține. Instrumentarul medical este insuficient și rudimentar. Medicii sunt la datorie, fac imposibilul. Quinquina scoarței arborilor peruan și indonezian, intrate în Europa în 1640, nu este eficientă în toate stările febrile. Spiritele misterioase carteziene care „circulă prin sânge“ sunt mai degrabă malefice. Când alimentația și igiena sunt paupere, sănătatea se clatină. Îmbinarea empirismului cu raționalismul, propusă de filosoful matematician Leibniz (1646 - 1716) și de ceilalți sensualiști ai secolului, nu este a toate făcătoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1914) și de Heinrich C. W. von Waldeyer, creatori ai teoriei cromozomice a eredității și care disting între soma (suma organelor) și germen (celulele germinative), adică între perisabil și ceea ce se comunică durabil în urmași. Problematica genetică este interesantă și misterioasă pentru sec. XIX. Între promotorii geneticii, domeniu în vogă în acest secol, un loc aparte ocupă experimentele călugărului Johann Mendel (1822 - 1884) făcute pe plante prin încrucișări, realizând în cadrul speciei varietăți de pisum sativum (mazăre). El este și autorul statisticii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
său laborator de la Institutul de fizică al Universității din Würtzburg — sudul Germaniei, vede cum un ecran de platinocianură de barium devine fluorescent la trecerea curentului electric de înaltă tensiune printr-un tub aproape vid și învelit de o culoare opacă. Misterioasele raze X care vor purta numele descoperitorului, iau cu asalt noaptea trecută de mijlocul ei, trecând prin întuneric, așa cum se va dovedi că vor trece și prin pereții de oțel. La această nemaicunoscută lumină, Röntgen obține imediat radiografia mâinii soției
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1788-1827) au admis că lumina este de natură ondulatorie, ceea ce venea în contradicție cu concepția corpusculară a luminii. Rezolvarea a adus-o Louis de Broglie în 1924, care a asociat o undă fiecărei particule materiale în mișcare. Descoperirea unei radiații misterioase, fapt hotărâtor asupra dezvoltării ulterioare a științei despre atom În anul 1895 a fost făcută una din cele mai remarcabile descoperiri din istoria științei mondiale. În ziua de 8 noiembrie 1895 profesorul Wilhelm Conrad Roentgen (1845-1922) studia radiația catodică produsă
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]