10,542 matches
-
sub forma interviurilor sau în aceea a memorialisticii, ca și în cea a publicisticii), promit să nu convină într-un spațiu intelectual "formatat" în spiritul maniheismului. Se adaugă acestei stări de fapt identitatea intelectual-politică a lui Marino, despre care am pomenit deja, aceea de "ideolog". Ceea ce aș numi "marginalitatea ideologului" într-o societate a etichetărilor și etichetelor lipsite de nuanțe se dovedește a fi, practic, un risc asumat, ceea ce, deloc întâmplător, îl determină pe cărturar să sublinieze că "(...) intelectualii ca noi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
al redactorilor. Avem de-a face probabil, în acest caz, așa cum remarca Lucian Valea, cu o preluare a unei "legende": revista Albatros apărănd ca una de frondă literară și nu numai. Revista este, de altminteri, amintită mai ales atunci când se pomenește numele lui Geo Dumitrescu. Moartea acestuia a devenit un trist prilej de a fi readus în actualitate. Constantin Ciopraga notează, rememorând activitatea lui Geo Dumitrescu, și faptul că acesta "în plin război (1941) edita revista Albatros, organ al grupării cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
an (la 21 februarie 1881) cu Bacovia. La rîndul său, profesorul Marin Cosmescu-Delasabar, care a scris un studiu monografic intitulat Ceva de neamul Budenilor moldoveni (Ed. „Grigore Tabacaru”, 2000), a știut aceste lucruri, însă pentru că n-a văzut „Arta”, nu pomenește de întîlnirea celor doi în pagina revistei ieșene. Egale ca mărime (trei strofe fiecare), poemele lor au fost așezate astfel: „Marguerite” (datat: „Munchen 1904”) în stînga, „Alean” (semnat: V. G. -Bacovia) în dreapta. Avantajat era primul, căci cititorii încep întotdeauna lectura
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să suplinească atrofia sentimentelor, dar rezultatele nu sînt dintre cele mai convingătoare. Particule poetice Fără îndoială, există o fascinație a colosalului și alta a miniaturalului, în artă și poezie. Cutare pictează sau cîntă muntele, oceanul, fluviile, iar cutare lucrurile microscopice, pomenind de moleculă și de atom. în literatura romînă, cuvîntul din urmă figurează mai întîi în Istoria ieroglifică, unde e definit astfel: „Lucrul carele într-alt chip sau parte nu să mai poate despărți, despica, tăia, netăiat”1). Lui Cantemir îi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îl definește astfel: „Pasăre cu capul și ceafa negre, spinare cenușie și pîntece alb-cenușiu”5). La începuturile literaturii romîne moderne, corbii devin personaje de fabulă, avînd ca defecte îngîmfarea (la Asachi), prostia și lăcomia (la Grigore Alexandrescu). Cel dintîi care pomenește de ei cu oroare, asociindu-i cu frigul și cu întunericul, e Alecsandri 6). La tînărul Eminescu, corbii sînt niște simple pete de culoare, fără prea mari efecte sufletești, întrun tablou cu fond luminos: „Și corbii croncănesc și zboară-n
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acest „departe” din versul „într un han, departe-”. „Departe” este față de casa sa. „Rar” evocă deci o evadare, o „rătăcire”, o escapadă: însă nu spre centru, ci spre margine. O fi fost „hanul cu cerdac” de la marginea tîrgului, de care pomenește Costache Radu, sau unul de pe la gară, asta n-am cum să știu. „Tu ai murit...” Una din greșelile ce se fac în legătură cu Bacovia e judecarea lui exclusiv după descrierile în care e înfățișat ca bolnav, la limita supraviețuirii și după
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
an universitar, cu examene pînă la începutul lui noiembrie. Doboș, care era tecucean, scrie mai departe: „Cu toată modestia ce mi-aș impune-o, chiar forțat, trebuie să spun, că în județul Tecuci, am fost poate cel dintîi care a pomenit numele acestui poet, ajutînd moralmente la desfășuarea sărbătorii de mai tîrziu, la care regret că nu am putut lua parte (din cauza „îndatoririlor profesiei de avocat”, precizează altundeva - n. m.)”.3) Și Bacovia, se poate zice, a ajutat „moralmente”. Dovadă că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Scorțeni, unde a funcționat ca stagiar și Ioan/Eugen Vasiliu, fratele mijlociu al poetului - n. m.), Dumitru Mareș, directorul Școlii de Meserii,3) Gheorghe Antohi, șeful Secției de jandarmi, avocatul Lunescu și membrii familiei Cernat. După obiceiul tradițional, s-au pomenit, la început, și răposații familiei. Discuțiile de după asta au fost urmărite de vulpoiul Siguranței, care de obicei era nelipsit de la asemenea festivități. Se împlinise la 30 iunie 1931 (corect: 8 iunie - n. m.) un an de la revenirea pe tron a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rău de moartea ta. Dar și eu sunt țintuit pe patul suferinței...” 2) Ca toate celelalte „divagări”, ea nu-i datată, dar sigur a fost făcută în ziua înmormîntării lui Camil Petrescu: sîmbătă 18 mai. Anterior, Bacovia n-a mai pomenit nicăieri altundeva de confratele său. Deși acesta scrisese cîndva despre el3), între ei n a existat o reală afinitate, cum a fost cea cu Cezar Petrescu. îi despărțeau nu numai 13 ani, ci și numeroase idei și atitudini. Moartea prematură
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
volumui Poezii 7) apoi știrea că Agatha, „soția regretatului poet G. Bacovia”, se va întîlni, în ultima săptămînă a lui decembrie, cu membrii cenaclului „N. Bălcescu” și cu colaboratorii la volumul Plaiurile Bistriței. în rest, numele poetului a mai fost pomenit doar în recenziile cîtorva din revistele care au scris despre moartea sa („Tînărul scriitor”, „Steaua”). Aș remarca totuși că formula „poetul băcăuan”, întîlnită în aceste modeste note, seamănă, chiar dacă vag, cu un început de revendicare. O consimțire vinovată Nu i-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o dimineață ce a urmat unei nopți de furtună interioară, spune îndemnîndu-se: „Astăzi e sărbătoare; apa rece cu care mă spăl mă trezește; un clopot greoi sună departe... Să ne gîndim la Dumnezeu!...7 Mai des decît la Dumnezeu Tatăl, pomenit numai de două ori în poezii (vezi „Veritas” și „După amiază caldă”)8), se gîndește la Iisus. Trei sînt imaginile acestuia în mintea sa: Iisus salvatorul moral, Iisus revoluționarul, Iisus al patimilor. Prima apare în „Imn”: „Crengi subțiri cu flori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
căreia a încercat să evadeze. Ce altceva e preferința lui pentru „margine” decît expresia încăpățînării de a nu ceda din libertățile primare? Versul „Corpul ce întreg mă doare”, din „Note de primăvară”, mă determină să mă întreb cîți dintre poeți pomenesc de corp în operele lor. în antume, Eminescu, sigur, n-o face. Corpul, invocat odinioară ca argument al suferinței extreme în Psalmi, e o descoperire a „senzitivilor” și „meteorosensibililor” de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. „între
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
propices,/Suspendez votre cours;/ Laissez-nous savourer les rapides délices/ De plus beaux de nos jours!” (Corespondență, 1968, p. 33) Născut în 1863, el era mai mare decît Bacovia cu 18 ani (și a murit înaintea lui cu 19). Bacovia nu pomenește nicăieri de Lamartine, diferențiindu-se prin aceasta și de Macedonski, care îl avea în admirația sa. El citează pe Vigny (numele, nu versuri), pe Lenau, pe „modernii” Baudelaire, Poe, Verlaine, Laforgue, Rimbaud, Rollinat. Și asta deoarece gusturile se schimbaseră. Ajunsă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se atașeze de valorile cele mai recente, ca să nu zic la modă. Pentru poeți sincronizarea e vitală. Recunosc: nu m-am gîndit decît tîrziu la faptul că mama lui Bacovia, Zoe Vasiliu, avea un nume literar. De mai multe Zoe pomenește I. H. Rădulescu în „Oracol la un tînăr“ (Opere, 2, p. 316): „Ci de-i vedea p-acolo Adele ori Constanțe,/Amelii ori Elize, ori Zoe, ori Speranțe,/Marii, Ecaterine, să nu te-atingi de ele./ Jos în genunchi atuncea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
detaliu e o senzație, un gînd, o reacție. Unele poeme atestă nevoia de căldură și apropiere umană, altele exacerbează solitudinea, așază anotimpul printre semnele fatalității. Cert, iernile contribuie la definirea comportamentului poetului, „spun” despre vîrstele, angoasele și reveriile sale. Am pomenit de dezacordul lui Eminescu și de cel al lui Maupassant față de indiscrețiile biografilor. Care-i explicația lui? Faptul, cred, că ambii trăiesc în epoca primului val masiv de biografism și nu sînt încă obișnuiți cu genul. în plus, viața fiecăruia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca să verific dacă răspunsul sugerat chiar prin întrebare de autor (cineva care semna Ștefan Mohor) e întru totul corect. în Personalități ale științei (1977), articolul despre Guglielmo Marconi (1874-1937) prezintă, cum era și firesc, moștenirea științifică a acestuia și nu pomenește deloc de cea financiară: „Realizări în domeniul telegrafiei fără fir. A brevetat invenția telegrafului fără fir (1896). Considerat inventatorul radioului. A realizat prima transmisiune radio telegrafică peste Oceanul Atlantic (1901). A utilizat, primul, în forma existentă și astăzi, antena de emisie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înregistrează articolele despre el, arhivarul dornic de noi precizări biografice, actorul care îi recită versurile, pictorul care mai adaugă un desen sau un tablou inspirat de acestea, cîntărețul care le cîntă, redactorul care organizează un număr tematic, profesorul care îl pomenește la aniversare ori la comemorare, studentul care scrie o teză, editorul, librarul, în sfîrșit, eu care, încercînd să le contabilizez eforturile, sînt înclinat să vorbesc (adaptînd o cunoscută formulă) de o „Uzină Bacovia”, - una cu ramificații naționale. Tuturor, Bacovia ne-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru a începe o dezbatere pe această temă. Există dovada că jurnalismul literar narativ a apărut în Statele Unite după Războiul Civil și a fost conceput nu pentru a descrie întâmplări nemijlocite în chip obiectiv, ci pentru a produce "povești" așa cum pomenea Steffens în indicațiile date lui Cahan, o poveste care angaja subiectivitatea autorului și a cititorului. Așa că, deși este prea puțin recunoscut în ziua de azi, genul are un locus istoric în care s-a născut, unul situat la intersecția dintre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
binecuvânteze steagurile și cere solemn ajutorul lui Dumnezeu, înainte de a porni să-și nimicească dușmanul.” ... „Pretutindeni există palavragii plătiți să ridice în slăvi aceste măceluri.” ... ”Vraci ticăloși ai sufletelor, de ce lătrați ore întregi pentru câteva împunsături de ac și nu pomeniți nimic despre boala care ne sfâșie în mii de bucăți? Atâta timp cât capriciile câtorva oameni vor mai trimite legal, la moarte, mii de frați de-ai noștri, acea parte a neamului omenesc hărăzită eroismului va rămâne cel mai înspăimântător fenomen din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
Petreanu - directoarea Centrului ieșean al Consiliului Britanic - împreună cu Marius Ursche (de la Grapefruit) și cu Alex. Condurache (de la Rofilco). Întrebat atunci, în Scoția, care e cel mai de succes brand ieșean în domeniul industriilor creative mi-a fost la îndemână să pomenesc Editura "Polirom" la companii, dar am ezitat să nominalizez vreun creator ca persoană privată. Îl uitasem pe Dan Lungu. Dan Lungu este un universitar foarte sobru, conferențiar în specialitatea sociologia culturii la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vie și iritantă, face ca întreg mecanismul de construcție al grilelor și al agendei mass-mediei comerciale să fie articulat pentru a răspunde și hrăni astfel de pulsiuni primare. Construcții mediatice imunde precum România Mare, Atac la persoană, OTV (pentru a pomeni doar pe cele mai vechi și influente), precum și toată pletora de fițuici și produse de nișă construite pe același calapod, ne-au otrăvit spațiul public și au generat serii de maimuțe antropoide cu drept de vot care au legitimat o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vecilor”. Documentul din 14 aprilie 1411, un fals din secolul al XVIlea, întărește dania din 1409: „am dat vama Moldoviței ă, care este la Moldovița (apa Moldoviței-n.a.) uric, cu tot venitul, neclintit, în vecii vecilor”. Falsul este grosolan fiindcă nepomenind nimic despre satul de la vamă (viitorul sat Vama, județul Suceava) îi arată hotarele, ca și cum o vamă se dăruia cu hotare. În baza acestui document fals, alcătuit de călugării și egumenii de la mănăstirea Moldovița, satul Vama a stat sub stăpânirea mănăstirii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
munții mari / Păsări, lăutari, Păsărele mii / Și stele făclii...”(Miorița) - calambur - compunere care exprimă echivocul având la bază similitudinea sunetelor: „Nu contest că femeile au rostul lor pe lume, dar odată ajunse neveste Îți strică toate rosturile.” „Asemine nu voi pomeni despre nedelicatețea unui cârd de boi care, Întâlnindu-se cu noi pe podul de la Răpciuni, voia să ne arunce cu coarnele În Bistrița, sub cuvânt că boii trebuie să aibă pasul asupra boierilor și feciorilor de boieri, fiindcă și ei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
transformă Într-un individ incapabil să distingă diferența dintre cinste și corectitudine, pe de o parte, și rapacitate ori necinste, pe de altă parte. El se deosebește prin morală de ceilalți oameni ai satului Pripas, unde până atunci, nu se pomenise omucidere. Profilul lui Ion este Întunecat de prefăcătorie prin participare la târgul jalnic al pământului, șantajând pe viitorul socru și batjocorind-o fără scrupule pe Ana. Căpătuiala prin orice mijloace, pune În pagină un individ de o rară cruzime, menite
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
psihologia personajului principal. In mintea acestuia se amestecă imaginea moartei, cu aceea a copilului și cu imaginea iubitei. Cu deosebită artă romancierul surprinde spaima de a nu pierde pământul, strecurată treptat În sufletul lui Ion. După Înmormântarea Anei se fac pomeni. Aceste elemente se Îmbogățesc cu altele, prilejuite de Îmormântarea lui Ion. Si aici participă tot satul. Preotul Belciug ține o cuvântare funebră, Îi impresionează pe cei prezenți. Autorul este atent la reacțiile participanților și mai ales ale părinților. Ion fu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]