8,673 matches
-
Franței și în Belgia actuală, se adaugă cuvinte din domeniul pescuitului, marinei și comerțului aduse de olandezi în secolele XVI și XVIII. Astfel de cuvinte sunt "flétan" (numele unei specii de pește), "foc" „foc”, "matelot" și "vrac". Din limbile germanice nordice intră în franceză câteva cuvinte în secolele XVI-XIX: "homard" „homar”, "ski", "nickel" „nichel”, "tungstène" „tungsten”, "vanadium", "thorium" „toriu”. Ultimele patru, nume de metale, provin de la chimiști suedezi. Cuvinte din limba germană propriu-zisă, relativ puține la număr, intră în franceză începând
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
lipsei de interes personal al regelui pentru cunoștințele științifice. A murit după un accident de vânătoare și a fost înmormântat la Catedrala Roskilde. În mare parte a domniei lui Frederic al IV-lea, Danemarca a fost implicată în Marele Război Nordic (1700-1721) de partea Rusiei și împotriva Suediei. O primă întâlnire de scurtă durată în anul 1700 s-a încheiat cu o invazie suedeză și amenințările din partea puterilor occidentale navale din Europa. În 1709 Danemarca a intrat din nou în război
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
familiei Rebreanu, s-a ridicat la marginea dinspre Năsăud a satului Prislop și a fost inaugurată la 2 iunie 1957. Cu ocazia inaugurării muzeului a avut loc și dezvelirea bustului dedicat romancierului, operă a profesorului Ioan Nichifor Someșan. Pe fațada nordică a casei este montată o placă de marmură cu următorul text: „ÎN ACEASTĂ CASĂ RECLĂDITĂ ÎN ANUL 1957 PRIN MUNCA LOCUITORILOR DIN PRISLOP-NĂSĂUD, A TRĂIT ÎN MIJLOCUL EROILOR SĂI DIN ROMANUL ION, MARELE SCRIITOR LIVIU REBREANU”. Sunt expuse biroul de lucru
Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” () [Corola-website/Science/331321_a_332650]
-
etaj se face prin foișorul deschis, situat pe fațada sudică, de aici se intră într-o cameră prelungă ce separă cele două apartamente inegale, cel al domnitorului, de dimensiuni mai mari în stânga și cel al doamnei în dreapta, în partea central nordică a etajului se află loggia, iar în mijlocul acestuia se află o cameră de formă pătrată, așa numită a chelarului, după cum ne relatează Paul de Alep, secretarul domnitorului, unde erau ținute lucrurile de valoare în lipsa stăpânilor casei. Încăperile de la etaj au
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
de altfel depășește limitele sale, devreme ce era vorbit în Dobrogea de Nord de-a lungul Dunării, și în Transilvania de Nord-Est. Pe teritoriul Moldovei istorice există (sau existau) mai multe graiuri moldovenești, aparținând arealului lingvistic al "subdialectului de tip nordic" sau "moldovenesc", cuprinzând o serie de particularități dialectale care reprezintă principala trăsătură comună a moldovenilor, ele fiind utilizate, mai mult sau mai puțin frecvent, pe întreg spațiul moldovenesc și chiar dincolo de el, în Transnistria, zone din nordul Munteniei, Delta Dunării
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
comună cu cele din nordul Moldovei istorice și se caracterizează prin păstrarea la toate nivelele a multor elemente vechi la toate compartimentele limbii, dar și prin dezvoltarea unor particularități specifice. Există deasemeni o împărțire a graiului Moldovenesc într-un areal nordic și unul sudic, graiul moldovenesc tipic fiind reprezentat în zonele centrală și de nord ale Moldovei. Despre Transnistria - zonă aflată înafara arealului istoric moldovenesc, dar unde se află vorbitori de limbă română, există opinia (cf. M. V. Serghievskii), contestată, a unei
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
cu ierarhia angelică. Interior este compus dintr-o singură navă cu cinci travee, o absidă cu cinci laturi și două oratorii laterale. Oratoriul sudic, rezervat reginei, poartă stema lui Isabeau de Bavaria, soția lui Carol al VI-lea, iar cel nordic, rezervat regelui, poartă stema Ioanei de Bourbon. Spre nord se află o ușă decorată cu Încoronarea Fecioarei, care conduce la sacristia. Aceasta ține și loc de tezaur, destinat pentru păstrarea relicvelor. Bolta navei poartă literele „H” și „K”, inițialele lui
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
și puțin experimentate și o lipsa unor structuri puternice de sprijin (artilerie, gerniu etc.). aceasta a permist germanilor din Punga Colmar să reziste atacurilor franceze din 15-22 decembrie 1944. Pe 31 decembrie 1944, germanii au lansat "Unternehmen Nordwind" (Opearațiunea „Vântul Nordic”), printre ale cărei obiective se afla recucerirea orașului Strasbourg. Militarii germani ai Diviziei a 198-a de infanteriei și a Brigăzii 106 Panzer au atacat spre nord din Punga Colmar în perioada 7-13 ianuarie. În ciuda pierderilor suferite în timpul luptelor, francezii
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Riedwihr a fost cucerit de americani pe 26 ianuarie, iar Holtzwihr o zi mai târziu. Infanteria americană și-a continuat atacul spre sud, atingând malurile Canalului Colmar pe 29 ianuarie. Cucerirea comunei Jebsheim () a fost necesară pentru asigurarea siguranței flancului nordic al Diviziei a 3-a. Cucerirea Jebsheimului a fost ordonată de către generalul O'Daniel Regimentului 254 (din cadrul Diviziei a 63-a), care și-a desfășurat atacul fiind sprijinită de Divizia I franceză pe flancul nordic. Jebsheim a fost apărat în
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
necesară pentru asigurarea siguranței flancului nordic al Diviziei a 3-a. Cucerirea Jebsheimului a fost ordonată de către generalul O'Daniel Regimentului 254 (din cadrul Diviziei a 63-a), care și-a desfășurat atacul fiind sprijinită de Divizia I franceză pe flancul nordic. Jebsheim a fost apărat în perioada 26-29 ianuarie de Regimentul al 136-lea de infaterie montană germană. În cele din urmă, pe 29 ianuarie, forțele aliate (Regimentul 254 american, blindate din cadrul Diviziei a 5-a franceză și un batalion al
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), ciuful pitic ("Otus scops"), grangur ("Oriolus oriolus"), viespar ("Pernis apivorus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros)", pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice-fluierătoare ("Phylloscopus trochilus"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), aușel nordic ("Regulus regulus"), aușel sprâncenat ("Regulus ignicapillus"), turturică ("Streptopelia turtur"), mărăcinar negru (Saxicola torquata), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvie mică ("Sylvia curruca"), lăcustar ("Sturnus roseus"), mierlă ("Turdus merula"), sturz
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
redus la o zonă geografică care, a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală a fost atribuită Imperiului Rus. În prezent, cea mai mare parte a acestui areal corespunde teritoriului nord-estic al României moderne, restul - extremitatea nordică a "Moldovei Occidentale", aflându-se în componența statului Ucrainean. Atribuirea denumirii de "" spațiului istoric, localizat între Carpații Orientali și Prut a fost prezentă în literatura istorică românească sau cea demografică și antropologică încă din perioada interbelică, iar folosirea ei a
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
cea mai „moldovenească” din Moldova, iar Mihai Eminescu a afirmat că este cea mai veche și cea mai frumoasă parte a acesteia. Este de remarcat că procesul de dezorganizare al așezărilor umane inițiat odată cu pierderea de către statul român a jumătății nordice a Bucovinei în 1940, a făcut ca zona de influență a orașului Cernăuți - nucleul polarizator al întregii regiuni să fie mult redusă, iar sistemul urban din arealul sudic al regiunii să fie mult fragmentat. Includerea acestui areal împreună cu porțiuni semnificative
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
anume că oșenii sunt urmașii celților... Primul său contact cu Țara Oașului a fost în vremea studenției, când, pregătind o comunicare pentru Sesiunea Națională a Cercurilor Științiice Studențești, a avut posibilitatea să parcurgă manuscrise cu texte culese din acest ținut nordic, de o arhaicitate copleșitoare. Găsise într-un descântec din Racșa o expresie pietrificată („apă "leuroasă"”). Apoi a aflat că oșenii, maramureșenii și o parte dintre codreni numesc butoaiele, în care păstrează vinul și țuica, "tonuri;" în franceză „toneau”. Dicționarele îl
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
punct de vedere funcțional este o regiune anizotropa care se desfășoară alungit și care, prezintă centre de polarizare dispuse axial. Pentru arealul din care face parte, are rolul de axa de gravitație regională majoră din mai multe motive: Dacă partea nordică împarte aproape median Podișul Sucevei - fiind o subunitate a acestuia, în aval de confluenta cu Moldova porțiunea sudică include terminațiile estice ale Subcarpaților Moldovei și versanții vestici ai Podișului Bârladului - fiind o subunitate de rang superior a Podișului Moldovei, căreia
Culoarul Siretului () [Corola-website/Science/334311_a_335640]
-
7 m; T3, 10 - 20 m; T4, 35 - 40 m; T5, 50 - 60 m; T6, 130 - 140 m; T7, 160 - 170 m; T8, 200 - 210 m) sunt uniformizate datorită acumulărilor coluvio - proluviale (mai ales între Bacău și Adjud). În zona nordică - la nivelul Podișului Sucevei, climatul este mai răcoroas și mai umed. În zona sudică climatul - temperat-continental, este caracterizat de veri fierbinți și secetoase (excepție luna iunie), iar precipitațiile sunt în general în cantități moderate. Iarnă bate Crivatul, iar stratul de
Culoarul Siretului () [Corola-website/Science/334311_a_335640]
-
Mueang Songkhla () este districtul capitală ("Amphoe Mueang") al Provinciei Songkhla, în Thailanda de sud. Districtele vecine sunt amphoe-ul Chana, amphoe-ul Na Mom, amphoe-ul Hat Yai și amphoe-ul Singhanakhon al Provinciei Songkhla. La est este Golful Thailandei. In partea nordica a districtului este Lacul Songkhla. Numele Songkhla este actual corupția thailandeză al Singgora, numele său original însemnând 'orașul leilor' în limba malaeză. Acesta se referă la un munte în formă de leu în apropierea orașului Songkhla. Districtul este subdivizat în
Districtul Mueang Songkhla () [Corola-website/Science/334367_a_335696]
-
în nord și sud sunt limitați de văile râurilor Mureș și respectiv Olt, în est de munții Munții Gurghiu și Harghita, în nord-vest de Dealurile Bistriței și la vest de Podișul Transilvaniei. Nu există o unanimitate de păreri în privința limitei nordice a acestora (unele opinii indicând prelungirea acestora până la valea Someșului Mare sau doar până la Niraj) Succesiunea cuprinde dinspre lanțul montan spre Podișul Transilvaniei depresiuni submontane (Vălenii de Mureș, Gurghiu, Praid, Odorhei, Homoroadelor si Hoghiz), dealuri interne (Măgura Rez, Plopiș, Șiclodul
Subcarpații Transilvaniei () [Corola-website/Science/334405_a_335734]
-
o casă”"), devenind un fel de satelit al acestuia, iar călătorul este martorul unei eclipse de soare și apoi al unei eclipse de lună, făcând o serie de observații critice. În cele din urmă, aparatul de zbor aselenizează la polul nordic lunar, un loc luminat permanent de Soare. Aerosfredelul coboară pe marginea craterului unui vulcan și pornește să exploreze satelitul, după ce se obișnuiește cu aerul lunar și cu gravitația scăzută. El cade în interiorul craterului, unde Coco moare de sete. Cosmonautul pământean
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
condus la modificări ireversibile, deoarece au fost construite noi structuri, cum ar fi bastionul mare. Deasupra intrării în castel se află un balcon pe console de piatră, console ce se întâlnesc și la etajele turnurilor. Intrarea se face pe partea nordică pe un podeț care traversează șanțul ce înconjoară clădirea.
Castelul Kemény din Brâncovenești () [Corola-website/Science/334426_a_335755]
-
era un teren prea muntos pentru a permite o rută directă. Proiectele de rute pentru calea ferată din sud tindeau să meargă mult spre nord la capătul estic, ceea ce favoriza legăturile cu rețeaua feroviară din Nord și astfel favoriza porturile nordice. Cei din Sud considerau că, pentru a evita munții, o rută care să se termine în sud-est va trebui să treacă pe la sud prin ceea ce era la acea dată încă teritoriu mexican. Administrația președintelui Franklin Pierce, puternic influențată de secretarul
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
est la vest. Această vale era esențială pentru construcția unei căi ferate transcontinentale pe o rută sudică. John Bartlett din Rhode Island, negociatorul din partea Statelor Unite, a acceptat să permită Mexicului să păstreze Valea Mesilla (stabilind frontiera la 32° 22′ latitudine nordică, la nord de punctul revendicat de americani, 31° 52′, și punctul cel mai estic tot la nord de granița revendicată de mexicani, la 32° 15′) în schimbul renunțării din partea Mexicului la virajul spre nord al frontierei până la 110° longitudine vestică pentru
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Paso în mai 1881, aceasta finalizând a doua cale ferată transcontinentală în decembrie 1881. Porțiunea din Arizona s-a aflat la început predominant în teritoriul primit prin Achiziția Gadsden, dar partea vestică a fost în mare parte redirecționată pe malul nordic al râului Gila pentru a deservi orașul Phoenix. Porțiunea din New Mexico trece mai ales prin teritoriul ce fusese disputat între Mexic și Statele Unite după intrarea în vigoare a Tratatului de la Guadalupe Hidalgo, și înainte de Achiziția Gadsden. Compania feroviară Santa
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Mexico, reședința , se afla la nord de frontierele revendicate atât de Mexic, cât și de Statele Unite înaintea Achiziției Gadsden, deși linia compromisului Bartlett-Conde propus în 1851 l-ar fi lăsat în Mexic. Limitele a mare parte din nu urmează limita nordică a Achiziției Gadsden, dar șase comitate din Arizona au majoritatea populației în teritoriu achiziționat cu acea ocazie. Patru dintre acestea cuprind și zone de la nord de Achiziția Gadsden, dar ele au densități reduse ale populației, cu excepția nord-estului comitatului Pinal, incluzând
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
nord-estului comitatului Pinal, incluzând orașele Apache Junction și Florence. Comitatul Maricopase întinde și el către sud în zona Achiziției Gadsden, dar această zonă este și ea rarefiat populată. Tucson este cel mai mare oraș din teritoriul Achiziției Gadsden. Cel mai nordic punct al Achiziției Gadsden, și cel mai nordic punct al frontierei americano-mexicane din perioada 1848-53, se află aproximativ la în orașul Goodyear, Arizona, la circa 48 km sud-vest de Phoenix.
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]