KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...333 334 335 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

pot răspunde la eventualele întrebări, o va face Nathaniel ! Face un semn spre ușă. V-ați cunoscut, nu ? — A, zic în clipa în care intră îmbrăcat în blugi rupți și părul în dezordine. Ăă... da. Bună din nou. E un pic ciudat să-l văd în dimineața asta, după toate dramele de aseară. În momentul în care privirile ni se întâlnesc, colțul gurii i se ridică într-un surâs. — Bună, zice. Cum merge ? — Foarte bine ! zic pe un ton lejer. Perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
deranjează e șuvița decolorată. Va trebui să fac ceva în legătură cu ea. Pornesc pe hol, dar dinspre dormitoriul soților Geiger nu se aude nici cel mai mic zgomot. Trec în liniște pe lângă ușa lor, simțindu-mă brusc stânjenită. O să fie un pic ciudat să mă aflu în casa lor tot weekendul, fără să am nimic de făcut. Mai bine ies la plimbare mai încolo. Ca să nu le stau în drum. În bucătăria strălucind de curățenie ca întotdeauna e liniște, dar încep să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
secțiunile de duminică, îmi întind brațele cu un căscat uriaș și mă uit la ceas. Nu-mi vine să cred. E abia opt fără patru minute. Ce-o fi cu mine ? Parcă zisesem c-o să-mi iau micul dejun fără pic de grabă. Trebuia să-mi ia toată dimineața. Și nu să termin totul în fix douăzeci de minute. OK... nu contează. N-are rost să mă stresez din atâta lucru. O să găsesc eu altă metodă de a mă relaxa. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Nici măcar nu știu cum am ajuns la conversația asta. — Poate că ar trebui să plecăm, zic cu un aer demn. Îmi iau geanta, îmi mai arunc o ultimă privire de control în oglindă și apăs pe clanță. OK. Poate că aduc un pic cu un bursuc. Aerul văratic a început deja să se încălzească și îl inspir recunoscătoare, în timp ce pășim pe aleea de pietriș. Simt un miros plăcut floral, pe care am sentimentul că-l recunosc... — Caprifoi și iasomie ! exclam subit. Am ulei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
un scâncet sugrumat și-mi feresc grăbită privirea, și inima îmi bubuie nebunește. Bravo. Bravo, ce să zic. L-am văzut o clipă la bustul gol și m-am îndrăgostit pe loc de el. Pe bune, credeam că sunt un pic mai profundă decât atât. TREISPREZECE N-are iubită. Am reușit să scot informația asta de la Trish aseară, sub pretextul că o întreb despre vecini. Se pare că a existat o fată din Gloucester, dar povestea s-ar fi terminat acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ca într-un flash, viața mea la Carter Spink. Cum, în unele săptămâni, locuiam practic la serviciu. Cum luam munți de dosare acasă cu mine. Cum răspundeam la orice oră la email-uri. Da, poate că m-am simțit un pic prinsă în capcană. Dar acum sunt bine. Îmi scutur părul. Sunt gata să merg mai departe... și să încep o nouă relație... sau ceva mai puțin pretențios... orice... Chiar și o aventură de o noapte. Mă uit la el, făcând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să le mai printăm o dată. — Știți ceva, dacă le mai printați o dată, aș vrea să-mi dați două copii, dacă n-aveți nimic împotrivă. Eddie își drege glasul. Cred că o să le dau și avocatului meu să se uite un pic peste ele. Așa, pentru orice eventualitate. Indivizii se uită unii la alții. Îi văd cum dau din colț în colț, consternați. — Sigur că da, spune tipul cu cravată mov după o pauză îndelungată. Nici o problemă. Ha. Ceva îmi spune că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
împrumut ceva de la mine. Dar nu mă deranjează să nu fie epatant, încep, cu un fior de alarmă, dar Trish a dispărut deja pe scări. Câteva clipe mai târziu reapare cu o cutie de bijuterii. — Poftim. Ai nevoie de un pic de glanț. Îmi dă o agrafă cu strasuri, în formă de căluț de mare. O am de la Monte Carlo. — Ăă... drăguț ! spun, privind agrafa înspăimântată. Înainte să o pot opri, îmi dă părul într-o parte și-mi prinde agrafa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îmi curge sudoarea. Și zbuciumul din sufletul meu nu face decât să se întețească. Cum de au îndrăznit să mă șteargă cu totul ? Am fost un avocat bun. Am fost un avocat al naibii de bun. — Nu vrei să te odihnești un pic ? Iris vine la mine și mă atinge pe umăr. E destul de greu, când nu ești obișnuit. Ce rost are ? Cuvintele îmi scapă fără să vreau. Serios, ce rost are ? Să faci pâine. O faci și pe urmă o mănânci. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
lacrimă, pe care o șterg nervoasă. N-am de gând să plâng în fața lui Iris. Nu știu cine sunt. Expir, puțin mai calmă. Sau care este țelul meu... sau încotro mă duc în viață. Nu mai știu nimic. Mă simt brusc fără pic de vlagă și mă așez pe iarba uscată. Câte clipe mai târziu, Iris vine și se ghemuiește lângă mine. — Nu are nici o importanță, spune cu blândețe. Nu trebuie să te dai de ceasul morții fiindcă nu știi toate răspunsurile. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pești. — Ești bine ? spune, văzându-mi lacrimile. — Da. A fost o zi ciudată, atâta tot, spun, ștergându-mi-le stânjenită. Nu-mi prea stă în fire să mă emoționez atâta la vederea unei... pâini. — Mama zice că ai fost un pic supărată. Ridică din sprânceană. De la prea mult frământat ? — De la dospit. Zâmbesc strâmb. De la așteptat. Niciodată n-am fost bună la așteptat. — Îhâm. Privirea mea îi întâlnește ochii albaștri și gravi. Pentru nimic. Nu știu cum, mă trezesc că mă apropii tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Sunt foarte expeditivă. Cam atâta îmi ia, vreo șase minute. Câteva momente, e liniște. Pe chipul lui Nathaniel citesc stupefacția. Cumva, nu pare chiar atât de impresionat pe cât credeam că o să fie. — Păi... pe-aici pe la noi o luăm un pic mai încet, zice în cele din urmă. Am înțeles, spun, făcând eforturi să nu par dezamăgită. Ce vrea să spună ? Că are vreo problemă sau ceva de genul ăsta ? Ăă... păi... sunt sigură... bâigui confuză. N-ar fi trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu grijă niște sfoară și fac și eu ce face el. Frunzele și petalele catifelate mă gâdâlă, umplând aerul cu un miros dulce incredibil. — Cum e ? — Hai să vedem. Vine lângă mine și se uită. Îhâm. Dar merge chiar un pic mai strâns. Mâna lui mă atinge în treacăt în clipa în care se întoarce. Să te văd la următoarea. Mă furnică mâna la atingerea lui. Oare a fost un gest intenționat ? Tulburată, leg următoarea plantă, înnodând mai strâns ca înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vântului ; la sticlele de șampanie; la chipurile zâmbitoare ale tuturor. Nu pot să spun nimic. Va trebui să le cânt în strună. Păi, ce să zic... vă mulțumesc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi pare rău că te-am repezit un pic mai devreme, spune Trish veselă, luând o altă înghițitură. Ne chinuiam cu baloanele astea. Deja spărsesem o parte dintre ele. Îi aruncă o privire de reproș lui Eddie. — Ai încercat vreodată să bagi niște baloane cu heliu într-un portbagaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
icter că a fost deranjat. Arăt atât de palidă.Atât de serioasă. Și mă tot întreb... oare chiar vreau să le dau tot timpul meu ? Melissa arată cu degetul pe broșură. Oamenii ăștia muncesc până noaptea târziu ! N-au nici un pic de viață socială ! Chipul meu e chiar în raza vederii lor. Aștept ca vreunul dintre ei să se încrunte recunoscându-mă, să zică „Ia stai așa...” Însă nici unul nu o face. Melissa melițează în continuare, arătând spre broșură. Eddie încuviințează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
birou din firmă. Ar fi fost cât se poate de ușor să-mi fie strecurat acel memo printre hârtii. Să pară că s-a aflat acolo de săptămâni de zile. Am respirația din ce în ce mai precipitată, până când simt că mai am un pic și leșin. Am trăit două luni cu ideea că am greșit. M-a însoțit în fiecare dimineață când m-am trezit și în fiecare zi când m-am dus la culcare. Ca o durere surdă permanentă ; precum un cor care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să nu-i stau în cale ca să nu mă pot apăra. Ca să mă poată împroșca în voie cu noroi. Și eu care am avut încredere în el... Total și absolut. Ca o idioată, ca o idioată și-o tembelă fără pic de minte. Respir greu, cu efort, dureros. Toate îndoielile mele au dispărut. Arnold e băgat până la gât într-o țeapă de proporții. O știu. El mi-a înscenat toate astea. Mi-a pus memo-ul pe birou, știind că asta îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Nathaniel pare binedispus și-mi spune povești despre fiecare fermă și fiecare cârciumă pe lângă care trecem. Dar abia dacă sunt atentă la el. Mintea mea lucrează la greu. Nu știu ce să fac. Nici măcar nu pot intra în clădire. Nu am nici un pic de credibilitate. Și nici de putere. Și nu am la dispoziție decât trei zile. În clipa în care Arnold dispare în Bahamas, totul s-a sfârșit. — Am ajuns ! Nathaniel cotește pe o alee cu pietriș. Parchează lângă un zid scund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
prezent. — Îhm... Mă uit în jur cu o privire absentă. Da. Drăguț. Oare la ce ar trebui să mă uit ? — Samantha, ești OK ? Nathaniel îmi aruncă o privire curioasă. Pari cam stresată. — Sunt bine. Încerc să zâmbesc. Sunt doar un pic obosită. Deschid ușa ca să cobor și ca să scap de privirea lui. Închid ușa în urma mea, fac câțiva pași în față și mă uit în jur. Ne aflăm într-un soi de curte, scăldată în soarele asfințitului. În dreapta e o casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu glasul de travestit. — Vă pot ajuta cu ceva ? Melanie îmi zâmbește. Nu dă nici cel mai mic semn că m-ar cunoaște. Nu-mi vine să cred că poate fi atât de ușor. Sinceră să fiu, sunt chiar un pic jignită. Oare mă contopeam chiar așa de tare cu peisajul ? — Am venit pentru petrecere, murmur, cu capul în jos. Sunt chelneriță. De la Bertram’s Caterers, adaug pentru mai multă siguranță. — A, da. E la etajul paisprezece. Bate la computer. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
schimbi. Cum ai zis că te cheamă ? — Trish Geiger. — Așa, da. Îmi notează numele. Păi hai să mergem sus, Trish. O, Doamne. Am intrat. E limpede că am fost destinată unei vieți de infractoare ! Data viitoare am să ridic un pic miza. Să jefuiesc un cazino din Las Vegas sau așa ceva. Urc cu liftul de serviciu împreună cu Jan aproape în extaz, cu un ecuson de plastic pe care scrie TRISH GEIGER prins la rever. Acum nu trebuie decât să stau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nu de drept comercial. Cred că trebuie să plec. Îl întrerup și deschid ușa sălii de interviuri. Ne vedem mai târziu. Îmi mănânc sandvișurile și-mi beau apa minerală. O jumătate de oră, nu mă deranjează nimeni. Mă simt un pic ca și cum aș fi în carantină din cauza nu știu cărei boli fatale. Puteau măcar să-mi dea niște reviste. Tonele de reviste Heat și Hello cu care m-a asaltat nonstop Trish mi-au deschis treptat apetitul pentru bârfă. În cele din urmă, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spun.. Nimeni nu-mi acordă nici cea mai mică atenție. Toată lumea e cu ochii la Melissa. — Cum arăt ? Melissa își netezește părul spre spate, foarte conștientă de fiece gest. — Foarte bine, draga mea ! Trish se apleacă în față. Încă un pic de ruj... ca să fii și mai apetisantă... — E gata de interviu ? se aude un glas necunoscut de femeie dinspre ușă și toată lumea încremenește de emoție. — Aici ! Eddie deschide larg ușa, în pragul căreia se află o femeie brunetă la vârsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
chiar nu vezi cât de mult te-ai schimbat ? Nu mai tresari din orice. Nu mai ești încordată la culme. Îmi ridică brațul și-l lasă să cadă. Brațul ăsta ar fi stat rigid ! — OK, bine, m-am destins un pic! Îmi arunc mâinile în aer. Știu că m-am schimbat. M-am calmat și am învățat să gătesc și să torn bere de la draft... și m-am simțit de milioane. Dar a fost un fel de vacanță. Nu poate dura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sferturi, are espadrile și cozile împletite prinse în creștet. Când ajunge lângă mine se mulțumește să-mi măsoare câteva clipe din priviri cocul de la spate, costumul negru, pantofii cu toc. — Dumnezeule, spune într-un final. — Știu. Râd stângherită. Arăt un pic altfel. — Deci, Samantha. Privirea îi poposește blândă asupră-mi. Ți-ai găsit drumul. — Da. Înghit în sec. Da, mi l-am găsit. Ăsta e drumul cel mai bun pentru mine, Iris. Sunt avocată. Întotdeauna am fost. E o mare șansă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]