9,387 matches
-
-i inima cu un drug de fier. Uciderea definitivă a Christinei cauzează moartea Sandei și a Siminei, în timp ce doamna Moscu se prăbușește definitiv în nebunie. Egor privește conacul ce arde și începe să fie chinuit de blestemul nostalgiei și singurătății. Nuvela este împărțită în 18 capitole numerotate cu cifre romane și fără titluri. Mircea Eliade începuse să scrie în vara anului 1936 un roman intitulat "Ștefania", care urma să fie ultima parte a trilogiei formate din "Întoarcerea din rai" (1934) și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
seama că nu dispune de un timp suficient pentru a-l rescrie și finaliza. În aceste condiții, a hotărât să scrie „un roman scurt, fără legătură cu „atmosfera” ciclului "Întoarcerea din Rai", iar, pe de altă parte, fără incidențe autobiografice”. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost scrisă de Mircea Eliade în toamna anului 1936 în doar două săptămâni. Scriitorul mărturisea în memoriile sale că era obsedat de multă vreme de drama persoanelor ce au murit tinere, fără a-și putea împlini aspirațiile
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
literari au scris recenzii favorabile, afirmând că atmosferă fantastică era mult mai autentică decât în scrierile românești apărute anterior, în ciuda faptului că lipseau elementele folclorice. Prietenii scriitorului (precum poetul Dan Botta și publicistul Mihail Polihroniade) și-au exprimat admirația față de nuvelă. Mihail Sebastian se declara intimidat de imaginația abundentă, de ritmurile bogate și de expresia febrilă a nuvelei, mărturisind: „E ceva așa de năvalnic în opera sa, încât simplul ei spectacol te face să simți limitele prea strânse ale propriului tău
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
apărute anterior, în ciuda faptului că lipseau elementele folclorice. Prietenii scriitorului (precum poetul Dan Botta și publicistul Mihail Polihroniade) și-au exprimat admirația față de nuvelă. Mihail Sebastian se declara intimidat de imaginația abundentă, de ritmurile bogate și de expresia febrilă a nuvelei, mărturisind: „E ceva așa de năvalnic în opera sa, încât simplul ei spectacol te face să simți limitele prea strânse ale propriului tău spirit”. Cartea a devenit curând ținta atacurilor jurnalistului N. Georgescu-Cocoș, redactorul revistei „Neamul Românesc” (fondată de Nicolae
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
izbucnit un scandal public prilejuit de tipărirea în presă a unui comunicat oficial scris de Constantin Kirițescu, director general în Ministerul Instrucției Publice, prin care Mircea Eliade era acuzat că ar fi autorul anumitor scrieri „pornografice”; acuzația se referea la nuvela „Domnișoara Christina”. Potrivit scriitorului, Ministerul urmărea prin acel comunicat să obțină o solicitare publică pentru excluderea lui Eliade din învățământul universitar. Mircea Eliade a dat în judecată Ministerul Instrucției Publice pentru calomnie, cerând o despăgubire simbolică de un leu. Sute
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
decret-lege care suspenda din oficiu toate procesele intentate ministerului în ultimii ani. Chiar dacă a dovedit că acuzațiile la adresa scrierii sale au fost nefondate, autorul a fost influențat în mod negativ de tot acest scandal și a ajuns să creadă că nuvela sa este lipsită de valoare. Într-o însemnare din 26 ianuarie 1943, Mircea Eliade își exprima speranța că publicul și opinia critică vor redescoperi mai târziu valoarea nuvelei: „Recitesc, pentru o nouă ediție, Domnișoara Christina. Sunt surprins de valoarea ei
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
mod negativ de tot acest scandal și a ajuns să creadă că nuvela sa este lipsită de valoare. Într-o însemnare din 26 ianuarie 1943, Mircea Eliade își exprima speranța că publicul și opinia critică vor redescoperi mai târziu valoarea nuvelei: „Recitesc, pentru o nouă ediție, Domnișoara Christina. Sunt surprins de valoarea ei. Cartea aceasta, pe care n-o mai răsfoisem din 1936, când am scris-o și am publicat-o, mi se părea ratată, sugestionat și eu de corul criticilor
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
fie analizată în mod obiectiv și revalorizată. Volumul a fost reeditat în anul 1943 de Editura Contemporană din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, reintrând astfel în circuitul public. O nouă recitire a „Domnișoarei Christina” după încă douăzeci de ani i-
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
morților. Prezența domnișoarei Christina în lumea viilor este reală, atestată de dovezi indubitabile (parfumul de violete, o mănușă pierdută ce se transformă în scrum la atingere). Cele două tabere se asediază reciproc, declanșând o strategie a teroarei. Personajul titular al nuvelei a rămas captiv între cele două lumi, reîntorcându-se periodic în locurile unde copilărise și unde nu apucase să-și trăiască tinerețea. Postexistența sa fantomatică nu putea fi prelungită decât cu sângele animalelor de la conac și din sat; irupțiile fantasticului
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de experiență, substituind conceptului de originalitate (tipic romantismului) pe cel de autenticitate. Acțiunea romanelor și a nuvelelor este inspirată într-o măsură mai mare sau mai mică de experiența trăită de autor. Scriitorul considera că proza trebuie să cuprindă o „experiență” trăită de autor și să prezinte cu autenticitate etapele de evoluție a eului. „Orice se întâmplă
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
simțindu-se lipsit de vlagă după înfruntarea verbală din grajdul părăsit și devenind victima sadismului și erotomaniei bruște ale fetiței în scena înfruntării din pivniță. Profesorul Sorin Alexandrescu compara dubla personalitate a Siminei cu cea a celor doi copii din nuvela „The Turn of the Screw” (1898) a lui Henry James. Cea de-a treia întâlnire a Christinei cu Egor (prezentată în capitolele XIV și XV) urma să realizeze o unificare totală a celor două conștiințe. Christina nu mai este acum
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
înconjurător. Victoria eroului pare a fi o victorie à la Pirus. Egor este muritorul care a învins strigoiul, dar și-a pierdut propria șansă de a-și depăși condiția umană și de a pătrunde în Absolut. „Domnișoara Christina” este o nuvelă cu un filon fantastic îndepărtat extras din folclorul românesc și din poezia și proza eminesciană. Mircea Eliade a valorificat motive folclorice românești (strigoiul, ursita, ritualul magic, blestemul mistuitor, basmul povestit de Simina, descântecul băbesc din final), inspirându-se și din
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Eliade a valorificat motive folclorice românești (strigoiul, ursita, ritualul magic, blestemul mistuitor, basmul povestit de Simina, descântecul băbesc din final), inspirându-se și din creațiile eminesciene. Autorul introduce citate din poeziile „Luceafărul” și „Strigoii” de Mihai Eminescu, dar și din nuvela „Sărmanul Dionis”. Tentația de a depăși propria condiție existențială este o notă romantică comună atât nuvelei lui Eliade, cât și în textelor eminesciene citate mai sus. „Domnișoara Christina” reia tema dragostei imposibile a două personaje din lumi diferite din poemul
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
descântecul băbesc din final), inspirându-se și din creațiile eminesciene. Autorul introduce citate din poeziile „Luceafărul” și „Strigoii” de Mihai Eminescu, dar și din nuvela „Sărmanul Dionis”. Tentația de a depăși propria condiție existențială este o notă romantică comună atât nuvelei lui Eliade, cât și în textelor eminesciene citate mai sus. „Domnișoara Christina” reia tema dragostei imposibile a două personaje din lumi diferite din poemul „Luceafărul”, inversând însă rolurile feminine și masculine. Egor, ca și fata de împărat din poemul eminescian
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
prin ingenuitatea criminală în romanul "Isabel și apele diavolului" (1930), dovedind o cunoaștere a lumii copilăriei și a pubertății. „Farmecul confuz” și „grația odioasă” a Siminei creează cititorilor amintiri complexe și sentimente de neliniște, contribuind la cristalizarea valorii literare a nuvelei. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
benign, păstrându-și puritatea lirică și fiind lipsite de tragism și grotesc. Fantasticul său nu tulbură și nu dezechilibrează ființa. Din acest motiv, se poate spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Nuvela „Domnișoara Christina” este singulară în ansamblul operei lui Mircea Eliade, având o oarecare nuanță demonică (strigoi, fetițe posedate, tineri care trăiesc neputincioși sentimentul morții) introdusă probabil sub presiunea subiectului referitor la contactul posibil între strigoi și oamenii vii. Criticul Șerban
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
considera că autorul exploatează teme fantastice din folclorul universal „cu luciditate, dar și cu o dexteritate însușită din lecturile englezești”, în timp ce eseistul Ioan Petru Culianu afirma că narațiunea lui Eliade face apel la toate rețetele demonologice ale folclorului românesc. Valoarea nuvelei se datorează, în opinia scriitorului Mihail Sebastian, extraordinarei sale puteri de imaginație și de emoție, temei îndrăznețe, întrebărilor stranii pe care le ridică și mai ales fuziunii directe dintre fantastic și real. „Nu sunt două planuri care alunecă, fără să
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
lumea ei de vis o mână către viață. Nu e o halucinație, nu e un caz de isterie, nu este o nălucă ce va pieri o dată cu deșteptarea din somn. Realitatea ei este certă, prezentă, plastică”. Profesorul Sorin Alexandrescu afirma că nuvela are o compoziție impecabilă, fiind lipsită de ambiguitatea finală din celelalte povestiri fantastice. Criticul Nicolae Manolescu asemăna fantasticul psihologic din "Domnișoara Christina" (1936) cu cel din nuvelele "Le Horla" a lui Guy de Maupassant și "The Turn of the Screw
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
din somn. Realitatea ei este certă, prezentă, plastică”. Profesorul Sorin Alexandrescu afirma că nuvela are o compoziție impecabilă, fiind lipsită de ambiguitatea finală din celelalte povestiri fantastice. Criticul Nicolae Manolescu asemăna fantasticul psihologic din "Domnișoara Christina" (1936) cu cel din nuvelele "Le Horla" a lui Guy de Maupassant și "The Turn of the Screw" a lui Henry James, „dar mereu un ton prea sus”. O opinie diferită a formulat criticul George Călinescu. Analizând scrierile autorilor din noua generație, el considera că
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
trăiește cât mai intens și pune mai multe probleme sub forma „trăirilor”. Această atitudine se reflectă în interesul pentru experimentalismul exotic și ezoteric, ca și pentru sexualitate. Criticul suspectează literatura fantastică a lui Eliade de lipsă de profunzime; el reduce nuvela „Domnișoara Christina” doar la aspectul său trăirist, afirmând că „autorul urmărește experiențele sexuale cu femeile-vampir și-și expimă dorinți de împerechere teribile: cu o moartă, cu un copil și cu o bolnavă”. În aceeași notă, criticul Dumitru Murărașu considera că
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
doar la aspectul său trăirist, afirmând că „autorul urmărește experiențele sexuale cu femeile-vampir și-și expimă dorinți de împerechere teribile: cu o moartă, cu un copil și cu o bolnavă”. În aceeași notă, criticul Dumitru Murărașu considera că în această nuvelă autorul „exploatează sensaționalul lipsit de adâncime literară”, abătându-se de la calea urmată în "Maitreyi" și cantonându-se într-un „intelectualism pretențios”. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Mademoiselle Christina”, L'Herne, coll. „Les Livres noirs
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
o moartă, cu un copil și cu o bolnavă”. În aceeași notă, criticul Dumitru Murărașu considera că în această nuvelă autorul „exploatează sensaționalul lipsit de adâncime literară”, abătându-se de la calea urmată în "Maitreyi" și cantonându-se într-un „intelectualism pretențios”. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Mademoiselle Christina”, L'Herne, coll. „Les Livres noirs”, Paris, 1978, cu o introducere în franceză de Mircea Eliade; traducere de Claude B. Levenson, reeditată în 1979, 1989, 1990 și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Haruya Sumiya), bulgară („Госпожица Кристина”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev) și portugheză („Senhorita Christina”, Tordesilhas Livros, Săo Paulo, 2012; traducere de Fernando Klabin). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Nuvela „Domnișoara Christina” a constituit o sursă de inspirație pentru alte creații artistice, care au încercat să capteze sensurile dramatice, lirice sau plastice ale operei literare. Textul lui Eliade a inspirat două opere muzicale: "Domnișoara Christina" a lui Șerban Nichifor și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
un mod poetic mitul prelungirii existenței dincolo de moarte. Filmul, ce urma să fie o coproducție franco-elvețiană (Milos-film / Freddy Landry, Meudon - Les Verrières, Elveția), nu a mai fost realizat. Scenariul lui Radu Gabrea se află astăzi la Biblioteca Universității din Chicago. Nuvela a fost ecranizată în anul 1992 de către regizorul Viorel Sergovici, după un scenariu scris de regizor în colaborare cu Adriana Rogovschi și Florica Gheorghescu, într-un film de televiziune omonim cu o durată de 109 minute. Rolurile principale au fost
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
competență și incapacitatea regizorului de a reflecta conotațiile filozofice și metafizice ale poveștii, precum și interpretările plate și artificiale ale actorilor (în special Tudor Istodor și Maia Morgenstern). În afara acestor două filme, au mai existat și alte încercări de ecranizare a nuvelei. Presa românească consemna în anul 2006 că regizorul francez de origine chiliană Raoul Ruiz intenționa să realizeze un film după „Domnișoara Christina”, împreună cu producătorul Atlantis Film. Proiectul nu a mai fost realizat, cineastul nereușind să obțină finanțare din partea CNC la
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]