9,631 matches
-
cu condiția ca aceștia să plătească, fapt absolut nesigur. Ceea ce este sigur este pierderea ce o va suferi România ca urmare a retragerii de către SUA a clauzei națiunii celei mai favorizate, pierderea unor credite avantajoase, precum și rezilierea unor contracte cu nenumărate alte țări occidentale democratice, cifra ridicându-se anual la sute de milioane de dolari. Punând în balanță cele două cifre, pierderile sunt evidente. Consecințele sociale din interiorul României vor fi foarte mari. În primul rând, un număr important de fabrici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
îndrumarea celui mai iubit fiu al poporului. Frigorifere imense adăposteau majoritatea noilor sortimente, dar și acestea, ca și cele ce urmau să fie expuse neprotejate de frig cârnați aromați, șunci rozalii, noi tipuri de brânzeturi și pâini rumene și pufoase, nenumărate sortimente de patiserie trebuiau să fie împrospătate și schimbate zilnic. De! Ziua exactă a vizitei nu o cunoșteau decât foarte puțini sau poate nimeni. Vorba bătrânească: paza bună trece primejdia rea chiar și pentru cel mai iubit fiu al poporului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și ei, ca și muncitorii din alte țări socialiste, concediul peste hotare, să cunoască alte țări, să viziteze alte muzee decât Doftana, muzeul de istorie al partidului și expoziția cu cadourile pe care le-a primit dl Ceaușescu cu ocazia nenumăratelor călătorii în lungul și în latul pământului. Dacă cetățeanul și-a economisit banii necesari, s-a înarmat cu cunoștințe lingvistice și ghiduri turistice, mai are nevoie și de pașaport, ceea ce nu este o bagatelă și de acest lucru s-au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
anul 1944, au apărut ca muștele după ploaie. Domnule Ceaușescu, vă întreb, între faptele unora și ale celorlalți nu găsiți nicio deosebire de merite? Țara a fost întregită în toată istoria ei de acești eroi ai neamului. După multe și nenumărate memorii și audiențe la toți cei mari ai partidului și la dvs. personal, ați revenit aparent asupra deciziilor dvs. Începând cu anul 1966, odată cu apariția unui decret publicat discret în Buletinul Oficial care menționa că invalizii de război cărora li
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
populația țării. Singurul interes este acela de a-l jumuli cât mai bine pe turist, iar dacă acesta nu știe că trebuie să împartă pachete de Kent, săpunuri, spray-uri etc., este tratat cât se poate de prost. Exemplele sunt nenumărate, de la lipsa hârtiei igienice în apartamentul de la hotel la servirea cu niște porții de mâncare infime, la orice cerere (pepsi, lapte pentru copii, bere rece) produsul respectiv tocmai acum s-a terminat, până la umflarea notelor de plată, care poate merge
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
clădirile anexe ale Schitului Maicilor, a cărei biserică a fost mutată. Corpul cel mai vechi al Spitalului Brâncovenesc nu mai există. Fosta clădire a fabricii de pâine Gagel, o clădire foarte solidă, a fost dinamitată. Dar au fost dărâmate și nenumărate case de frumoasă factură clasicistă sau românească cu parter, etaj și grădină de pe strada Sfinții Apostoli. Printre acestea amintesc fosta casă a arhitectului State Ciortan, în stil românesc, fosta casă a profesorului inginer Mirea, precum și fosta casă a fostului primar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
elaborarea unei lucrări de cercetare, fiind nevoit să se preocupe cu găsirea unor soluții salvatoare care să-i justifice față de forurile superioare întârzierea previzibilă și inevitabilă, de care el nu este vinovat. Pregătirea și talentul lui se consumă astfel în nenumărate referate justificative în care este nevoit să menționeze motive pur formale, cum ar fi lipsa unor materiale, a unor colaborări sau să dea vina pur și simplu pe alți responsabili cuprinși în filiera asimilării. în niciun caz, specialistul respectiv nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Biroul de Emigrări. Majoritatea dintre noi au rude în SUA de gradul I, II III, dar aceste rudenii încă nu au obținut cetățenia americană deoarece majoritatea sunt plecați după 1980 și încă nu au primit cetățenia. Noi am fost de nenumărate ori la Consulatul SUA, nimeni nu ne-a informat că trebuia să fie deschis un dosar. Ni s-a spus că vor deschide ei dosarele după ce am obținut pașapoartele. Acum, în anul acesta, se cere dosar pentru a putea primi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fapt denumită Auschwitz n-ar fi fost materializarea unui Weltgeist; da, Într-adevăr, tocmai absența Auschwitzului n-ar putea fi explicată”. Auschwitz „atârna În aer, probabil, de secole... ca un fruct negru care se cocea lent În scânteietoarele raze ale nenumăratelor fapte ignobile, așteptând să cadă În capul cuiva”. Tonul devine tot mai ferm, implacabil: „Încetați a mai spune că Auschwitz nu poate fi explicat, produsul unor forțe iraționale, incomprehensibile; există oricând o explicație pentru fapte rele... ceea ce este cu adevărat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Români. După experiența făcută cu ospitalitatea camarazilor național-socialiști, aș fi preferat să nu mai pun piciorul în Germania. Le-am explicat lui Petrașcu și Dumitriu, că desprinderea de plan nu era ușoară. întoarcerea la locul de plecare era împreunată cu nenumărate greutăți și obstacole. Mai întâi, în nici un caz nu ne vom întoarce în Germania pe drumul pe care am venit, adică pe la Villach sau Graz. Borobaru și Vârlan se găsesc în acest moment în ancheta Siguranței de la Belgrad și se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din toamna anului 1937 până în miezul lui 1940. Mii de legionari uciși de Călinești, Benglii, Moruzofi, Marinești în beznele nopții. Nu uciși, ci torturați, martirizați, fripți pe jăratec, arși cu vitriol. Căpitanul, cu el Nicadorii, Decemvirii, Clime, Banea și mulți, nenumărați și-au găsit moartea năpraznică în această prigoană. Luminișul, care s-a ivit pentru o clipă la capătul acestui drum nu e biruință ci doar hotarul între pădurea cu fiare învinsă și cea de a treia încercare, mlaștina desnădejdii ... „Mlaștina
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îndepărtându-se. Acțiunea de intimidare și încercarea de dezbinare pe care o trăiserăm atunci nu a fost prima și nici ultima, căci de-a lungul a aproape doi ani, Wilms, șeful Gestapo-ului, care ne avea în grijă, a făcut nenumărate încercări de a determina masa legionară să se desolidarizeze de Comandant. Una din ele cu final chiar tragi-comic a fost când a ordonat ca toate tablourile oamenilor politici să fie înlăturate de pe perete. Atunci noi am dat jos tablourile lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
concepția militară, trebuia să fie ultima rezistență, în cazul când trupele inamice ar fi pătruns în fort. Aici au stat legionarii arestați în 1933, pentru procesul Duca, cei arestați mai târziu, în 1936, pentru procesul Stelescu sau cei arestați în nenumăratele procese mai mărunte, pentru ca în 1938, însuși Căpitanul, înainte și după proces să fie ținut tot în acest fort blestemat. Aici și-a scris, pe un sul de hârtie higienică, Jurnalul de la Jilava, pe care a reușit să-l scoată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
toate acțiunile. Bucurându-se de multă încredere din partea legionarilor mai vârstnici și în special din partea lui Nicolae Petrașcu, i s-a dat funcția de curier al Mișcării Legionare din țară cu Mișcarea Legionară din afară, respectiv cu Horia Sima. De nenumărate ori s-a strecurat peste graniță, spre Germania și înapoi. Este arestat în ziua de 9 Mai 1948 pe granița româno-maghiară. Este condamnat la 20 ani muncă silnică și trimis la Pitești, unde cunoaște moara lui Țurcanu, dar de îndată ce încetează
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lor de formare intelectuală. Se adaugă la aceasta antipatia crescândă, de care se bucura regimul represiv din țară, care se reflecta sub formă de simpatie și admirație pentru cei care avuseseră cândva curajul să i se opună. El, avusese de nenumărate ori, ocazia să constate pe străzile Sibiului sau în vizitele sale la Sâmbăta, la Vurpăr sau în alte părți, cum privirile oamenilor, cunoscuți sau necunoscuți, se încrucișau cu ale sale, radiind bucuria revederii și abia reținându se să nu-l
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să se facă pe Batalioane de lucrători evrei, bine încadrate și pe echipe speciale de lucru. V. RECLAMAȚIUNI: Sute de reclamațiuni au fost primite la Marele Cartier General, în legătură cu neregulile săvârșite de evrei. Este de remarcat că s’au ordonat nenumărate anchete. Din toate aceste anchete, a fost descoperit un singur subofițer în flagrant delict de luare de mită și a fost dat judecății. Și desigur că evreii au dat mulți bani, ca să-și ușureze situația, însă nu spun. Armata I-
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
imediat dacă ați avut astfel de cazuri. DIN ORDIN ȘEFUL STAT MAJOR Col., D. Mironescu Copie după ordinul M.St.M. Nr. 920220 din 17 Nov. 1942. Cu onoare se face cunoscut că M.St.M. a fost sesizat de nenumărate ori că prin diferiți curieri se trimit evreilor din detașamentele exterioare bani și diferite colete, fapt cu totul interzis prin ordinul nostru Nr. 902502 din 9 Oct. 1942. Pentru a se curma această stare de lucruri, vă rugăm a se
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
de toamnă care învolburau apele râurilor. Schimbările pe care le-au suferit animalele de-a lungul acestor anotimpuri au deservit vizibile. La început au apărut ici-colo fire aurii ce semănau cu mugurii unei plante care nu aparținea anotimpului respectiv. Treptat, nenumărate fire scurte au crescut unul după altul și, în cele din urmă, întreaga lor blană a devenit de un auriu sclipitor. Ritualul nu a durat mai mult de o săptămână. Metamorfozarea a început și s-a terminat în același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
frunții rămânea alb-alb. Pentru că era extrem de subțire, semăna mai degrabă cu o eschilă care a străpuns pielea, într-un anumit ritm, și a rămas înfiptă acolo. Coarne albe și ochi albaștri. În rest, totul auriu. Animalele dădeau din cap de nenumărate ori, de parcă și-ar fi probat noua lor haină aurie, iar coarnele albe străpungeau cerul toamnei. Își scăldau picioarele în apa tot mai rece a râului, își întindeau gâturile și devorau fructele roșiatice ale copacilor. Când s-a lăsat amurgul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o seară. Nu mă așteptam să meargă atât de bine. Câte cranii sunt? — O mulțime. Două mii sau trei mii. Vrei să le vezi? M-a condus spre încăperea în care erau stocate. Era mare ca o sală de clasă, cu nenumărate rafturi aliniate. Pe rafturi, cranii albe. Cât vedeai cu ochii. Oricum, semăna mai degrabă cu un cimitir decât cu un depozit de bibliotecă. În încăpere plutea un aer funebru. M-au trecut fiori. — Vai de mine! am exclamat. Câți ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vârtej. Stau cu „gurile“ deschise, gata să înhațe tot ce le pică la îndemână. Cei ajunși acolo hoinăresc în beznă pe veșnicie. Vârtejul domina zona. Aveai impresia că din el se înalță nori de aburi uriași. Răsuna precum gemetele a nenumărate suflete în agonie. Ea a găsit o bucată de lemn de-o palmă și a aruncat-o spre mijlocul vârtejului. A plutit vreo cinci secunde pe apă, apoi a început să tremure și a dispărut în adâncuri. Nici că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
medicamentele acelea, așa că acum mi-e bine. Dacă fac mișcări bruște, o simt. Altfel, nu. Cel puțin deocamdată. Dacă ne întâlnim cu bunicul, îți scoate durerea de tot. — Cum adică? — Simplu. M-a scăpat și pe mine de dureri de nenumărate ori. Când mă durea capul, de exemplu, introducea un cod care-mi scotea prezența durerii din minte. E adevărat că aceasta este un semnal foarte important pentru organism, dar nu înseamnă că trebuie să suferi. La tine e vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și am luminat cu lanternele în jur. S-a aplecat și a mai ridicat de jos vreo jumătate de duzină de clame. — Până unde o fi ajuns bunicul tău? — Cred că nu-i departe de-aici. Mi-a vorbit de nenumărate ori despre platoul ăsta. — Deci el a mai venit aici de mai multe ori? — Da. Ca să reușească să facă harta subteranului, a trebuit să prospecteze totul. Fiecare colțișor. Nu i-a scăpat absolut nimic. — A făcut investigațiile de unul singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ele nu mai știau dacă ploua sau nu. Veneau, plecau, veneau, plecau. Îmi amintesc că a fost o zi rece de toamnă și pentru că mergeau caloriferele în spital, geamul se aburea imediat. A trebuit să-l șterg cu prosopul de nenumărate ori. N-aș fi avut voie să cobor din pat, dar voiam să văd camforul, ploaia și păsărelele. Când stai mult în spital, asemenea dorințe fac deja parte din viața ta. Tu ai fost internat vreodată? — Nu. Sunt sănătos tun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sute de milioane de păsări poposeau pe crengile lor când stătea ploaia și-și luau zborul când începea. Îmi aduc aminte că m-am întristat foarte mult când mi le-am imaginat astfel. — De ce? Pentru că știam că există pe lume nenumărați copaci... și foarte multe păsări... și că peste tot ploua, iar eu nu eram capabilă să înțeleg nici măcar ploaia. În vecii vecilor. O să mor și n-o să fiu în stare să înțeleg un singur camfor, o singură ploaie. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]