10,251 matches
-
utopie. N’aș fi primul, a căzut În acest păcat chiar Platon... Și, sperând că nu veți trage În „pianist“, să furnizez exemplul. Nimic altceva decât presa, hrana spirituală cea mai la Îndemână Într’o lume grăbită, care n’are răbdarea de a aștepta sedimentarea evenimentului. Ah! M’a luat gura pe dinainte: Sedimentarea e ceva chiar rapid, ca separarea nisipului de apa În care a fost suspendat. Ar trebui mai degrabă să cobor la coloizi, unde solidul e cu mult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
autoascuțire: e doar o chestiune de călire controlată, secțiunea cuțitului dobândind astfel o duritate progresivă de la o față la alta... Iar mai Înainte, și tot cam așa, făurarii săbiilor samurailor, ce se ascut... tăind. Am pomenit de o roșcovană? Aveți răbdare. Sigur pe 1053 kHz, vinerea la amiază, că tot e zi de post. 5. Negreață Mulțumesc pentru răbdare. Să rezolv suspansul de rândul trecut. Sunt negru, iar din acest motiv sunt singura pisică care-și permite să viziteze laboratorul - poluat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la alta... Iar mai Înainte, și tot cam așa, făurarii săbiilor samurailor, ce se ascut... tăind. Am pomenit de o roșcovană? Aveți răbdare. Sigur pe 1053 kHz, vinerea la amiază, că tot e zi de post. 5. Negreață Mulțumesc pentru răbdare. Să rezolv suspansul de rândul trecut. Sunt negru, iar din acest motiv sunt singura pisică care-și permite să viziteze laboratorul - poluat la greu (ce pleonasm!) - al lui Cristi. Miră? N’ar trebui, știind, ca și mine, că poluarea e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aproape de îngerași și nu cădeam pradă unor tentații în câmpul nostru vizual. Totul se finaliza cu semnul crucii, la noi cei mici trebuia să ne poarte mânuțele așa cum se cuvenea și cum cerea rânduiala creștină, dar o făcea cu atâta răbdare, evlavie și responsabilitate încât, uneori replica: - Mae, faci crucea mare să-ți ungă corpul și ține-ți minte, crucea și semnul său creștin ne-au ținut în viață; oriunde ne-am duce, de oriunde am veni, prin cruce putem izbândi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
amestecată”. - Mamă, nu mai înțeleg nimic, cum vine asta, „amestecată”? - Draga mamii, uită-te la ea și spune-mi, e copilul vinovat că are sângele nostru amestecat ? Până și Maria țiganca a alăptat-o și i-a purtat noroc. Ai răbdare, fii mai împăciuitoare și Dumnezeu îți va arăta calea. Bunica grăia frumos, cuvintele sale erau meșteșugite simplu, dar întotdeauna creau motivația necesară de-a articula comportamente și atitudini pacifiste. Și mare adevăr a spus bunica Floarea atunci. Cu Maria țiganca
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
care era prevăzut cu două obloane ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei de copil aveau un oarece neastâmpăr și adesea îmi pierdeam răbdarea urmărindu-l pe Adi cum doarme, cum respiră, cum mă privește. Lăsam landoul preț de câteva minute și ieșeam la stradă unde mă întâlneam cu colegii de joacă. Niciodată nu am stat prea mult și era ceva lăuntric care-mi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mine, am atâtea treburi, mă joc toată ziua și nu mănânc iaurt. Într-adevăr, nu prea consumam iaurt, dar ce știam noi atunci și la ce se putea raporta dialogul nostru ? Cu timpul am devenit și eu mai înțeleaptă, dobândisem răbdarea necesară în relația cu fratele meu, deși uneori aveam același clocot interior cu care mi se identificase copilăria aceea superbă. Cu Adi am avut o relație specială, probabil întreținută și de faptul că era opusul meu, completându-ne foarte bine
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
însă altceva, extrem de răbdător, mi s-a părut că are ceva din rafinamentul unui psihanalist, care știa de fiecare dată să acceseze acele pârghii lăuntrice și să ajungă la cerințele tale, poate mai ușor la inima ta. Mama nu avea răbdarea necesară, deși ne oferea tot confortul, însă tata era un artizan în a lucra cu oamenii, chiar și cu copiii. Când își făcea apariția pe stradă, de regulă circula pe bicicleta sa, era înconjurat de copii, se oprea și permanent
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în felul acesta aspecte ce țineau de atenție, distributivitate, selecție, asociere etc. Pe toată durata audiției, frate-meu aproape că nu se mișca, era un „cocoloș” de implicare, atenție și extrem de responsabil la cerințele tatii. Eu însă nu prea aveam răbdare și tata îmi cunoștea foarte bine neastâmpărul prin suita de elemente non-verbale cu care se obișnuise, dar pe care încerca să mi le direcționeze în mod constructiv și în beneficiul meu educațional. Îmi frecam episodic mânuțele, treceam apoi la picioare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
profesor doctor în filozofie, în prezent implicat într-un studiu de cercetare universitară la „Oxford University”. Este printre altele și un mod operațional, extrem de eficient și benefic în exersarea limbii engleze, mai cu seamă că Brian își găsește resursele și răbdarea necesare să întrețină un dialog permisiv vârstei fiului nostru. Plecarea mea la facultate în toamna aceea blândă și călduță a unui septembrie generos a închis pe undeva câteva canale de socializare, dar a deschis unele noi, complet noi, ce-au
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tonic, o doamnă în prezența căreia am reușit să-mi controlez temerile. Într-o discuție recentă cu doamna doctor am convenit că natura potențialului meu intrinsec face să mă aliniez, mai degrabă, acelor pacienți graduali a căror temeri călesc uneori răbdarea medicului stomatolog. Așadar, indicele de personalitate în cazul doamnei doctor, răbdarea. Am construit acest puzzle din piesele sufletului meu, le-am potrivit așa cum numai bunul Dumnezeu m-a ajutat s-o fac, asamblând piesă cu piesă și urmărind cu grijă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
temerile. Într-o discuție recentă cu doamna doctor am convenit că natura potențialului meu intrinsec face să mă aliniez, mai degrabă, acelor pacienți graduali a căror temeri călesc uneori răbdarea medicului stomatolog. Așadar, indicele de personalitate în cazul doamnei doctor, răbdarea. Am construit acest puzzle din piesele sufletului meu, le-am potrivit așa cum numai bunul Dumnezeu m-a ajutat s-o fac, asamblând piesă cu piesă și urmărind cu grijă linia de contur, deoarece fiecare dintre noi își are propriul spațiu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ajuns acasă nu mai conteneam să-i spun bunicii Odi ce-am văzut, ce mi-a plăcut, dar mai cu seamă c-aș vrea să merg în Munții Măcinului. Mama mi-a făcut o promisiune. Mi-a spus să am răbdare, să mai cresc și vom merge într-una din verile noastre brăilene, în zona Măcinului. Când am făcut-o eram cu mult mai mare și treceam în clasa a VI-a. Probabil mama gândise pe îndelete că doar odată cu vârsta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ni încolo, ni încoace, și el după ea și iar o prindea și iar o arunca, de te apuca mila de biata de ea, că era tare plăpândă...» Dar aci se găsi Pavăl, care se vede că nu mai avea răbdare, și-l întrerupse: -«Apoi măi Ioa, fă bine și nu ne mai fierbe, și spune-ne odată : până la urmă feciorul cela i-o făcut oarece la fătuța ceea?» - «Ba măi Pavăle, nu i-o putut face ni’c, pentru că tătă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
duiumul. Cei mai mulți au făcut-o având marea grijă ca nimic din acțiunile lor să nu transpire, știau ce i-ar aștepta într-o asemenea situație. Despre Ion Groapă, ca să terminăm cu el, știe toată lumea că Pronia Cerească nu a avut răbdare și l-a sancționat mai curând decât se aștepta, pe măsura ticăloșiei sale. O oarecare apreciere a cazu lui o face în cartea sa, citată, Ion Gavrilă Ogoranu. Îi dăm cuvântul : -«Mă întreb ce l-a determinat să și vândă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aerul curat al satului nostru. În speranța că am realizat o cât de palidă imagine a ceea ce a fost satul, a ceea ce au fost oamenii săi în decursul multelor secole pe care le-au traversat, îți muțumim din inimă pentru răbdarea de care ai dat dovadă parcurgând paginile acestei lucrări scrisă din dragoste și din respect pentru tot și pentru toți cei ce și-au perecut aci multele, puținele lor zile, lăsând în urmă probe materiale care să le confirme nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pentru a scăpa de chinurile pricinuite de cămașa otrăvită trimisă de soția lui. Heracle este cel care se întâlnește cu Prometeu și îl ajută să se elibereze din lanțurile în care îl ferecase Zeus, după câte îmi aduc aminte. Ai răbdare, că ajungem și acolo. Heracle se îndrepta spre Micena pentru ispășirea pedepsei. Euristeu, care era rege aici și care era sprijinit de Hera, îi jură acesteia că Heracle într-una din cele douăsprezece porunci pe care avea să le împlinească
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
murale ca Sfântul Ioan Botezătorul, Hristos cu Ioan Botezătorul și Maica Domnului, Botezul Domnului Hristos, Arhanghelul Gavril, Arhanghelul Mihail. Am văzut portalul din fața altarului lucrat din lemn sculptat și aurit. Câtă măiestrie în toată această lucrare! era impresionată Janeta. Ce răbdare vor fi avut sculptorii aceia! ─ Culorile să se mențină de la întemeiere? ─ Materiale de calitate, chiar dacă nu era civilizația zilelor noastre cu tehnica ei. După aceste ample explicații am fost libere să intrăm în diferite încăperi ale mănăstirii. Am intrat în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
fost mai mult o formalitate. Contrar părerii încetățenite, mai dificilă a fost acomodarea lui Mihai cu limba germană, deși tatăl său, căminarul, știa nemțește, dar prins cu ale moșiei, ba și cu alte atâtea daraveri, n-avea timpul și nici răbdarea necesară de a da lecții. De aceea, poate, Iancu Litviniuc primul învățător al său de la Cernăuți spunea că la început i-a mers mai greu, necunoscând micul Eminescu bine limba germană 54, iar Ștefanelli credea că Mihai n-o știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
veneau cam peste mână Cernăuții. O instinctivă și structurală aversiune pentru încătușare i se descifrează în atitudine încă de pe acum. Dorul lui de a se mișca liber, de a face ce-i place, nu ce-i dictează alții, lipsa de răbdare, de care pomenește prietenul său Ștefanelli, toate acestea la un loc îl fac să nu-l intereseze toate materiile predate în școală, dar să exceleze la cele care-i plac și-l atrag. Mic și îndesat, cu părul negru pieptănat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spală de mine! / Eu nu mă spăl de poporul meu", după ce își începuse poemul " Fiind și strigând" cu invocația "Doamne, apără poporul român, / Ai grijă de el și / apără-l! Este al tău / cu blândețea lui de miel / și cu răbdarea lui de taur / cu omenia lui / de floare de zăpadă". Cel mai important poet al literaturii noastre postbelice, creator de școală, înnoitor al limbajului și descoperitor al "necuvintelor", se pare că ar fi fost de două ori propus pentru Nobel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
socoteala noastră, a opta sau a noua carte ce i-o dedică lui Eminescu (chiar dacă sumarul mai indică și preocupări colaterale, în care opera poetului furnizează doar textele necesare exemplificărilor diverse). Fost slujbaș la Biblioteca Academiei, profesorul Georgescu a avut răbdarea unor nesfârșite lecturi paralele, așezând manuscrisele eminesciene într-un vizavi adeseori incomod cu principalele ediții, de la Maiorescu încoace. După ce notează că "aceste observații ale noastre, privind virgulele și apostrofurile eminesciene, sunt rodul a vreo douăzeci de ani de muncă singuratică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Simone de Beauvoir etc. Nu sunt major interesanți. Oameni mediocri, care se joacă printre lucruri mari..." O ființă atât de rațională a eșuat firește, am spune în dragoste. Și-a analizat amantul cu infinitezimală minuție microscopică ("Trebuie să caut cu răbdare, să-l cunosc până-n măduvă. Pentru asta, văd că e necesar să-l recitesc pe Kierkegaard și să citesc Heidegger"), i-a găsit sumedenie de cusururi impardonabile, dar... îl iubește. Inexplicabil iată că, în fine, sentimentul învinge rațiunea! Orgoliul amândoura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
întrebare cheie: "ce calități preferați la bărbați?" Ieșencele răspund: "mândria, spiritul, bunele maniere, respectul față de femeie, dezinteresul, franchețea". Nici o vorbă despre bani, moșii, avere. Să fi fost stră-stră-străbunicele noastre chiar sincere? Parcă n-aș prea crede... Calități prețuite la femei: "răbdarea, gingășia, demnitatea, pasiunea" zic bărbații, la 1880. Total depășiți: acum contează look-ul, casa-mașina-slujba, de preferat în sectorul bancar, engleza, computereala, spiritul întreprinzător, dimensiunile stas în centimetri, arta economisirii, mătușa Tamara, statura politică... Ce greșeli ar ierta bărbații? Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu creionul în mână, cronicărește, spectacol după spectacol, închegând fără să-și propună cea mai completă și exactă istorie a unei lungi perioade din existența celei mai vechi scene românești. Profesoara Sorina Bălănescu, de la Academia de arte Iași, a avut răbdarea dârză să scotocească sumedenie de colecții gălbejite, scoțând la lumină printr-un demers ținând de arheologia culturală cronici teatrale la fel de uitate ca și reprezentațiile cărora le-au fost dedicate. Cartea înmănunchează 124 de cronici, alături de interviuri, portrete ale unor mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]