8,467 matches
-
localitatea Câmpenești, la nord localitățile Pădureni (Făgădauă) și Măcicașu, la vest localitatea Borșa și la est Fânațele Clujului. În trecut, satul era locuit în marea majoritate de români, fiind înconjurat de păduri și dealuri înalte. Prin mijlocul satului trece un pârâu numit Pârâul Feiurdenilor, ce se varsă în Someșul Mic la Apahida. În timpul stăpânirii maghiare localitatea Feiurdeni se numea Fejérd, iar românii îi ziceau Feiurd. După unirea Transilvaniei cu România în 1918, numele a fost schimbat în Feiurdeni. Trebuie spus faptul
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
la nord localitățile Pădureni (Făgădauă) și Măcicașu, la vest localitatea Borșa și la est Fânațele Clujului. În trecut, satul era locuit în marea majoritate de români, fiind înconjurat de păduri și dealuri înalte. Prin mijlocul satului trece un pârâu numit Pârâul Feiurdenilor, ce se varsă în Someșul Mic la Apahida. În timpul stăpânirii maghiare localitatea Feiurdeni se numea Fejérd, iar românii îi ziceau Feiurd. După unirea Transilvaniei cu România în 1918, numele a fost schimbat în Feiurdeni. Trebuie spus faptul că nici
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
pare că muzica a existat dintotdeauna în genele familiei Fernbach. Nu doar numele are o rezonanță muzicală, ușor barocă, conținând cuvântul deja emblematic - Bach, dar este și un nume foarte poetic, totodată, prin alipirea de cuvântul fern, semnificând în traducere „pârâu îndepărtat”. Îi place numele său, care învăluie într-o aură de mister (fern - îndepărtat, greu de ajuns și de pătruns), prospețimea, limpezimea și meandrele unui pîrâiaș de munte (bach), definind personalitatea omului și maestrului Ioan Fernbach, ce dezvăluie mereu noi
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
documentele menționează între anii 1528-1574 un schit de călugări, iar între 1620-1740 sau 1630-1745 este menționat un schit de maici și acesta cu multe întreruperi. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, pe malul râului Râșca și al pârâului Bogdăneasa a fost construită o biserică de lemn. Prima sa atestare datează din anul 1779. Din cauză că a fost afectată de desele alunecări de teren, în perioada 1803-1805 biserica a fost demontată și strămutată mai la vest, în interiorul cimitirului sătesc. După ce
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
de localnici "Fântâna Satului". La izvor, în verile secetoase, este doar un firicel de apă, dar în cursul său, preia mai multe pârâiașe. Străbate satul pe lângă "Goliman" și prin "Lunci", iar aproape de extremitatea estică a satului, primește ca afluent principal, "Pârâul Citera". Până la punctul de întâlnire cu "Pârâul Citera", sătenii îl denumesc simplu "Părău". De aici și până la vărsare, în Râul Almaș, este denumit altfel "Valea Galpâii".
Râul Gălpâia () [Corola-website/Science/328160_a_329489]
-
verile secetoase, este doar un firicel de apă, dar în cursul său, preia mai multe pârâiașe. Străbate satul pe lângă "Goliman" și prin "Lunci", iar aproape de extremitatea estică a satului, primește ca afluent principal, "Pârâul Citera". Până la punctul de întâlnire cu "Pârâul Citera", sătenii îl denumesc simplu "Părău". De aici și până la vărsare, în Râul Almaș, este denumit altfel "Valea Galpâii".
Râul Gălpâia () [Corola-website/Science/328160_a_329489]
-
geologic și peisagistic) situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei Vrâncioaia. Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în partea estică a Carpaților de Curbură în centrul Depresiunii Vrancei, ocupând bazinul hidrografic al văii "Zmeului" ("pârâul Algheanu") în partea nord vestică a județului Vrancea și cea vestică a satului Poiana, lângă drumul județean (205L) care leagă localitatea Vrâncioaia de Năruja. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului
Rezervația Algheanu () [Corola-website/Science/328202_a_329531]
-
205L) care leagă localitatea Vrâncioaia de Năruja. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") este o suprafață străbătută de apele pârâului Algheanu, cu lapiezuri (microforme reliefale formate în urma acțiunii apei) săpate în roci friabile și în depozite salifere și reprezintă o zonă de un deosebit interes geologic și peisagistic din Vrancea.
Rezervația Algheanu () [Corola-website/Science/328202_a_329531]
-
localnicilor, tocmai din această cauză este un fenomen unic prea puțin cunoscut în România. Rezervația naturală Piramidele de pământ din Valea Stăncioiului a fost declarată arie protejată în anul 2000. Cunoscute și ca Râpa Ciurii,”șiroirile” se află pe valea pârâului Stăncioi. Pe o suprafață de 12 ha, se întinde o serie de piramide de pământ, formate în urma eroziunii diferențiate în conglomerate slab cristalizate și a apelor de șiroire rezultate din ploi și din topirea zăpezilor. Sub forma unor turnulețe de
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]
-
către Fedeleșoiu, vă abateți la dreapta, iar înainte cu câteva sute de metri de Malu Alb există un mic indicator cu ,Valea Stăncioiului”. Urmați firul apei și în maxim o jumătate de oră, ați ajuns. Prin pădure, de-a lungul pârâului Stăncioiu, doar o potecă puțin umblată face drumul mai ușor. Efortul celor care se încumetă să îl parcurgă este însă răsplătit cu prisosință. Pe malul pârăului, apele de la ploi și zăpezi au săpat în depozitele de conglomerate, formând niște structuri
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]
-
Bucegi. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o mlaștină oligotrofa aflată în lunca stânga a pârâului Scândurarilor (afluent de stânga al râului Ialomița), ce adăpostește o mare varietate floristica de mușchi și ierburi, specifică turbăriilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii floristice (arbori, arbuști, ierburi) rare, enumerate în anexa I-a a "Directivei
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
Breaza, student), Hașu Andrei (elev), Cîlțea Cornel (din Șonea), Cornea Marcel (student, din Sinea), Novac Gelu (din Făgăraș), Hașu Gheorghe (țăran), Malgan Mihai (student), Ramba Gheorghe (din Voivodeni), Moldovan Dumitru-Bambu (țăran, din Lisa), Moldovan Vasile, Bărcuț Ion (țăran, din Felmer), Pârâu Toma, zis Porîmbu, care refuzase să se mai întoarcă la armată, și încă mulți alții. Ei trec la instituirea de depozite de arme și alimente în munți, identificarea gazdelor de sprijin și ajutorare cu alimente în caz de retragere în
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
comuna Veneția), Partenie Comșa (plutonier în Armată). Serviciile medicale au fost inițial oferite de către doctorul Ion Halmaghi (comuna Comana), dar numărul persoanelor care au acordat asistență medicală a crescut în timp. Gazdele lor au fost din comunele Râușor, Ileni, Mândra, Pârâu, Iași. Viața în munte După ce au renunțat să mai doarmă în corturi, membrii Grupului Carpatin Făgărășan au stat in stâne, cabane de vânătoare izolate, peșteri și de multe ori la gazdele din sate (în fânare, grajduri, șure de paie). Alimentele
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Grajduri. Aria naturală se află în Podișul Moldovei, în partea sudică a județului Iași, pe malurile pârâului Cocoarei (afluent al râului Rebricea) în pădurea Boroșești, în teritoriul vestic al satului Poiana cu Cetate. Rezervația naturală cu o suprafață de 9,50 hectare a fost declarată arie protejată naturală prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]
-
autoperfecționare continuă. Pe de altă parte, tot aici ei sunt excelenți păstrători ai muzicilor bătrânești și în același timp agenți ai unor înnoiri care conduc câteodată la dizolvarea specificității locale. Așa se explică de ce lăutarii din Godinești (mai precis satul Pârâu de Pripor) sunt bine reprezentați. Ceilalți, care nu sunt de altfel mai prejos, provin din localități în care au existat cândva nuclee lăutărești relativ puternice: Târgu Cărbunești, Tismana, Runcu, Bălești, Motru, Târgu Logrești și Brădiceni. Lăutarii satelor gorjene satisfăceau nevoia
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
ei, Florin Iordan, Mirela Radu și Costin Moisil de la Muzeul Țăranului Român. Înregistrările albumelor au fost realizate de către Școala Populară de Artă din Târgu Jiu, de către cercetătorii de la Muzeului Țăranului Român din București și de la Institutul de Folclor din Geneva. Pârâu de Pripor este un sat în care majoritatea locuitorilor sunt muzicanți profesioniști. E locuit de câteva clanuri familiale: Argint, Călău, Enoiu, Muscurici, Pobirci, Rap, Zlătaru. Muzicanții schimbă uneori un instrument cu altul, după împrejurări: la masa mare a nunților spre
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
în detrimentul celorlalte), de prietenii și dușmănii (legate deseori de împărțirea banilor proveniți din bacșișuri), de disponibilități și indisponibilități de cooperare. Dimpreună, toate acestea creează un climat de emulație benefic pentru profesionalismul muzicanților săi. Un sat de lăutari - așa cum este și Pârâu de Pripor - este întotdeauna și oriunde în România locul în care îi poți întâlni pe cei mai buni muzicieni populari din regiune; și locul în care muzica se înnoiește cel mai radical, dar în același timp își conservă, cu surprinzătoare
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
mai mare rezervă de piatră naturală aflată în exploatare din România. În zonele de dezvoltare a marmurelor, relieful este accidentat cu pereți abrupți și cu văi adânci. Locul din care se exploatează marmura este străbătut în partea sa centrală de Pârâul cu Raci, iar în partea de vest de Pârâul Padeșului, care unindu-se formează Râul Rușchița. Între anii 1884-1960, exploatarea marmurei de la Rușchița s-a făcut într-o carieră în formă de clopot răsturnat, astfel formându-se "Cariera Gropan" care
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
din România. În zonele de dezvoltare a marmurelor, relieful este accidentat cu pereți abrupți și cu văi adânci. Locul din care se exploatează marmura este străbătut în partea sa centrală de Pârâul cu Raci, iar în partea de vest de Pârâul Padeșului, care unindu-se formează Râul Rușchița. Între anii 1884-1960, exploatarea marmurei de la Rușchița s-a făcut într-o carieră în formă de clopot răsturnat, astfel formându-se "Cariera Gropan" care a atins adâncimea de 130 metri. În anul 1960
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
, comuna Milaș, județul Bistrița-Năsăud datează de la începutul secolului XIX . Lăcașul de cult are hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” și figurează pe lista monumentelor istorice, . Satul Comlod este așezat de o parte și de cealaltă a pârâului Comlod, de la care vine și numele satului. Primele date concrete care atestă existența satului datează din anul 1150. Documentar, însă, satul este amintit cu numele pentru prima dată într-un document în anul 1315 . Și în acest sat se spune
Biserica de lemn din Comlod () [Corola-website/Science/327191_a_328520]
-
mitică. Vorbirea lui își pierde specificul omenesc: "„sunetele pe care le scotea își pierduseră intensitatea și precizia lor omenească, începând să semene cu exploziile infrasonice, cu șuierul, șoaptele și gemetele familiare în lumea naturală; acum părea un susur îndepărtat de pârâu, acum căderea unei cascade, acum vântul deasupra unui lan de grâu sau, vijelios, încovoind ramurile într-o altă pădure. Dacă era agitat, Cucoaneș vorbea aproape incomprehensibil. Teribile siflante, neverosimile palatale, asemenea unor pocnituri de monstruoase dopuri în pântecul unei umede
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
de "Duminica Tomii". Pietrele lui Solomon reprezintă o arie naturală în al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni geologice (abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, turnuri) , fenomene carstice de un deosebit interes peisagistic și turistic. Cheiul este trăbătut de un mic pârâu (Valea cu Apă ce formează mai multe cascade și un mic defileu) și un drum forestier ce leagă Șcheiul de stațiunea turistică Poiana Brașov. În abruptul drept din apropierea primei stânci ce străjuiește drumul (între Poiană și Brașov) forestier, se află
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
trimite o ambasadă însărcinată cu medierea. Dar ambasadorii violează neutralitatea intervenind cu armele împotriva galilor, care cer despăgubiri Romei. În fața refuzului său, galii se îndreaptă spre Roma. Armata romană se îndreaptă spre ei și ia poziție, în fața localității Veius, lângă pârâul Allia. Nu a avut loc nicio luptă. Înspăimântați de strigătele galilor și surprinși de impetuozitatea lor, trupele romane se împrăștie în dezordine și caută, în mare grabă, un adăpost în Roma sau în orașele învecinate. Restul soldaților prezenți la Roma
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
se afla aici la cea mai mică altitudine din Bucovina (600 m). În imediata vecinatate a Pietrei Pinului, s-au descoperirit rezerve de apă minerală termală slab sulfuroasă, oligo-minerală. Este situată la 1,5 km în aval de confluența cu pârâul Voroneț. Acesta cuprinde depozite sedimentare (argile sapropelice și gresii albe cuarțifere) formate în Oligocen în urma cu circa 30 de milioane de ani, aflate la nivelul unui afloriment situat pe un versant acoperit cu blocuri de stancă și grohotiș. Aici s-
Piatra Pinului și Piatra Șoimului () [Corola-website/Science/327231_a_328560]
-
Tot atunci s-au pus bazele sistemului de alimentare cu apă și canalizare în localitate. În prezent, compania Aquaserv S.A. din Târgu Mureș este operatorul licențiat din regiune, fiind câștigătorul unor proiecte ale Uniunii Europene. Pocloșul (în ) devine din unirea pârâurilor din Sânișor și Corunca. Străbătând orașul ajunge la Canalul Turbinei, apoi în râul Mureș. Denumirea română provine de la numele maghiar al pârâului, care este defapt un adjectiv și înseamnă "infectat". Termenul face conotație la fenomenele prezente și astăzi, când în
Geografia Târgu-Mureșului () [Corola-website/Science/327329_a_328658]